22/06/2025
De câteva luni am vise ciudate, in mare parte au legătură cu mama mea, cu cartierul unde m-am născut și format, cu oamenii întâlniți acolo.
De câteva luni mă găsesc fiind foarte mult in minte, și parcă nu-mi mai regăsesc drumul înapoi în inima mea. Știu că ceva s-a întâmplat în casa părintească, știu că ceva puternic și greu de integrat s-a întâmplat în interiorul meu atunci când mama urla din cauza spasmelor durerii in toi de noapte, știu că ceva s-a întâmplat când am găsit o stinsă, și acum când scriu asta îmi dau lacrimile. Știu că ceva de neînțeles s-a întâmplat când în camera plină de însemnătate pentru mine a luat foc canapeaua pe care sustineam terapiile theta healing . Ceva in creierul meu s-a schimbat. Nustiu ce entități s-au atașat de mine in tot timpul cât am mai locuit acolo, însă ceva mie clar. In perioada respectiva mi-am găsit o putere mare, făceam sport aproape zilnic. Cântam și mă exprimam. Am primit mult ajutor și susținere, însă n-am știut ce să fac, n-am știut cm să primesc și am risipit totul. Iubirea din mine foarte greu o mai găsesc.
Când am trecut anul asta prin acel cartier mi-a fost frică să mai cobor pe strada mea. Pentru că nu mai era strada mea.
In noaptea asta am visat ceva care mă duce cu gândul la faptul că acel eveniment in care am ieșit din bloc precum un miner dintr-o mina prăbușită s-a declanșat o forma de PTSD, care am putut sa o conștientizez abia de curând. Înainte de acel eveniment, renunțasem de câteva luni la fumat, la anturaj negativ și m-am ales pe mine. Însă odată cu "celebritatea" au venit și lecțiile. Și așa, am rămas și fără identitate, și fără casa părintească și fără iubire de sine.
Și o perioada am fugit, am fugit prin dependenta, dependenta de nesănătos. Mi-a fost foarte dificil să accept ajutorul. Deși am fost înconjurat de oameni minunați, rănile mele, judecățile mele s-au manifestat în exterior iar eu m-am închis din ce in ce mai mult în interiorul meu și mie greu să-mi mai exprim ideile, să-mi exprim sufletul.
