Psihoterapeut Ana-Cristina Bădița

Psihoterapeut Ana-Cristina Bădița Psihologie clinică
Terapie cognitiv -comportamentală
Consiliere existențială

Sibiu si ONLINE Omul - acea ființă cu destin ciudat. Dar unde sunt ceilalți?

Biologic vorbind, este un animal dornic de supraviețuire și reproducere. Dacă s-ar rezuma la atât, găsirea surselor de hrană și s*x l-ar mulțumi îndeajuns.

Însă Mirarea, curiozitatea, capacitatea sa de a reflecta la propria condiție fac posibilă depășirea simplelor trebuințe și îi alimentează dorința de a căuta, de a (se) descoperi.
Și ce descoperă el?

În primul rând, Moartea. Omul e singura fii

nță care își conștientizează propria finitudine, iar aceasta este prima și cea mai puternică sursă de angoasă. Rostul lui este de a învăța să o recunoască (ascunsă fiind sub măștile anxietății și fricilor de fiecare zi), să o accepte și să trăiască în orizontul ei. Descoperă, apoi, că este Liber. Aruncat într-un univers misterios de semne, simboluri, reguli și relații, omul, la început, le acceptă ca fiind ”date”, eterne, de neschimbat. Apoi, treptat, pe măsură ce se maturizează, devine conștient că el contribuie la alcătuirea lumii sale prin alegerile pe care le face: este ”condamnat la libertate”, cm a spus Sartre. Iar sensul și coerența sunt doar aparente, sunt valul liniștitor de rutine care asigură confortul celor care nu se (mai) întreabă. Omul descoperă dificila sarcină de a trăi o viață pe care s-o umple cu Sens . Nenumăratele alegeri îl fac Responsabil ... și angoasat. Pentru orice DA există mai mulți de NU, alegerile sunt infinite, dar viata are sfârșit. Poartă pe umeri responsabilitatea propriei vieți și nu există niciun alt vinovat pentru regretele de dinaintea căderii cortinei. Omul îi descoperă vâslind în același ocean, dar niciodată în aceeași luntre. Destinul lui este de a muri singur, nimeni nu poate muri pentru el sau alături de el. Izolarea existențială este o altă provocare.Totuși, semnalele trimise din celelalte bărci îi liniștesc angoasa, pentru că avem cu totii același destin efemer.

În ciuda lui - sau datorită lui - omul aspiră către fericire.

Și aici vine vestea bună : Omul este atât de liber, încât poate refuza să fie nefericit și îsi poate construi o viață plină, trăind în conformitate cu valorile și idealurile sale, alături de oameni care să-i împărtășească aspirațiile și să-i respecte alegerile. Deși nu-l urmează în moarte, ei îi pot însenina zilele. Dacă sursele nefericirii sunt angoasele sale (față de finitudine, de lipsa de sens, de libertate și de izolarea existențială), atunci am putea defini fericirea astfel: asumarea responsabilității pentru umplerea cu sens a intervalului dintre naștere și moarte, cu menținerea unei relații autentice cu sine și cu ceilalți. Ce te împiedică să fii mulțumit de viața ta? Ce nu merge? Ai încercat să schimbi ceva și ai dat greș?
Ți-ai pierdut speranța? Nu ți-a fost nimeni alături? Nu renunța! Poți să-ți schimbi viața! Nu vei fi niciodată exact cm și-au dorit părinții tăi. Scenariul, cu grijă pregătit pentru tine, este scris de ei. Conform aspirațiilor lor. Poate că nu ți se potrivește. Fii autorul propriului scenariu! Nu trăiești prin copiii tăi. Ei vor învăța din propriile greșeli și-și vor scrie propria poveste. Nu-i vei putea apăra de suferință. Poți doar să le netezești drumul, pe ici pe colo, să le fii alături și să le sprijini talentele. Nu ești una cu partenerul tău. Deși simți că sunteți un întreg, el este format din două jumătăți distincte, iar îmbinarea nu este perfectă. Nici el nu-ți poate lua povara de pe umeri. Este povara pe care doar tu o ai de dus. Este sarcina ta. La fel cm viața lui este responsabilitatea lui. Chiar dacă fiecare are drumul său, dragostea împărtășită îl face mai ușor de parcurs. Atunci cine ești? Ești ființa cu destin ciudat:
de a muri când vrea să trăiască, de a trăi când și-ar dori să moară, de a fi responsabilă de cm trăiește și cm moare. Cine sunt eu? O ființă cu același destin. Scenariul meu: să-mi trăiesc cât pot de frumos viața și să-i asist pe alții în a-și (re)scrie și trăi frumos scenariul. Dacă simți că ai nevoie de puțină inspirație, fă o programare la cabinet și hai să lucrăm împreună la altă poveste! psiholog și psihoterapeut Ana-Cristina Bădița

18/07/2025
18/07/2025

A landmark review finds no scientific evidence that depression is caused by a chemical imbalance.

A major umbrella review led by researchers at University College London has found no convincing evidence that depression is caused by low serotonin levels or reduced serotonin activity. Published in Molecular Psychiatry, the study analyzed decades of research across several major fields and concluded that the long-standing “chemical imbalance” theory lacks scientific support. This challenges the core rationale behind the widespread use of antidepressants like SSRIs, which are believed to work by correcting low serotonin. The review suggests that the popularity of this theory may have contributed to the massive increase in antidepressant prescriptions despite the absence of biological proof.

The findings also raise concerns about how this serotonin theory may shape public perception and treatment decisions.

With up to 90% of people believing depression stems from a chemical imbalance, researchers warn that this misconception can discourage recovery optimism and reliance on non-drug treatments.

Moreover, some evidence points to antidepressants possibly lowering serotonin levels over time, highlighting a need for transparency and new approaches to mental health care.

The authors advocate for a shift in focus toward addressing life stressors, trauma, and social factors through therapy and lifestyle interventions rather than pharmacological solutions alone.

Source: Moncrieff, J., Cooper, R. E., Stockmann, T., Amendola, S., Hengartner, M. P., & Horowitz, M. A. (2022). The serotonin theory of depression: A systematic umbrella review of the evidence. Molecular Psychiatry

Post credit: Hashem Al-Ghaili

Bucuroasa ca am participat😊
29/06/2025

Bucuroasa ca am participat😊

11/06/2025

Here’s the science behind happy relationships! Dr. Gottman outlines the findings, tools and techniques that have helped thousands of couples from around the ...

19/05/2025

Empatia este canalul prin care se petrece conexiunea.

Conținutul lumii noastre interioare se bazează pe amintiri. Cum ar fi ca, de acum înainte, să construim împreună, pentru noi toți, alte amintiri?

Pentru a crea o amintire a ceea ce ne dorim, este necesar să oferim ceea ce ne dorim. Făcând acest lucru, începem să creăm, în cel care primește, un spațiu pentru acel lucru pe care ni-l dorim pentru noi.

Mintea noastră recreează trecutul, așadar, pentru a putea să ne conectăm unii la alții, avem nevoie să reducem negativitatea, să renunțăm la ranchiună și să ne privim unii pe alții cu acceptarea că aceștia suntem, acum, în acest moment.

Ascultarea celuilalt și atenția sunt forme ale generozității.

Conexiunea adevărată se creează om cu om. Ea nu este un dat.

~ Dimineață am plecat dintr-un sat mic din Olanda, către Amsterdam, iar acum sunt în aeroport, în București, așteptând să iau zborul către casă. Abia aștept să ajung la Cluj!

Sunt obosită! Și de la ultimele două săptămâni, și de la experiența mea la întâlnirea anuală a Imago Faculty Meeting, unde formatori de peste tot din lume se întâlnesc pentru a se conecta și a lucra la sănătatea relațională (voi reveni cu asta de îndată ce îmi așez gândurile). Îmi simt corpul cm tremură pe interior, și singurul lucru care simt că mă ajută acum este respirația profundă. Îmi vine să plâng și îmi simt ochii cm nu mai pot opri lacrimile.

Pe scaunul din spatele meu, un domn ascultă discursul domnului Călin Georgescu. Când i-am auzit vocea, am simțit cm mă trece un fior prin întreg corpul.
În lateral este un cuplu de vârsta părinților mei care citesc diverse comentarii pe care oamenii și le scriu unii altora pe Facebook – am simțit atât de multă tristețe.
Eu m-am uitat la un filmuleț cu oamenii care au ieșit în stradă aseară să îl susțină pe Președintele României și, atunci, nu mi-am mai putut opri lacrimile.

Între timp, port conversații online cu oameni care l-au votat pe domnul George Simion și ba îmi urează tot felul de lucruri rele, ba mă înjură, ba îmi spun că va trebui să ies public să recunosc că am greșit atunci când lucrurile vor fi rele. Atât de puțini vor să înțeleagă, atât de mulți vor răzbunare! Și are atât de mult sens. Sunt tare recunoscătoare pentru profesia mea, pentru că îmi oferă șansa de a înțelege dincolo de cuvinte și dincolo de reacții.

Și, în același timp, simt o responsabilitate atât de mare când vine vorba de educație. Celor cu care am reușit să port un dialog decent, le-am oferit, în semn de recunoștință, acces la un curs online care este despre cm fiecare dintre noi am devenit cine suntem. Mi-am dorit să le ofer un dar, pentru că am reușit să purtăm, totuși, un dialog în care să avem amândoi loc. Și le-am mulțumit.

Unii m-au rugat să le promit că va fi bine. Eu nu fac promisiuni când lucrurile nu depind de mine și le-am spus că cei care vom dori, ne vom implica cu tot ce știm pentru asta. Însă tuturor le-am spus că va fi greu și că avem nevoie de noi toți, împreună.

Ce sentiment amestecat de eliberare cu îngrijorare! Pentru că acum, aici, în jurul meu, suntem toți – indiferent cu cine am votat și ce am crede. S-ar putea ca acum, lângă mine, să fie un om care, în urmă cu câteva zile, m-a înjurat pentru că mi-am spus părerea. Și, în același timp, lângă mine se află un om care se simte, la rândul lui, speriat, îngrijorat, că persoana căreia i-a oferit încredere nu a fost aleasă de majoritate.

Știți? Eu mă întorc în bula mea. Acolo unde prezența la vot a fost aproape 80% și majoritatea a votat pentru un parcurs în care eu cred. Dar a rămâne acolo, în locul sigur și călduț, nu va produce schimbare – nici pentru mine, nici pentru generațiile care vin.

A ne implica fiecare dintre noi, cu blândețe, compasiune și respect, chiar și atunci când nu primim asta, este ceea ce ar putea produce schimbare. Om cu om! Și nu este ușor să răspunzi astfel când ești rănit și ți se vorbește urât. Dar eu cred că este mai ușor să facem asta decât să trecem, încă o dată, prin aceeași situație peste 5 ani. Pentru că niciun sistem extremist nu dispare peste noapte. El doar se transformă. El doar își caută alte instrumente prin care să se manifeste.

Eu sunt aici.
Tu ești?

19/05/2025

Nu a fost ușor, dar e Nicușor😊
Avem busola, tot înainte!
Cu speranță și încredere.

Mulțumesc tuturor pentru implicare!

17/05/2025

🌍📚 O lume în care cărțile și librăriile pot avea un viitor e o lume liberă, a valorilor democratice, a respectului pentru celălalt. Credem într-o societate construită prin educație, prin onestitate și prin muncă. O societate în care suntem împreună, uniți și în dialog.

Duminică mergem la vot și alegem ca deznodământul poveștii să fie drumul european. 🇪🇺

Ar fi nevoie de inca un avion😁
25/09/2024

Ar fi nevoie de inca un avion😁

Cotidian independent de umor voluntar

Address

Strada Titu Maiorescu Nr. 5
Sibiu

Opening Hours

Monday 09:30 - 20:00
Tuesday 09:30 - 20:00
Wednesday 09:30 - 20:00
Thursday 09:30 - 20:00
Friday 09:30 - 13:30

Telephone

+40756043959

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Ana-Cristina Bădița posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Ana-Cristina Bădița:

Share

Despre conditia umana...

Omul - acea ființă cu destin ciudat. Biologic vorbind, este un animal dornic de supraviețuire și reproducere. Dacă s-ar rezuma la atât, găsirea surselor de hrană și s*x l-ar mulțumi îndeajuns. Însă Mirarea, curiozitatea, capacitatea sa de a reflecta la propria condiție fac posibilă depășirea simplelor trebuințe și îi alimentează dorința de a căuta, de a (se) descoperi. Și ce descoperă el? În primul rând, Moartea. Omul e singura ființă care își conștientizează propria finitudine, iar aceasta este prima și cea mai puternică sursă de angoasă. Rostul lui este de a învăța să o recunoască (ascunsă fiind sub măștile anxietății și fricilor de fiecare zi), să o accepte și să trăiască în orizontul ei. Descoperă, apoi, că este Liber. Aruncat într-un univers misterios de semne, simboluri, reguli și relații, omul, la început, le acceptă ca fiind ”date”, eterne, de neschimbat. Apoi, treptat, pe măsură ce se maturizează, devine conștient că el contribuie la alcătuirea lumii sale prin alegerile pe care le face: este ”condamnat la libertate”, cm a spus Sartre. Iar sensul și coerența sunt doar aparente, sunt valul liniștitor de rutine care asigură confortul celor care nu se (mai) întreabă. Omul descoperă dificila sarcină de a trăi o viață pe care s-o umple cu Sens . Nenumăratele alegeri îl fac Responsabil ... și angoasat. Pentru orice DA există mai mulți de NU, alegerile sunt infinite, dar viata are sfârșit. Poartă pe umeri responsabilitatea propriei vieți și nu există niciun alt vinovat pentru regretele de dinaintea căderii cortinei. Dar unde sunt ceilalți? Omul îi descoperă vâslind în același ocean, dar niciodată în aceeași luntre. Destinul lui este de a muri singur, nimeni nu poate muri pentru el sau alături de el. Izolarea existențială este o altă provocare.Totuși, semnalele trimise din celelalte bărci îi liniștesc angoasa, pentru că avem cu totii același destin efemer. În ciuda lui - sau datorită lui - omul aspiră către fericire. Și aici vine vestea bună : Omul este atât de liber, încât poate refuza să fie nefericit și îsi poate construi o viață plină, trăind în conformitate cu valorile și idealurile sale, alături de oameni care să-i împărtășească aspirațiile și să-i respecte alegerile. Deși nu-l urmează în moarte, ei îi pot însenina zilele. Dacă sursele nefericirii sunt angoasele sale (față de finitudine, de lipsa de sens, de libertate și de izolarea existențială), atunci am putea defini fericirea astfel: asumarea responsabilității pentru umplerea cu sens a intervalului dintre naștere și moarte, cu menținerea unei relații autentice cu sine și cu ceilalți. Ce te împiedică să fii mulțumit de viața ta? Ce nu merge? Ai încercat să schimbi ceva și ai dat greș? Ți-ai pierdut speranța? Nu ți-a fost nimeni alături? Nu renunța! Poți să-ți schimbi viața! Nu vei fi niciodată exact cm și-au dorit părinții tăi. Scenariul, cu grijă pregătit pentru tine, este scris de ei. Conform aspirațiilor lor. Poate că nu ți se potrivește. Fii autorul propriului scenariu! Nu trăiești prin copiii tăi. Ei vor învăța din propriile greșeli și-și vor scrie propria poveste. Nu-i vei putea apăra de suferință. Poți doar să le netezești drumul, pe ici pe colo, să le fii alături și să le sprijini talentele. Nu ești una cu partenerul tău. Deși simți că sunteți un întreg, el este format din două jumătăți distincte, iar îmbinarea nu este perfectă. Nici el nu-ți poate lua povara de pe umeri. Este povara pe care doar tu o ai de dus. Este sarcina ta. La fel cm viața lui este responsabilitatea lui. Chiar dacă fiecare are drumul său, dragostea împărtășită îl face mai ușor de parcurs. Atunci cine ești? Ești ființa cu destin ciudat: de a muri când vrea să trăiască, de a trăi când și-ar dori să moară, de a fi responsabilă de cm trăiește și cm moare. Cine sunt eu? O ființă cu același destin. Scenariul meu: să-mi trăiesc cât pot de frumos viața și să-i asist pe alții în a-și (re)scrie și trăi frumos scenariul. Dacă simți că ai nevoie de puțină inspirație, fă o programare la cabinet și hai să lucrăm împreună la altă poveste! psihoterapeut Ana-Cristina Bădița