12/09/2025
Astăzi am ascultat obsesiv piesa Deliei – „E scris în stele” 🎶 și, surpriză:
sub refrenul ei ușurel se ascunde o oglindă tăioasă a așteptărilor puse pe umerii noștri.
Nu e doar muzică. E un manifest.
🌙 Eu am crescut cu o listă mică și încăpățânată: „rolul meu e…”.
Le repetam mereu ca pe un refren de vară „hai pe litoral”, dar în piept se făcea toamnă.
„Rolul meu e să tac.” - îmi lipeam buzele ca pe o rană.
„Rolul meu e pe lângă casă.” - mă adunam în colțuri care nu erau ale mele.
„Rolul meu e să fiu frumoasă, să nu fiu grasă.” - îmi număram greșit respirațiile: adunam rușini, scădeam pofte, împărțeam zâmbete.
„Rolul meu e să arăt…” - și am simțit cm trupul devine vitrină, nu poveste.
💛 Tu ce „rol” ai lăsa jos chiar acum?
Scrie-l aici. Cineva are nevoie să-l citească.
Mi s-a spus că e „scris în stele”.
Dar stelele nu scriu cu pixul altora. ✨ Stelele ard. Și ard în limba pe care ți-o alegi tu.
Așa că într-o zi am luat toate „rolurile” și le-am atârnat pe sârmă, la soare.
Le-am privit cm picurau: așteptări, complimente ambalate, frici de a nu fi aleasă.
Și-am început să rescriu:
Rolul meu e să vorbesc când mi-e sete de adevăr.
Rolul meu e să mănânc pâinea întreagă, nu doar firimiturile aprobării.
Rolul meu e să iubesc și să plec, dacă trebuie.
Rolul meu e să fiu drum, nu decor.
Rolul meu e să fiu femeie cu tot ce port în mine, nu un chip croit pe dorința altora.
🌊 La mare am învățat de la val: vine, pleacă, revine, dar nu-și pierde niciodată marea.
Așa vreau și eu: să mă pierd și să mă regăsesc, dar să fiu a mea.
Nu știu ce e scris în stele despre mine.
Știu doar ce scriu eu azi, pe pielea mea: loc pentru mine.
💭 Tie ce propoziție ți-a rămas ca nisipul în papuci și vrei s-o speli din tine?
Scrie în comentarii. Finalul nu e doar al meu. Îl scriem împreună. 🌿
Diana Mihăescu Psiholog&Coach
