Psihoterapeut Ioana Micu

24/02/2026

De ieri seară, la Cărturești Sibiu, la lansarea cărții Laurei Pănăzan – „Un dulău și un arici pe sârmă”.

A fost magic!

Cu multe emoții (din partea mea), dar hei, despre emoții a fost vorba.

Despre a fi uman. A arăta un pic de vulnerabilitate.

Recomand oricui dorește să afle mai multe despre relații, să citească această carte.

Nu este o carte de citit pe fugă.

Nu-i o carte ușoară.

Este o carte care trebuie respirată. Savurată. Trăită. Analizată. Criticată. Certată. Și integrată apoi.

Eu am citit-o pe îndelete.

Mi-a luat mai bine de o lună să o parcurg.

Am citit-o cu mai multe perechi de ochi:

- Cu ochi de mamă și de copil totodată – să văd efectul relațiilor timpurii asupra dezvoltării noatre;

- Cu ochi de soție si parteneră – să înțeleg cât este despre mine și cât despre el;

- Cu ochi de fiică și soră – să observ greutățile din neamul meu și cm m-am poziționat eu în familie;

- Cu ochi de om de resurse umane – să observ dinamici relaționale din interiorul echipelor și organizațiilor;

- Cu ochi de psihoterapeut – am simțit că a fost o conversație cu un supervizor, o carte plină de resurse pentru terapeuții la început de drum.

Laura e un om cald, blând.

Se vede asta din cm scrie, iar eu am avut oczia să văd asta live, ieri, cm s-a adus la întâlnirea cu cititorii.

A fost o bucurie și o onoare să îi fiu alături.

Pentru prietenii mei din Mureș, astăzi Laura este la Târgu Mureș. Recomand din inimă întâlnirea cu ea!

21/02/2026

𝑰𝒆𝒓𝒊 𝒂𝒎 𝒕𝒓𝒊𝒎𝒊𝒔 𝒏𝒆𝒘𝒔𝒍𝒆𝒕𝒕𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒔𝒂̆𝒑𝒕𝒂̆𝒎𝒂̂𝒏𝒂𝒍 𝒄𝒂̆𝒕𝒓𝒆 𝒍𝒊𝒔𝒕𝒂 𝒎𝒆𝒂.

Tu faci parte din ea? 🤔
E un newsletter educațional pentru părinți, pe care îl scriu și trimit o dată pe săptămână.

Vinerea dimineața, de obicei.

Ieri am scris despre relația părinte-copil și despre importanța reparației. E un subiect tare tare drag mie și aș putea să scriu mult despre asta.

De multe ori, părinții cred că relația se construiește doar în momentele bune, atunci când suntem calmi, disponibili, răbdători, când lucrurile curg ușor și copilul pare cooperant.

Dar adevărul este altul, unul pe care îl văd din nou și din nou în munca mea cu mamele: relația se adâncește nu prin lipsa rupturilor, ci prin felul în care ne întoarcem unul către celălalt după ele.

𝑨𝙘𝒆𝙨𝒕 𝒑𝙧𝒐𝙘𝒆𝙨 𝙨𝒆 𝒏𝙪𝒎𝙚𝒔̦𝙩𝒆 𝒓𝙚𝒑𝙖𝒓𝙖𝒓𝙚.

Pentru un copil, este esențial să aibă un părinte care se întoarce.
Atunci când îi spui copilului, poate simplu, poate stângaci:

„𝐴 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑔𝑟𝑒𝑢 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑒.”
„𝐴𝑚 𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐.”
„𝑆𝑢𝑛𝑡 𝑎𝑖𝑐𝑖 𝑎𝑐𝑢𝑚.”
..ceva profund se așază în sistemul lui nervos.

El învață că relațiile pot supraviețui tensiunii.
Că apropierea poate fi refăcută.
Că iubirea nu dispare atunci când apar emoțiile intense.

Și poate cel mai important lucru pe care îl învață este acesta: că emoțiile mari pot fi ținute, nu respinse; că ele pot exista într-o relație fără ca legătura să se rupă definitiv.

𝗗𝗮𝗰𝗮̆ 𝘃𝗿𝗲𝗶 𝘀𝗮̆ 𝗽𝗿𝗶𝗺𝗲𝘀̦𝘁𝗶 𝗻𝗲𝘄𝘀𝗹𝗲𝘁𝘁𝗲𝗿𝘂𝗹 𝘀𝗮̆𝗽𝘁𝗮̆𝗺𝗮̂𝗻𝗮𝗹 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗺𝗶𝗻𝗲, 𝘀𝗰𝗿𝗶𝗲-𝗺𝗶 𝗶̂𝗻 𝗺𝗲𝘀𝗮𝗷 𝗽𝗿𝗶𝘃𝗮𝘁 𝗮𝗱𝗿𝗲𝘀𝗮 𝘁𝗮 𝗱𝗲 𝗲-𝗺𝗮𝗶𝗹 𝘀̦𝗶 𝗼 𝗮𝗱𝗮𝘂𝗴 𝗹𝗶𝘀𝘁𝗲𝗶.

Să ai un weekend lin,
Ioana Micu - Psihoterapeut ❤

19/02/2026

Suntem obișnuiți ca ceilalți să „știe mai bine”, chiar și atunci când vine vorba despre noi înșine.

Să mergem la coach să ne dea direcția.

Să ne spună consultantul extern la ce suntem buni, talentați.

Să apelăm la numerolog sau la astrolog să ne confirme că decizia e bună.

Și, mai nou, psihoterapia este la modă. Doar că, un psihoterapeut nu îți va spune ce să faci. Sau cine ești și ce decizii să iei. Sau, cel puțin, nu ar trebui să facă asta.

Într-o anumită măsură, este în regulă să se întâmple așa – consultantul nu este implicat emoțional în procesul nostru și poate observa mai obiectiv aspecte pe care noi nu le observăm. Este mai directiv, poate.

Însă, chiar și el ne poate pune pe o pistă greșită, dacă noi nu venim cu „temele făcute acasă”.

Adică, să practicăm puțină autoanaliză.

Să ne dezvoltăm abilitățile de insight.

Mie ce îmi place? Ce nu îmi place?

Care sunt limitele mele? Ce pot sau ce nu pot să fac/ să accept?

Care îmi sunt talentele/ abilitățile?

Care îmi sunt resursele?

Răspunsul la toate întrebările de mai sus poate fi rafinat ÎMPREUNĂ cu un coach sau un consultant, însă nu îți va fi oferit pe tavă.

Și din nou revin la CONTEXT și la importanța de a-l lua în considerare.

De a „compara”, dacă vrei, ceea ce citim sau ascultăm în podcasturi cu cine suntem noi și cu răspunsul la întrebările de mai sus. Cu istoricul nostru personal, educațional, psiho-social. Chiar traumatic, poate. De a discuta în ședințele de consultanță, coaching sau psihoterapie ce se potrivește și ce nu cu ceea ce simțim.

Iar de acolo, pot fi explorate alte direcții.

Așa că astăzi, te rog, acceptă invitația mea la introspecție.

Observă-te.

Observă-ți gândurile, ca și cm s-ar derula în fața ta, pe un ecran de cinematograf.

Ele oricum rulează în background și, evident, te influențează.

Doar că acum, prin acest exercițiu, le vei acorda și atenție conștientă.

Le vei VEDEA.

Ce îți transmit? Cum te fac să te simți?

Te îmbrățișez,
Psihoterapeut Ioana Micu ❤️

17/02/2026

În urmă cu un an, mi-am blocat în calendar săptămâna 23 februarie - 1 Martie, știind că este săptămâna Psi la Cărturești.

Anul trecut, pentru că deja aveam alte activități planificate, nu am reușit deloc să ajung și m-am întristat.

Eu merg des cu Radu la Cărturești și apreciez mult tihna de acolo – stăm cu orele și răsfoim cărți și rar plecăm acasă cu mâna goală.

Și, deși visam să ajung la o discuție de carte, nu mi-am imaginat că voi fi eu cea care dezbate o carte împreună cu autorul.

Să nu mai spunem că este despre un topic pe care eu îl ador: PSIHOTERAPIA ❤

Minunata Pănăzan lansează cea de-a treia carte la Sibiu: Un dulău și un arici pe sârmă. Sunt pe final cu lectura, o citesc lent, las informația să se așeze, să se sedimenteze, să ridice întrebări – pe care, evident, plănuiesc să i le adresez Laurei.

Așa că vă invit luni, 23 Februarie, la Cărturești, în Promenada mall la Sibiu, să povestim cu Laura în persoană despre procesul ei, despre terapia de cuplu, despre emoții și despre orice curiozități aveți.

Cu iubire,
Ioana Micu ☺️

Săptămâna PSI | 23 februarie – 1 martie 2026
➡️ VEZI PROGRAMUL: https://s9.ro/2im1

16/02/2026

Notificările mele de pe telefon sunt oprite. 🚫

Nu sunt oprite doar de când am copil – deși, până atunci, mai aveam vreo câteva cu sunet (cum ar fi mesajele SMS sau whatsapp).

Notificările cu noutăți de la rețelele de socializare sau aplicații sunt oprite atât ca sunet, cât și ca informație.

Este deranjant să stau lângă o persoană căreia îi sună continuu telefonul și care își aruncă, chiar și preț de o clipă privirea spre telefon. Iar astfel de contexte pot fi la serviciu (nu îmi pot imagina cm e să sune notificările non-stop într-un open office) sau atunci când am o conversație cu cineva.

Cei apropiați știu asta și dacă au o treabă urgentă cu mine, mă sună.

La mesaje răspund când le văd. Majoritatea grupurilor de whatsapp în care sunt sunt cu notificări blocate.

Însă, revenind, îmi părea o decizie pur și simplu de bun simț. De respect față de mine, de oamenii cu care interacționez, de activitatea pe care o fac. Față de creierul și „banda de atenție” pe care o am disponibilă AICI și ACUM.

Însă de când am copil, sunt chiar mai atentă cu timpul și atenția mea.

Pentru copiii noștri, atenția noastră pentru ei este sinonimă cu sentimentul de siguranță pe care ei îl internalizează.

Cu cât sunt mai mici copiii, cu atât simțurile lor sunt mai dezvoltate – sunetele de la notificările telefonului, pentru ei pot reprezenta factori stresori. Să observe că ne și îndreptăm atenția spre altceva (adică nu mai suntem atenți la ei) de câte ori se aude acel sunet, poate fi o condiționare negativă (pentru cine cunoaște experimentele lui Pavlov).

Las în comentarii un filmuleț cu un experiment făcut pe copii mici – pentru a vedea ce înseamnă pentru un bebeluș - care, avem senzația că „nu știe” – ca mama (sau persoana de îngrijire) să nu interacționeze cu acesta pentru o perioadă scurtă de timp.

Asta, ca răspuns la întrebările (sau observațiile) părinților care spun că „tot când încep să vorbesc la telefon copilul meu e mai gălăgios” sau „tot când am un pic de treabă, atunci vrea în brațe. Până acum 5 minute se juca liniștit”.

Dragii mei, „banda” de atenție din AICI și ACUM e limitată. Chiar dacă avem senzația că avem abilități deosebite de multitasking, realitatea este că, să facem mai multe lucruri în același timp, ne distrage de fapt atenția și ne face mai degrabă ineficienți.

E greu de crezut că nu îți stârnește curiozitatea să vezi ce fel de notificare primești, atunci când telefonul tău sună (sau vibrează).
E greu de crezut că nu îți întrerupi, chiar și pentru un moment activitatea, atunci când primești o notificare. Și dacă totuși reușești să te concentrezi să îți continui activitatea, mintea ta rămâne încă „agățată” că ai o notificare...„oare cine o fi scris?!”. Iar când termini ce ai de făcut, arunci un ochi la telefon.

Trăim în secolul vitezei.

În era informației și a tehnologiei.

În lumea inteligenței artificiale.

Totuși, statisticile arată că stresul este boala secolului.

Tot mai mulți copii sunt diagnosticați cu deficit de atenție!! Oare ce exemplu de reglare emoțională le oferim acestora?

Poate unii dintre voi consideră că „nu putem să facem noi nimic”.

Însă putem să facem lucri mici pentru noi, pentru sănătate și pentru starea de bine.

Nu e nevoie de vacanțe exotice să ne liniștim sistemul nervos.
Nu e nevoie să dormim o săptămână ca să ne odihnim.

Nu e nevoie să ne interzicem complet privitul la TV sau la rețelele sociale.
Însă putem să stabilim măsura.

Putem să avem control asupra informațiilor pe care le consumăm și să ALEGEM ce consumăm.
Putem să alegem spre ce se duce atenția noastră.

Să decidem conștient când dorim NOI să intrăm în social media, ce aplicații să ne trimită notificări (vizuale sau auditive) și ce fel de conținut să vizionăm.

Însă sunt alegeri conștiente, care sunt luate dintr-o stare de liniște, de bine.
Din respect.

Tu câte notificări ai ACUM pe ecranul telefonului?

Te îmbrățișez cu mult drag,
Psihoterapeut Ioana Micu ❤

02/02/2026

(Prea) Puțini dintre noi reușim să ne observăm discursul intern.

Ce e discursul intern?

Vocea cu care îți vorbești tu, ție.

Vocea care se aude constant în capul tău și pe care e greu să o întrerupi chiar și când te pui în pat, seara.

Ai tinde să crezi că TU o CONTROLEZI.

Păi și atunci...de ce nu TACE când îi poruncești?

Ia-ți astăzi câteva minute să observi această voce.

Cu toții o avem.

Ce îți spune când ceva îți iese prost?

Ce îți spune când ceva îți reușește?

Despre ce îți vorbește seara, când te pui în pat?

Observă ce ton are – e unul mai degrabă critic, sau blând și bun?

Îți transmite seara o stare de siguranță, precum un părinte iubitor, care te mângâie pe creștet, sau îți provoacă agitație?

Te îndeamnă să privești cu optimism spre ziua ce a trecut și cu speranță spre cea de mâine, sau cu regret și teamă?

Să ne observăm vocea din cap este un exercițiu de conștientizare fantastic!

Să o îmblânzim, dacă este critică, este la fel de fantastic...doar că...vocea intră în conversație cu noi, o conversație care poate arăta așa, spre exemplu:

- „Iar nu ai reușit astăzi să nu strigi la copil! Ești o mamă groaznică!” (vocea)

- „Știu și mă simt destul de rău pentru asta, însă am simțit efectiv că clachez! Nu am dormit toată noaptea.” (eu)

- „Îți cauți scuze, cm faci mereu!” (vocea)

- „De data asta chiar așa a fost. Nu dorm deja de o săptămână. Și mai am și treburile casei, cu care am rămas în urmă. Nu mă pot aduna deloc.” (eu)

- „Scuze, scuze. Așa ai făcut mereu. Alte mame de ce pot și tu nu? Mama ta a crescut 5 copii și ai auzit-o să se plângă atât? Și săraca de ea nici nu avea atâtea câte ai tu – mașini de spălat și toate alea. Prietenele tale sunt toate mame bune, numai tu țipi mereu ca nebuna la copil. Îl vei traumatiza pe viață!” (vocea)

- ?!?!?!

Pe fond de oboseală, vinovăție, rușine și presiune socială, crezi că ai putea să continui conversația și să găsești argumente pentru a le combate pe cele aduse de Voce?

Imaginează-ți acum, că astfel de conversații se duc zilnic în mintea ta, indiferent de topic. Imaginează-ți Vocea ca fiind cea mai bună prietenă a ta, în care ai maximă încredere, care zilnic vine la tine să vă beți cafeaua împreună și care nu contenește în a te critica (cu cele mai bune intenții, evident) – curățenia, hainele, aspectul, mâncarea, modul de parenting, relația pe care o ai, jobul, etc.

Dacă ai reuși să îți imaginezi (deși e greu de imaginat), gândește-te cam ce impact crezi că are în viața ta? Pentru mintea și sufletul tău? Pentru încrederea și stima ta de sine?

Și astfel, draga mea, se crează mediul propice pentru ca anxietatea să crească „armonios” și nestingherită de nimeni.

Așa că, reiterez invitația mea: ascultă-ți vocea internă și observă-i tonul și cuvintele. Îți promit că vei avea surprize.

23/01/2026

365 𝒅𝒆 𝒛𝒊𝒍𝒆 – 𝑩𝒊𝒏𝒆 𝒄𝒖 𝒎𝒊𝒏𝒆 este un program pe care l-am creat pentru mine, ca o ancoră.

Aveam nevoie să fiu mai atentă la corpul meu. La gândurile mele. La emoțiile mele, la relațiile mele, inclusiv (sau în special) la relația cu mine însămi.

Știam că, dacă nu am imaginea completă, mă voi pierde pe drum.
Așa că, ultima lună a anului 2025 mi-am luat câteva zile liniștite să îmi pun pe hârtie găndurile și dorințele.

𝑨𝒎 𝒄𝒐𝒎𝒃𝒊𝒏𝒂𝒕 𝒆𝒍𝒆𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒎𝒊𝒏𝒅𝒇𝒖𝒍𝒏𝒆𝒔𝒔, 𝒕𝒆𝒐𝒓𝒊𝒆 𝒑𝒐𝒍𝒊𝒗𝒂𝒈𝒂𝒍𝒂̆, 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒕𝒆𝒓𝒂𝒑𝒊𝒆 𝒄𝒐𝒈𝒏𝒊𝒕𝒊𝒗-𝒄𝒐𝒎𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒎𝒆𝒏𝒕𝒂𝒍𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒆 𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕𝒊𝒗𝒂̆, 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒄𝒓𝒆𝒂 𝒎𝒊𝒄𝒊 𝒎𝒆𝒔𝒂𝒋𝒆 𝒔𝒄𝒖𝒓𝒕𝒆 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒍𝒆 𝒄𝒊𝒕𝒆𝒔𝒄 𝒛𝒊𝒍𝒏𝒊𝒄.

Inițial mă găndisem să le printez și să îmi creez un calendar, pe care să îl văd zilnic atunci când mă trezesc.

Le-am propus câtorva prietene, mame și ele la rândul lor, să mi se alăture. Apoi am făcut grupul public.

Te invit și pe tine, dacă simți.
Poate îți va plăcea și vei rezona.

Poate că nu și e în regulă, poți să pleci oricând, no hard feelings :)

Așadar, mamă dragă care mă citești, acest grup este o invitație liniștită de a te opri pentru câteva clipe din ritmul care te trage mereu înainte și de a intra într-un spațiu în care nu trebuie să demonstrezi nimic, să explici nimic și să fii altfel decât ești acum.

Este un loc în care poți veni cu oboseala ta, cu emoțiile tale amestecate, cu dorința de a-ți fi puțin mai bine, și unde vei fi întâmpinată cu blândețe, fără grabă, fără comparații și fără așteptări.

În grupul de whatsapp 365 de zile – Bine cu mine, ne dăm voie să ne ascultăm mai mult, să ne vorbim mai frumos și să ne amintim, zi după zi, că și noi contăm, nu doar rolurile pe care le purtăm.

𝑫𝙖𝒄𝙖̆ 𝙨𝒊𝙢𝒕̦𝙞 𝙘𝒂̆ 𝒂𝙞 𝙣𝒆𝙫𝒐𝙞𝒆 𝒅𝙚 𝙤 𝙞𝒏𝙫𝒊𝙩𝒂𝙩̦𝒊𝙚 𝙯𝒊𝙡𝒏𝙞𝒄𝙖̆ 𝙙𝒆 𝒂 𝒓𝙚𝒗𝙚𝒏𝙞 𝙡𝒂 𝒕𝙞𝒏𝙚, 𝒂𝙩𝒖𝙣𝒄𝙞 𝙩𝒆 𝒂𝙨̦𝒕𝙚𝒑𝙩𝒂̆𝙢 𝙘𝒖 𝒊𝙣𝒊𝙢𝒂 𝒅𝙚𝒔𝙘𝒉𝙞𝒔𝙖̆.

Ești binevenită într-un spațiu creat cu grijă, unde fiecare pas mic este suficient și fiecare prezență este prețioasă.

365 de zile.
Un drum blând, înapoi la tine.

Iată și link spre grup:
https://chat.whatsapp.com/GWOzDnHokHx0W2Q6w1vjvI

Te îmbrățișez cu inima,
Psihoterapeut Ioana Micu

08/01/2026

🎁 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞, 𝐦𝐚𝐦𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐚𝐜𝐚̆ 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐛𝐢𝐧𝐞, 𝐝𝐚𝐫 𝐮𝐧𝐞𝐨𝐫𝐢 𝐬𝐞 𝐬𝐢𝐦𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐩𝐥𝐞𝐬̦𝐢𝐭𝐚̆, am pregătit o serie de newslettere săptămânale, scrise cu blândețe și sinceritate, pentru mamele care vor:
😇 mai multă liniște în relația cu copiii lor
😇 mai multă înțelegere pentru emoțiile lor și ale copiilor
😇 mai puțină vină și mai multă siguranță

Nu sunt rețete.
Nu sunt sfaturi „așa trebuie”.

Sunt mesaje simple, ca de la mamă la mamă, în care vei primi:

✅perspective care te ajută să înțelegi mai bine emoțiile tale și ale copiilor
✅explicații simple pentru situații dificile din viața de familie
✅reflecții care aduc mai multă siguranță, conectare și calm
✅idei practice pe care le poți aplica imediat, fără presiune și fără „rețete perfecte”

Aceste mesaje au scopul de a te ajuta să te reconectezi cu copilul tău, chiar și în momentele grele și să ai mai multă încredere în tine ca mamă. Pentru că, chiar dacă nu auzi prea des asta, 𝗙𝗔𝗖𝗜 𝗢 𝗧𝗥𝗘𝗔𝗕𝗔̆ 𝗠𝗜𝗡𝗨𝗡𝗔𝗧𝗔̆!

📩 Newsletterele vor ajunge o dată pe săptămână, direct în inboxul tău, într-un spațiu sigur, doar pentru cei înscriși.

Mâine va pleca primul text spre căsuțele de e-mail ale celor înscriși la newsletter.

Dacă dorești să primești mesajele mele, te poți înscrie pe site 𝒊𝒐𝒂𝒏𝒂𝒎𝒊𝒄𝒖(𝒑𝒖𝒏𝒄𝒕)𝒓𝒐 -> jos, în prima pagină. Las și în comentarii calea spre site.

Te aștept cu drag,
Ioana ❤

02/01/2026

Poate că ai observat, sau poate că nu, însă ultimele zile au fost un carusel de postări pentru tine, dragă mamă.

Dacă ai ajuns până aici, vreau să știi un lucru: nu ești singură în trăirile tale.

Sunt multe mame care zâmbesc afară și se prăbușesc pe dinăuntru.

Există un spațiu în care nu trebuie să demonstrezi nimic.
Un spațiu unde poți fi auzită.
Un spațiu unde poți începe să te repari cu blândețe.

🌸 Dacă simți, poți lăsa aici un gând, o întrebare sau o emoție.
Dialogul vindecă.

Citesc cu drag și răspund cu blândețe mesajelor venite privat.

Cu iubire,
Psihoterapeut Ioana Micu, alături de tine și în 2026

01/01/2026

Mulți cred că atunci când devii mamă „trebuie să fii adultul puternic”.
Dar copilul interior nu pleacă nicăieri.

El apare în epuizare.
În furie.
În neputință.
În vinovăție.

Și nu cere să fie alungat.
𝐂𝐞𝐫𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭.

Când îl îngrijești pe copilul din tine, îți devii aliat, nu dușman.

🤍 Dacă copilul tău interior ar putea vorbi acum, ce ți-ar cere?

Un an 2026 plin de bunătate și pace 🎁🎀

31/12/2025

Autoreglarea emoțională nu se învață din cărți.
Se învață în relație.

Copilul tău îți împrumută sistemul nervos.
Dacă tu ești în alertă constantă, el va simți asta.

A avea grijă de tine nu înseamnă că îl neglijezi pe copilul tău. Din contră!
Înseamnă că îi construiești siguranță.

🤔Ce ar însemna, concret, un mic gest de grijă față de tine, azi?

De mâine dimineață începem călătoria de 365 de zile Bine cu Mine, în care învățăm să ne simțim confortabil să avem grijă de noi.
Pas cu pas.
Puțin câte puțin.
Fiecare în ritmul ei.

Tu ești în grup? ❤