Cabinet de psihologie Biatrice Ioana

27/07/2025

https://www.facebook.com/share/p/16iHpEmPKU/
Jurnal de Bucovina

A fost o perioada când NU ȘTIAM CĂ STRĂLUCESC, perioada în care aveam nevoie ca ceilalți sa-mi confirme strălucirea, dependenta fiind de aprecierea lor. A urmat o alta perioada în care am devenit c…

22/07/2025

Narcisicul se folosește de relatia cu Mama pentru a-și umili partenerul de cuplu.
1. Narcisiștii pot idealiza relația cu mama, având motive ascunse.
2. Mama reprezintă siguranța infantilă,folosită drept paravan.
3. O imagine distorsionată a iubirii materne. Profund bolnavi.
4. Folosesc mama ca pe un refugiu emoțional, plângându-se de orice.
5. Mama este un simbol al lipsei de responsabilitate.
6. Manipulează partenerul cu amenințarea plecării, de tipul "Plec la Mama".
7. Mama este un model de manipulare.
8. Relația cu mama este un instrument de șantaj emoțional.
9. Afirmarea iubirii materne publica este o acoperire.
10. Se simt validați de mama în moduri nesănătoase.
11. Proiectează asupra partenerului frustrările materne.
12. Mama oferă sprijinul necondiționat dorit.
13. Tensiunile cu partenerul sunt scuze pentru a căuta refugiu.
14. Legătura cu mama este folosită pentru a controla relațiile.
15. Frica de intimitate reală îi împinge spre mama.
16. Mama poate fi un aliat împotriva realității.
17. Dependența de validarea mamei.
18. Folosirea mamei pentru a evita responsabilitățile adultului.
19. Refuzul de a maturiza emoțional.
20. Mama oferă un sentiment de putere și control.
21. Își întărește rolul de victimă prin relația cu mama.
22. Rupe bariera de intimitate cu partenerul amenințând cu plecarea.
23. Revenirea la mama este o manifestare a regresiei emoționale.
24. Se folosește de neajunsurile din relația cu mama.
25. Partenerul devine țap ispășitor în fața mamei.
26. Își valorifică trauma pentru a controla partenerul.
27. Constrângerea partenerului prin legătura cu mama.
28. Mama este un simbol al salvării emoționale.
29. Folosirea trecutului pentru a justifica comportamentul prezent.
30. Mecanism de apărare împotriva conexiunii reale.
31. Mama este văzută ca aliatul suprem.
32. Teama de respingere relațională este mascată de afecțiunea maternă.
33. Întărește dependența emoțională față de mama.
34. Relația cu mama susține narativul personal distorsionat.
35. Se ascunde în spatele iubirii materne.
36. Tensiunile maternale sunt cauze nevindecate ale traumei.
37. Mama e o cale de scăpare din relațiile nerezolvate.
38. Afirmarea iubirii materne ca dovadă de fidelitate emoțională.
39. Folosirea mamei drept scut împotriva intimității relaționale.
40. Refugiu în iubirea necritică a mamei.
41. Proiectează rolul mamei asupra partenerului.
42. Provocarea partenerului cu legătura maternă.
43. Întoarcerea la mama înseamnă evitarea confruntării.
44. Escaladarea conflictelor prin amenințarea cu plecarea la mama.
45. Mama este folosită ca soluție temporară la problemele vechi.
46. Confortul maternal este o scăpare facilă.
47. Mama acceptă fără condiții imaginea grandioasă.
48. Dezvoltarea interrelațională este blocată de legătura cu mama.
49. Încercarea de a re-crea securitatea infantilă.
50. O falsă declarație de independență față de partener.
51. Sentimentul de neînlocuit se leagă de iubirea maternă.
52. Legătura cu mama consolidează evitarea responsabilităților.
53. Răzbunarea partenerului prin proiecția unei iubiri ideale cu mama.
54. Văicaierile către mama sunt utilizate pentru a obține simpatie.
55. Alternativă comodă la confruntările necesare cu partenerul.
56. Reafirmarea imaginei infantile a unui sprijin necondiționat.
57. Amenințarea cu plecarea ca un mecanism de control.
58. Mama reprezintă o imagine idilică preferată de narcisist.
59. Utilizarea vulnerabilității mamei pentru manipulare.
60. Relația cu mama subliniază lipsa de maturitate emoțională.
61. Protecția imaginii de sine prin legătura cu mama.
62. Relația cu mama devine o eschivă din fața realității.
63. Întâlnirea unui mediu familiar lipsit de critica partenerului.
64. Evitarea creșterii emoționale prin refugierea la mama.
65. Expunerea frustrărilor în fața unui public familiar și acceptant.
66. Narcisiștii caută confirmarea constantei valorii personale la mama.
67. Distorsionarea relației cu mama ca scut împotriva criticii reale.
68. Mama este simbolul validării depline și imediate.
69. O evaziune comodă de la responsabilitățile adulte.
70. Alunecarea în confortul copilăriei prin relația cu mama.
71. Mama oferă o exprimare necruciată a sentimentelor.
72. Se folosesc de dinamica disfuncțională cu mama pentru a învinovăți partenerul.
73. Afirmarea iubirii materne ca dovadă a loialității fără compromis.
74. Legătura maternă reconfirmă superioritatea imaginară.
75. Revenirea la mama este ca o demonstrație de independență falsă față de partener.

21/07/2025

Viața nu te întreabă niciodată dacă ești pregătit sau nu de o nenorocire. Nu îți dă niciun preaviz și niciun avertisment înainte să te surprindă cu un necaz, care să îți prăbușească întreg universul.
Nu te întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu, nici dacă e corect sau nu.
Nu te întreabă dacă vei suporta sau nu, nici dacă ești pregătit sau nu ca să pierzi tot ce ai.
Nu te întreabă cât de mult iubești pe cineva sau cât de mult depinzi sufleteşte de anumiţi oameni atunci când îi va răpi de lângă tine, obligându-te să înduri chinul şi amărăciunea singurătății.
Nu te întreabă dacă ești copil sau încă prea tânăr ca să îți pierzi părinții.
Nu, viaţa nu te întreabă nici dacă ești sau nu destul de puternic pentru a trece printr-o decepție.
Nu te întreabă cât ai râs, înainte să te facă să plângi, nici cât te-ai bucurat, înainte să te facă să suferi.
Nu te întreabă dacă meriți sau nu să fii rănit, batjocorit, umilit, trădat, părăsit, judecat.
Nu te întreabă ce ai făcut bun sau rău și, de multe ori, te răsplătește cu rău pentru faptele tale bune.
Nu te întreabă dacă vei putea trăi într-un alt loc sau dacă eşti pregătit să renunţi la visele tale şi la drumul ales atunci când îţi schimbă brusc direcţia de mers şi te smulge din locul în care sufletul tău se simte acasă.
Nu te întreabă câte ai și câte ai sacrificat pentru a avea un ceva, atunci când te păgubește de tot ce ai agonisit.
Nu te întreabă cât de fericit ai fost sau dacă măcar ai fost fericit vreodată, înainte de a te copleși cu nefericire.
Nu te întreabă dacă ai apucat să trăiești şi dacă ți-ai împlinit măcar o parte din vise, înainte să te lovească nemilos cu o boală care îți va arăta cu paşi uneori lenţi şi nemiloşi sfârşitul. Sfârşitul planurilor tale, viselor tale, gândurilor tale, iar într-un final, sfârşitul tău.
Nu. Viaţa nu te întreabă niciodată nimic. Nu ține cont de cine ești și de ce ai făcut bun sau rău. Ea doar îți dă un test de supraviețuire, o lovitură şi te lasă să te descurci. Şi aici apar opţiunile... toate sub formă de lecţii, unele mai dure altele mai blânde, dar în urma cărora cu siguranţă te vei schimba, de multe ori atât de mult, până la a nu te mai recunoaște pe tine.
Toate aceste lovituri îți dau ocazia să îți testezi limitele și să forțezi depășirea acestora. Îți dau ocazia să vezi cine te-a iubit cu adevărat și cine te-a iubit doar declarativ şi interesat. Îți vor da ocazia să vezi cine ești, ce poți și ce însemni, atât pentru cei din jurul tău, cât şi pentru tine însăţi.
Cu toate acestea, oricât de multe experiențe vei trăi, nu vei ști niciodată câte poți îndura... Pentru că oamenii nu îşi cunosc limitele. Nu vei ști unde vei ajunge și nici felul în care te vor schimba loviturile primite, care, te pot înrăi sau te pot face mai bun; te pot transforma într-un om puternic, încrezător, luptător sau te pot transforma într-un om vulnerabil, speriat, resemnat.
Viaţa, drumurile, loviturile şi oamenii ei, te pot îndepărta sau te pot apropia de tine... totul ţine doar de alegeri.

15/07/2025

Să faci rău nu se referă întotdeauna la a răni o persoană în mod intenționat, din punct de vedere fizic sau spiritual. Să faci rău, de multe ori, poate să însemne și să ai ocazia să faci un bine și să-l ignori, să-l refuzi. Răul prin omisiune este la fel de dur și problematic precum răul intenționat. Tu să ai o informație despre ceva care știi că poate salva viața unui om: poate ție te-a salvat viața, dar, nu dai informația aceea mai departe. Te uiți cm un om pe care tu-l cunoști suferă, dar lui nu vrei să-i povestești despre ce te-a ajutat pe tine, despre ce ţi-a făcut ţie, bine. Și tu spui: " nu am făcut niciun rău"! Dar, ai fost într-o poziție, unde puteai să faci binele și nu ai vrut să-l faci. Deci, cm se numește asta? Pentru că în niciun caz nu poți să spui că nu ai știut sau nu ți-ai dat seama atunci când eviți să faci bine. Poate că tu consideri neimportant acest detaliu, dar ceea ce salvezi în alți oameni, de fapt, este ceea ce îi spui tu, sufletului tău, că ești capabil. Și mai târziu sufletul tău exact asta va aduce în viața ta. Această trăire impasibilă, detașată de tot ce se întâmplă în viețile altor oameni, neîndurerată de suferința lor, duce întotdeauna la o detașare de propriul suflet și la îngheț emoțional.

Nu ești niciodată mai puternic decât atunci când îi faci un bine cuiva. Și de foarte multe ori este atât de ușor să faci bine, pentru că-i vorba doar despre a da cuiva o informație, o idee, un sfat, de a lumina cuiva drumul cu ceea ce ai trăit tu, cu ceea ce știi tu. În momentul în care ții totul doar pentru tine, pentru că tu consideri că viața asta nu-i despre ceilalți, că nu e despre a ajuta, că nu te impactează pe tine în mod clar, îi refuzi sufletului tău îndeplinirea primei misiuni,aceea de a crește prin ceea ce le dă altor suflete, aceea de a se înălța, aceea de a evolua prin cantitatea de bine și de bucurie pe care o aduce, la nivel de emoție și stare altor persoane.
De aceea trebuie să vedem cm nu devenim salvatorii celorlalți și nu ne erijăm în cei care domină viața altor oameni, nu devenim cei care iau decizii în locul altor oameni, dar nici nu devenim trecătorii, spectatorii prin viețile oamenilor care ar putea să beneficieze de pe urma ajutorului nostru și noi ne purtăm de parcă nu trăim ca să învățăm cm să facem mai mult bine, pentru că acesta este scopul primordial al fiecărei existențe în parte: devenirea prin iubire a unei forme de bine pentru sine și tot ce este în jurul tău.

Te bucur că doar ție ți-e bine, că doar tu ai aflat, că doar tu te-ai salvat și celuilalt nu îi dai nimic? Exact același sprijin îl vei găsi și tu de la viață în momentele grele în care vei avea nevoie de o salvoare miraculoasă. Exact nimicul pe care l-ai oferit tu!

12/07/2025

O femeie care a crescut fără tată nu doar că se maturizează în lipsa dragostei... ci crește confuză cu privire la ce este de fapt dragostea.

Adesea atrage bărbați nu din împlinire, ci din rănile sale.

Atrage bărbați distanți, reci, inconsecvenți...
exact ca tatăl ei.

Sau chiar opusul — moi, nesiguri, pasivi... astfel încât ea devine liderul, mama, protectorul.

Pentru că nimeni nu i-a arătat niciodată cm se simte să te odihnești în dragoste.

Nu cunoaște cumpătul.
Doar extremele.
Prea mult sau prea puțin.
Prea repede sau prea distant.
Prea disponibil sau mort emoțional.

Și iată adevărul dur... Continuă să atragă băieți în corp de bărbat.

Pentru că, în adâncul ei, rămâne acea fetiță mică în căutarea tatălui.

Nu vrea un partener.
Vrea căldura unui tată, îmbrățișată de un iubit.

Vrea să fie văzută, aleasă, protejată — dar nu știe cm să ceară asta fără să implore sau să se sângereze.

Și iată tragedia... Ea crede că asta e iubire.
Dar nu e decât trauma ei recunoscând familiaritatea.

Își dă inima bărbaților care nu o aleg.

Joacă un rol pentru dragoste.

Se transformă în ceea ce ei doresc.
Tolerează firimituri și le numește ospăț...
pentru că până și acestea par mult cuiva care a crescut cu nimic.

Ajunge epuizată. Se îndoiește de sine. Crede că e ceva în neregulă cu ea.

Când, în realitate — niciodată n-a fost vorba de valoarea ei.
A fost vorba de lipsa unui tată care nu i-a arătat niciodată ce valoare are.

Și totuși... îl protejează.
Îi acoperă numele cu tăcere.
Îl numește ocupat, rănit, neînțeles

în loc să spună lucrul acela de care îi este groază să-l recunoască... M-a rănit prin absență.

Dar când în sfârșit rostește acest adevăr — începe vindecarea.

Începe să atragă din stăpânire, nu din durere.
Începe să aleagă bărbați care o văd, nu o folosesc.

Nu mai devine ca o mamă în relații.

În sfârșit învață cm să primească iubire fără a cere scuze.

11/07/2025

Aveți răbdare. Sunt ani în care nu se întâmplă nimic și zile în care se întâmplă ani!

10/07/2025

12 ianuarie 2007, un violonist misterios a cântat timp de 45 de minute în metroul din New York. Câțiva oameni s-au oprit, câțiva au aplaudat, iar violonistul a strâns aproximativ 30 de dolari bacșiș. Nimeni nu știa că acel violonist era unul dintre cei mai buni muzicieni din lume. În acel metrou, el a interpretat una dintre cele mai complexe lucrări scrise vreodată, folosind o vioară în valoare de 3,5 milioane de dolari. Cu doar două zile înainte, el a avut un concert sold-out într-un teatru din Boston, unde 2000 de bilete au fost vândute la un preț mediu de 100 de dolari fiecare. Organizatorii i-au plătit o mie de dolari pentru fiecare minut al acelui concert. Violonistul din poveste este Joshua Bell, unul dintre cei mai mari violoniști din lume.
Ascultă asta: o sticlă de apă poate costa 2 lei într-un supermarket, 5 lei la sală, 10 lei la cinema și 20 lei într-un avion.
Exact ca în experimentul de mai sus, singurul lucru care i-a schimbat valoarea a fost locul. Așadar, data viitoare când simți că valoarea ta este insignifiantă, poate ești în locul greșit. Amintește-ți acest lucru: mergi acolo unde ești apreciat și într-un loc care îți recunoaște valoarea.

09/07/2025

Daca cunoasteti un /o sarbatorita a lunii august in Suceava a caror parinti nu au posibilitatea pentru a-i oferi un tort si un cadou va rog sa-mi scrieti pentru ca incerc sa-i fac ziua de nastere putin mai frumoasa!

09/07/2025

Nu te oferi pe tine oricui.
Nu toți oamenii știu să țină un suflet în palme fără să îl frângă.
Nu toți merită gândurile tale de la miezul nopții, grijile tale ascunse, iubirea ta care nu obosește niciodată.
Păstrează-ți lumina pentru cei care nu te vor doar atunci când le este întuneric.
Pentru cei care nu fug când devii greu de înțeles.
Pentru cei care vor sta lângă tine chiar și atunci când nu ai nimic de oferit în afară de tăcerea ta.
Pentru că sufletul tău nu este un loc prin care oamenii să treacă…
Este un loc în care rămâne doar cine știe să fie casă.

09/07/2025

Nu, nu distanța desparte oamenii.
Pentru că atunci când doi oameni se iubesc cu adevărat, nici mările, nici orașele, nici kilometrii nu îi pot rupe. Se caută în gânduri, se regăsesc în vise, se simt în fiecare bătaie de inimă.
Ceea ce îi desparte cu adevărat este orgoliul care îi face să tacă atunci când ar trebui să strige „Îmi pasă de tine”.
Este nepăsarea care transformă zilele în tăceri reci.
Este lipsa de încredere care naște îndoieli acolo unde ar trebui să fie liniște și siguranță.
Se despart atunci când nu mai luptă unul pentru celălalt.
Atunci când cuvintele devin rare, iar tăcerile prea lungi.
Atunci când fiecare așteaptă să fie căutat, fără să mai facă vreun pas spre celălalt.
Nu distanța e cea care ucide iubirea.
Ci felul în care alegem să ne ignorăm, să nu ne ascultăm, să nu ne ținem de mână când furtunile vin.
Pentru că, la urma urmei, acolo unde există dragoste, nici o depărtare nu e prea mare,
iar acolo unde dragostea s-a stins, nici apropierea nu mai înseamnă nimic.

09/07/2025

Oamenii au uitat cm e să trăiască cu adevărat. Se mișcă prin viață ca niște automate — grăbiți, epuizați, rupți de ceea ce contează cu adevărat: timpul.
Își neglijează familia pentru un salariu mai mare. Își sacrifică sănătatea în numele carierei. Își pierd liniștea în goana după aparențe.
Nu mai trăiesc fericirea — o joacă, o mimează. Își amână visele. Își amână bucuriile. Își amână viața. Totul pentru iluzia că niște cifre în cont le vor umple golul din suflet.
Ridică vile cu zeci de camere, nu din nevoie, ci din comparație. Nu pentru confort, ci din dorința de a avea „mai mult ca alții”. Lăcomia le dictează pașii, chiar dacă n-o recunosc.
Iar la final… pleacă goi, exact cm au venit. Fără case, fără bani, fără mașini. Poate chiar fără amintiri — fiindcă au fost prea ocupați să adune lucruri și au uitat să adune momente.

06/07/2025

Nimic din viața reală nu oferă copilului la fel de multă stimulare ca un ecran.

Sunetele, luminile, mișcările rapide, personajele mereu vesele, totul e creat special ca să-i capteze atenția, să-l țină acolo, prins, hipnotizat.

Copilul nu are cm să se oprească singur. Nu are cm să se autoregleze. Mintea lui încă se formează. Iar ceea ce consumă în această perioadă devine parte din felul în care va gândi, va simți, va iubi mai târziu.

E responsabilitatea noastră, a adulților, să-l ținem aproape de lucrurile reale. De joacă liberă, de natură, de povești spuse cu vocea noastră. De plictiseală, pentru că din ea vine imaginația.

Știu cât e de greu. Știu cât e de tentant să ne oferim câteva minute de liniște și ecranul pare mereu o soluție salvatoare.

Pe termen lung, liniștea de acum poate însemna neliniștea de mai târziu.

Copiii au nevoie de noi prezenți. Și au nevoie să-i ținem departe de ceea ce le fură copilăria și ii arunca in dependențe.