Psihologie clinică
Terapie cognitiv -comportamentală
Consiliere existențială
Sibiu si ONLINE Omul - acea ființă cu destin ciudat. Dar unde sunt ceilalți?
Address
Strada Titu Maiorescu Nr. 5
Sibiu
Opening Hours
Monday | 09:30 - 20:00 |
Tuesday | 09:30 - 20:00 |
Wednesday | 09:30 - 20:00 |
Thursday | 09:30 - 20:00 |
Friday | 09:30 - 13:30 |
Telephone
Website
Alerts
Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Ana-Cristina Bădița posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.
Contact The Practice
Send a message to Psihoterapeut Ana-Cristina Bădița:
Shortcuts
Category
Despre conditia umana...
Omul - acea ființă cu destin ciudat. Biologic vorbind, este un animal dornic de supraviețuire și reproducere. Dacă s-ar rezuma la atât, găsirea surselor de hrană și s*x l-ar mulțumi îndeajuns. Însă Mirarea, curiozitatea, capacitatea sa de a reflecta la propria condiție fac posibilă depășirea simplelor trebuințe și îi alimentează dorința de a căuta, de a (se) descoperi. Și ce descoperă el? În primul rând, Moartea. Omul e singura ființă care își conștientizează propria finitudine, iar aceasta este prima și cea mai puternică sursă de angoasă. Rostul lui este de a învăța să o recunoască (ascunsă fiind sub măștile anxietății și fricilor de fiecare zi), să o accepte și să trăiască în orizontul ei. Descoperă, apoi, că este Liber. Aruncat într-un univers misterios de semne, simboluri, reguli și relații, omul, la început, le acceptă ca fiind ”date”, eterne, de neschimbat. Apoi, treptat, pe măsură ce se maturizează, devine conștient că el contribuie la alcătuirea lumii sale prin alegerile pe care le face: este ”condamnat la libertate”, cm a spus Sartre. Iar sensul și coerența sunt doar aparente, sunt valul liniștitor de rutine care asigură confortul celor care nu se (mai) întreabă. Omul descoperă dificila sarcină de a trăi o viață pe care s-o umple cu Sens . Nenumăratele alegeri îl fac Responsabil ... și angoasat. Pentru orice DA există mai mulți de NU, alegerile sunt infinite, dar viata are sfârșit. Poartă pe umeri responsabilitatea propriei vieți și nu există niciun alt vinovat pentru regretele de dinaintea căderii cortinei. Dar unde sunt ceilalți? Omul îi descoperă vâslind în același ocean, dar niciodată în aceeași luntre. Destinul lui este de a muri singur, nimeni nu poate muri pentru el sau alături de el. Izolarea existențială este o altă provocare.Totuși, semnalele trimise din celelalte bărci îi liniștesc angoasa, pentru că avem cu totii același destin efemer. În ciuda lui - sau datorită lui - omul aspiră către fericire. Și aici vine vestea bună : Omul este atât de liber, încât poate refuza să fie nefericit și îsi poate construi o viață plină, trăind în conformitate cu valorile și idealurile sale, alături de oameni care să-i împărtășească aspirațiile și să-i respecte alegerile. Deși nu-l urmează în moarte, ei îi pot însenina zilele. Dacă sursele nefericirii sunt angoasele sale (față de finitudine, de lipsa de sens, de libertate și de izolarea existențială), atunci am putea defini fericirea astfel: asumarea responsabilității pentru umplerea cu sens a intervalului dintre naștere și moarte, cu menținerea unei relații autentice cu sine și cu ceilalți. Ce te împiedică să fii mulțumit de viața ta? Ce nu merge? Ai încercat să schimbi ceva și ai dat greș? Ți-ai pierdut speranța? Nu ți-a fost nimeni alături? Nu renunța! Poți să-ți schimbi viața! Nu vei fi niciodată exact cm și-au dorit părinții tăi. Scenariul, cu grijă pregătit pentru tine, este scris de ei. Conform aspirațiilor lor. Poate că nu ți se potrivește. Fii autorul propriului scenariu! Nu trăiești prin copiii tăi. Ei vor învăța din propriile greșeli și-și vor scrie propria poveste. Nu-i vei putea apăra de suferință. Poți doar să le netezești drumul, pe ici pe colo, să le fii alături și să le sprijini talentele. Nu ești una cu partenerul tău. Deși simți că sunteți un întreg, el este format din două jumătăți distincte, iar îmbinarea nu este perfectă. Nici el nu-ți poate lua povara de pe umeri. Este povara pe care doar tu o ai de dus. Este sarcina ta. La fel cm viața lui este responsabilitatea lui. Chiar dacă fiecare are drumul său, dragostea împărtășită îl face mai ușor de parcurs. Atunci cine ești? Ești ființa cu destin ciudat: de a muri când vrea să trăiască, de a trăi când și-ar dori să moară, de a fi responsabilă de cm trăiește și cm moare. Cine sunt eu? O ființă cu același destin. Scenariul meu: să-mi trăiesc cât pot de frumos viața și să-i asist pe alții în a-și (re)scrie și trăi frumos scenariul. Dacă simți că ai nevoie de puțină inspirație, fă o programare la cabinet și hai să lucrăm împreună la altă poveste! psihoterapeut Ana-Cristina Bădița