12/06/2025
– Bună, Andreea. Mergem mâine la piscină, vii și tu?
– Nu cred... am o programare la care trebuie să ajung.
– Mi se pare că în ultima vreme ne tot refuzi când te chemăm la piscină… Ce se întâmplă?
– Nimic. Doar nu am timp. Ne auzim mai încolo.
Andreea a închis telefonul cu un nod în gât. Nu e că nu vrea. E că nu știe cm să le spună. Poartă aparat auditiv de câteva luni. Până acum a reușit să-l ascundă discret, dar la piscină nu ai unde să te ascunzi.
Se teme de reacții. De întrebări. De priviri. Așa că de fiecare dată spune „nu”, nu pentru că n-ar vrea, ci pentru că nu poate. Sau cel puțin, așa a crezut.
A doua zi, la consult, a privit specialistul și a spus aproape în șoaptă:
– Mă simt dată la o parte când nu pot participa la astfel de activități cu prietenii mei...
– De ce să nu poți?
– Pentru că nu am voie să intru cu aparatul auditiv în apă, nu?
Specialistul i-a zâmbit, s-a întors spre dulăpior și a scos un obiect mic, colorat.
– Am soluția potrivită pentru tine.
I-a pus în palmă o olivă de protecție pentru înot, un dop din silicon realizat exact după forma urechii, care închide etanș canalul auditiv și nu lasă apa să pătrundă. Aceasta protejează împotriva otitelor externe și poate fi purtat cu ușurință. De asemenea, se curăță ușor, într-o soluție specială, și vine în culori vesele.
Un gest mic, dar care poate schimba o vară întreagă.
Andreea a ales un albastru discret. A zâmbit larg și pentru prima dată a simțit că nu mai trebuie să stea pe margine.
Sâmbătă, când telefonul a sunat din nou, răspunsul ei a venit fără ezitare:
– Ne vedem acolo!
A înotat. A râs. A fost prezentă și mai ales, a fost ea. Fără frică, fără scuze.
Dacă te-ai regăsit în povestea Andreei, vorbește cu specialistul tău audiolog.
Înotul, râsul și prietenii nu trebuie să lipsească din viața ta.
