
05/08/2025
Cum recunoaștem un client cu puternice trăsături narcisice?
Ajung rar în terapie, de obicei în contexte tensionate din relația de cuplu sau din sfera profesională. Când ajung, prezența lor în cabinet poate fi o adevărată provocare pentru procesul terapeutic.
Mai jos, câteva repere observate din practică:
Cum debutează terapia: Evită stabilirea unui obiectiv clar. Nu își doresc cu adevărat să exploreze dinamicile relaționale sau impactul unei situații dificile de la muncă. Mai degrabă, pozează în clientul perfect, care nu mai are nimic de îmbunătățit. Discuțiile rămân la suprafață, evitând cu grație orice explorare mai profundă sau vulnerabilă.
Felul în care comunică: În orice împărtășire, se poziționează într-o lumină favorabilă: fie în rolul eroului, fie în cel al victimei, în funcție de cm pot adapta povestea. Atunci când greșesc, nu își asumă responsabilitatea reală. Dacă totuși recunosc o greșeală, o fac mai degrabă pentru a primi validare și pentru a lăsa impresia unei false introspecții sau empatii.
Vor încerca să controleze firul discuției: evită să răspundă la întrebări directe, oferă răspunsuri vagi, mută atenția spre terapeut sau folosesc scurte momente emoționale cu caracter teatral.
Respectarea cadrului terapeutic: Deși afirmă că sunt deschiși sau interesați de relația terapeutică, mimica, tonul și limbajul nonverbal pot transmite dispreț, superioritate sau plictis. Nu respectă limitele cadrului terapeutic: întârzie, vorbesc peste terapeut, forțează prelungirea ședinței după timpul alocat, fac complimente nepotrivite sau mută atenția spre viata personală a terapeutului.
Răspunsul la confruntare: Când intervențiile terapeutice aduc la lumină comportamentele reale (mai ales în terapia de cuplu) apare refuzul de a-și asuma orice responsabilitate. În schimb, vor ataca sau umili partenerul sau terapeutul, pentru a devia atenția de la ei înșiși.
Resping cu vehementă orice punct de vedere diferit de al lor și manifestă o rezistență puternică față de intervențiile terapeutice, mai ales când au legătură cu încărcătura de vinovăție și rușine pe care neagă că o au.
Lipsa empatiei reale: Din felul în care vorbesc despre ceilalți se simte o distanțare emoțională. Persoanele din jur sunt adesea reduse la roluri sau etichete, "unelte" prin care își ating obiectivele.
Ceilalți sunt văzuți ca având mereu ceva ce trebuie „reparat”, în timp ce propria lor poziție rămâne idealizată și neschimbată.
Modul în care încheie terapia: Terapia se finalizează, de regulă, brusc, fie cu mulțumiri politicoase, după ce au obținut ceea ce și-au dorit, fie cu un atac virulent asupra terapeutului, în care sunt puse la îndoială competențele și formarea acestuia.
În terapia de cuplu, vor insista că ei „au înțeles” tot ce era nevoie și că partenerul/partenera ar trebui să continue terapia.
P.S: Acest articol are scopul de a sprijini terapeuții în înțelegerea unor dinamici complexe, care pot apărea în cabinet. Prezența trăsăturilor narcisice nu înseamnă automat o tulburare de personalitate, dar poate afecta calitatea relației terapeutice și cursul procesului terapeutic.