14/01/2024
Ce nevoi emoționale sau materiale sunt satisfăcute în relația de cuplu? Preia vreunul dintre voi rolul de părinte, în relație?
Exista vreo componentă de tip părinte - copil în dinamica relației voastre de cuplu?
Atunci când încercăm să ne satisfacem nevoi infantile în lipsa unui acord explicit din partea partenerului pot apărea dificultăți, cu atât mai mult, atunci când ele nu sunt conștientizate ca sursă (de unde vin). Este în regulă ca uneori partenerul să hrănească copilul interior, însă e important să înțelegem că el/ea nu este răspunzător/răspunzătoare pentru umplerea propriilor "goluri" emoționale.
Varianta sănătoasă este aceea în care le oferim partenerilor spațiu pentru a alege și a negocia nevoile care doresc a fi satisfăcute, accesând partea sănătoasă, matură : "poți să mă ții în brațe un timp? Copilul din mine se simte singur și speriat".
În cadrul relațiilor de cuplu, e recomandat să existe reciprocitate, să existe disponibilitate spre a schimba aceste roluri și să se ofere hrană emoțională, protecție și îngrijire.
Chiar și momentele în care copiii răniți ai ambilor parteneri, ies la suprafață, pot fi gestionate dacă există dorința de a învață împreună despre reziliență și încredere.
E important să ne aducem aminte, chiar și în relația de cuplu, că propriile nevoi sunt în primul rând, responsabilitatea noastră.
Atunci când nevoile emoționale din copilărie au rămas neîndeplinite, lăsând un gol, tendința va fi agățare și fuzionare cu partenerul, creând o relație de Dependență. La baza acestei relații va sta frica, nesiguranța. Dacă partenerul nu este văzut ca fiind o ființă separată, nici nevoile nu vor putea fi identificate corect.
Atunci când nevoile copilului interior sunt proeminente în cadrul unei relații, acestea sunt cele care vor domina și controla propriile acțiuni.
Poate îți este dificil să închei relații pentru că proiectezi în relația de cuplu, nevoi infantile nesatisfăcute; și nu ești pregătit din punct de vedere emoțional să îți "părăsești părintele" (ca și cm imaginile din trecut se repetă și se suprapun peste prezent, trăind în fuziune și confuzie cu propriul partener).
Adulți fiind, se întâmpla să repetăm în mod inconștient tipare nesănătoase din relațiile timpurii cu proprii părinți. De exemplu, dacă părintele a fost indisponibil emoțional, îți alegi un partener care este de asemenea, indisponibil.
În aceste cazuri, cel mai important pas este conștientizarea tiparului existent, vindecarea rănilor copilului interior prin intermediul psihoterapiei și alegerea unor modele noi comportamentale în relațiile de cuplu.
Poate că sunteți curioși de ce oamenii fac asta? Chiar și inconștient...
Suntem atrași de oameni cu aceleași deficite ale părinților noștri, în încercarea inconștiență de a vindeca rana originară.