Psiholog Ema Jurje - Terapie cu blândețe

05/08/2025

Cum recunoaștem un client cu puternice trăsături narcisice?

Ajung rar în terapie, de obicei în contexte tensionate din relația de cuplu sau din sfera profesională. Când ajung, prezența lor în cabinet poate fi o adevărată provocare pentru procesul terapeutic.

Mai jos, câteva repere observate din practică:

Cum debutează terapia: Evită stabilirea unui obiectiv clar. Nu își doresc cu adevărat să exploreze dinamicile relaționale sau impactul unei situații dificile de la muncă. Mai degrabă, pozează în clientul perfect, care nu mai are nimic de îmbunătățit. Discuțiile rămân la suprafață, evitând cu grație orice explorare mai profundă sau vulnerabilă.

Felul în care comunică: În orice împărtășire, se poziționează într-o lumină favorabilă: fie în rolul eroului, fie în cel al victimei, în funcție de cm pot adapta povestea. Atunci când greșesc, nu își asumă responsabilitatea reală. Dacă totuși recunosc o greșeală, o fac mai degrabă pentru a primi validare și pentru a lăsa impresia unei false introspecții sau empatii.

Vor încerca să controleze firul discuției: evită să răspundă la întrebări directe, oferă răspunsuri vagi, mută atenția spre terapeut sau folosesc scurte momente emoționale cu caracter teatral.
Respectarea cadrului terapeutic: Deși afirmă că sunt deschiși sau interesați de relația terapeutică, mimica, tonul și limbajul nonverbal pot transmite dispreț, superioritate sau plictis. Nu respectă limitele cadrului terapeutic: întârzie, vorbesc peste terapeut, forțează prelungirea ședinței după timpul alocat, fac complimente nepotrivite sau mută atenția spre viata personală a terapeutului.

Răspunsul la confruntare: Când intervențiile terapeutice aduc la lumină comportamentele reale (mai ales în terapia de cuplu) apare refuzul de a-și asuma orice responsabilitate. În schimb, vor ataca sau umili partenerul sau terapeutul, pentru a devia atenția de la ei înșiși.
Resping cu vehementă orice punct de vedere diferit de al lor și manifestă o rezistență puternică față de intervențiile terapeutice, mai ales când au legătură cu încărcătura de vinovăție și rușine pe care neagă că o au.

Lipsa empatiei reale: Din felul în care vorbesc despre ceilalți se simte o distanțare emoțională. Persoanele din jur sunt adesea reduse la roluri sau etichete, "unelte" prin care își ating obiectivele.
Ceilalți sunt văzuți ca având mereu ceva ce trebuie „reparat”, în timp ce propria lor poziție rămâne idealizată și neschimbată.

Modul în care încheie terapia: Terapia se finalizează, de regulă, brusc, fie cu mulțumiri politicoase, după ce au obținut ceea ce și-au dorit, fie cu un atac virulent asupra terapeutului, în care sunt puse la îndoială competențele și formarea acestuia.
În terapia de cuplu, vor insista că ei „au înțeles” tot ce era nevoie și că partenerul/partenera ar trebui să continue terapia.

P.S: Acest articol are scopul de a sprijini terapeuții în înțelegerea unor dinamici complexe, care pot apărea în cabinet. Prezența trăsăturilor narcisice nu înseamnă automat o tulburare de personalitate, dar poate afecta calitatea relației terapeutice și cursul procesului terapeutic.

03/08/2025

Cum ar fi dacă am alege să vorbim despre comportamente în loc de oameni? Ce s-ar schimba?

Vă invit să ne imaginăm cm ar arăta asta, concret. Mai jos, câteva exemple care îmi vin imediat în minte:

– Cutare membru al familiei susține un anumit politician sau partid politic și nu e deschis(ă) să discute alte variante (situația concretă observată). În loc să am o reacție la asta și să-l numesc “încuiat” sau alte apelative, pot să mă întreb: Oare eu am avut vreodată un punct de vedere pe care l-am susținut cu înverșunare și nu am fost deschis(ă) la dialog? Și dacă da, ce m-ar fi ajutat să mă deschid totuși?
– Cutare cântăreață străină a cerut mâncare foarte sănătoasă și a susținut un concert extravagant, în care s-a arătat fără inhibiții (situația concretă observată). În loc să o judec și să o numesc în fel și chip, pot să mă întreb: Oare eu am anumite lucruri ce țin de grija pentru mine pe care nu le negociez? Oare nu am și eu momente în care mă simt bine în pielea mea și îmi place să mă arăt așa cm sunt? Și dacă răspunsul e nu, poate tocmai asta îmi doresc. Poate pot să mă las inspirat(ă) de ceea ce văd.
– Cutare cântăreț străin a susținut un concert sub nivelul așteptat. Mă pot gândi la situații în care eu am avut o prestanță care a dezamăgit? Pot alege compasiunea în locul judecății? Iar în lumina noilor sale dezvăluiri (probleme de sănătate), pot să mă las inspirat(ă) de faptul că a ales să se arate totusi, în ciuda felului în care se simțea?
– (și un nou exemplu ce a venit recent în atenția mea): Cutare politician (sau fost politician nu sunt sigură) a apărut public într-o zonă afectată de inundații. Unii au văzut puterea exemplului personal, alții, dorința de a se afișa într-o lumină favorabilă. Hai să mergem cu al doilea punct de vedere și să ne întrebăm: Oare eu m-am arătat vreodată public într-o lumină favorabilă? Poate când am ajutat, când mi-am arătat o calitate, o reușită, sau am postat o poză din unghiul care știu că mă avantajează?

Și cam atât pentru azi. Mulțumesc că ați venit cu mine în această contemplare. Ne doresc tuturor să exersăm cât mai des acest mod de a privi lumea și de a ne raporta la ea.

Arată-mi un om care a învățat să nu mai judece și îți voi arăta un om cu adevărat împăcat cu sine.

30/07/2025

Am câteva zile libere și în sfârșit simt că pot să mă desfăsor asa cm simt. Am scos chiar acum din cuptor o tavă de crackers cu quinoa și, în timp ce miroase a bine prin toată casa, simt cât de mult îmi lipseau momentele simple care hrănesc... nu doar trupul.

Așa s-a născut și această meditație (acum 5 ani😄) dintr-o nevoie profundă de a crea spațiu pentru întoarcerea la esența feminină.
Este un dar pentru toate femeile care simt că s-au îndepărtat puțin de ele. Un moment de ancorare, de reamintire, de blândețe cu sine.

🎧 O poți asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=x8BVNi7Thl8

Și da... simt că e doar începutul.
Lucrez printre ele la un program mai amplu, gândit ca o călătorie pentru femei care vor să se întoarcă la ele însele și să se elibereze de ce nu le mai servește: stiti si voi, așteptările celorlalți, kilogramele emoționale, măști vechi... toate cele care au fost necesare cândva, dar acum doar apasă.

Dacă simți să fii cu mine în proces, rămâi aproape 🤗 Pana atunci, ia-ti 10 minute pentru tine, meriti.

Ca femei, suntem provocate tot mai des să ne întoarcem către noi, către esența noastră, acea parte profundă și înțeleaptă. În agitația zilnică, dincolo de m...

20/07/2025

Ești într-un grup în care te simți în siguranță, corpul e relaxat și poveștile celorlalți vin dintr-un loc de vulnerabilitate așa că ceva din tine îți spune că e locul potrivit pentru a împărtăși. Și o faci. Și ești primită cu zâmbete îngăduitoare, cu oglindire emoțională, cu totul. Și e atât de bine, simți că fiecare moment în această conexiune îți vindecă inima.

Da, ne-am întâlnit ieri iar în cerc dar nu despre asta țin să zic acum ci despre ceva ce apare după un moment cu vulnerabilitate și deschidere maximă, în engleză îi spune vulnerability hangover, un fel de mahmureală experimentată în urma împărtășirii unui aspect foarte profund și de multe ori ascuns din noi.

Uneori el vine cu sentimente amestecate de rușine și teamă, anxietate, alteori doar cu tendința de a ne amorți emoțional. Ce vreau să spun e că e perfect normal să trecem prin asta, chiar și atunci când suntem (slavă Domnului) în grupul potrivit, e posibil să experimentăm astfel de stări după primele împărtășiri cu multă vulnerabilitate. Și e ok.

În acele momente vin la suprafață multe din momentele trecute în care, după o astfel de împărtășire, ne-am simțit criticați, judecați, respinși sau umiliți chiar. Poate că ceea ce am spus s-a folosit apoi împotriva noastră. Dând voie acelor sentimente să iasă la suprafață și stând cu ele cu blândețe e vindecător.

P.S: mulțumesc celor ce au susținut cu prezența lor acest spațiu ieri, pentru mine a fost exact ce aveam nevoie. Pe data viitoare femei dragi.

12/07/2025

În terapia de azi dimineață abordam subiectul perioadelor dificile din viața de mamă, apoi a venit și amintirea cu textul simbolic ce-l împărtășeam acum trei ani după ce am trecut de o perioadă cu provocări pe partea de sănătate toată familia.

Așadar, simt că e o zi bună să vă (re)împărtășesc acest videoclip, de alinare și susținere pentru mame:

https://www.youtube.com/watch?v=VMBQq22CIik

09/07/2025

De-ale contemplării - Tot adevărul sau cheia 53

Într-o zi un suflețel curajos se apropie de Dumnezeu și îi spuse: “Doamne, îmi doresc să mă întorc din nou pe Pământ, cred că am descoperit calea de a trăi în iubire”. Zâmbind, Dumnezeu îi îndeplinește dorința și îi dăruiește un înger păzitor. În timp ce se pregăteau toate cele necesare pentru noua lui viață, suflețelul nostru plin de înflăcărare, îi vorbea îngerașului său păzitor. Îi spunea despre cm se va naște în viața părinților săi aducandu-le iubire, despre cm va vedea doar binele în ceilalți și se va strădui să ducă o viață în care să nu facă rău nimănui.
Și în sfârșit veni și ziua cea mare însă nimic din ce fusese plănuit dinainte nu se îndeplini întocmai. Noua mamă tocmai pierduse pe cineva apropiat și inima ei nu se refăcuse încă. Apoi după un timp tatăl își pierduse locul de muncă fiind nevoit să accepte orice ca să-și întrețină familia. Rar mai venea pe acasă și suflețelul nostru începea să se simtă pierdut căci nu știa cm să reacționeze. Mama și tatăl său nu îl iubeau așa cm se aștepta el și singura sa opțiune era să îi iubească el mai mult, doar așa se angajase să facă, nu?
Și cu cât se străduia să le facă mai tare pe plac cu atât lucrurile deveneau mai rele și micul suflețel nu înțelegea de ce. Și încerca să le ghicească dorințele, să nu-i supere cu nimic, să nu se plângă, să nu ceară, să nu fie o povară pentru ei. Și nimic nu mergea. Iar după un timp, începu să creadă că trebuie să facă el ceva greșit de nu funcționează. Și gândul acesta venea cu tot felul de emoții ce-l copleșeau uneori. Și-așa învață să se ascundă. Învață să le arate celorlalți doar ceea ce credea că voiau să vadă. Asta părea să funcționeze uneori și chiar părea să-l facă să se simtă iubit.
Azi așa, mâine-așa și suflețelul nostru deveni tot mai serios și se resemnă la gândul că părinții săi nu îl iubesc cu iubirea aia adevărată și cel mai probabil nimeni nu avea să-l iubească așa. Continuă să fie atent la ceilalți și cu fiecare zi care trecea, uită tot mai mult de el și de misiunea lui. Era convins că perspectiva sa era cea adevărată și că, oricât de mult ai iubi oamenii, ei nu-ți vor întoarce acea iubire. Că poți doar să încerci din răsputeri, prin toate forțele, să te faci remarcat prin ceea ce faci iar așa primești la schimb frânturi de iubire.
Într-o noapte, în vis, suflețelului nostru îi fu dat să-și întâlnească îngerul păzitor, căruia îi mărturisi cu durere nemărginită că a dat greș în misiunea lui și că ar vrea să renunțe. Toată străduința lui de a fi iubire în lume a fost în zadar. Îngerul îl întrebă dacă era pregătit să provoace credința ce și-o formase despre iubire. Cu ezitări, fu de acord așa că atunci când veni timpul, suflețelul nostru își întemeie propria familie. Era nespus de fericit și hotărât să nu dea greș de data asta.
Însă nu trecu mult și viața începu să-i aducă iar în cale lucruri neprevăzute și spre surpriza lui vedea tot mai mult din părinții lui în propriile reacții și comportamente. Se luptă cu ele până istovi de tot. Nu înțelegea de ce nu era de ajuns iubirea pentru a nu-i răni pe ceilalți așa cm fusese el rănit odată. Și într-un moment care păru ca venit de nicăieri perspectiva din care vedea el iubirea fu îmbunătățită cu încă o sută de noi perspective. Și imaginea asta nouă venea cu liniște, fără zbucium. Era simplă și totuși răspundea la toate întrebările sale. Era fără de efort și totuși presupunea cel mai devotat angajament.
Sufletul nostru curajos se angajă să o păstreze în fiecare moment aproape, să o cultive, ca pe-un lăstar prețios, să o îngrijească așa cm avusese el însuși nevoie să fie îngrijit odată. Și pe măsură ce acest verde viu creștea, creștea și iubirea din viața lui, nu așa cm și-o imagina înainte de-a se naște ci mai frumos. Ah, ce bogată era viața, în toate generozitatea ei, cm îl susținea ea în această creștere plină de desfătare, nemărginit.

07/07/2025

Știu că v-am zis că sunt la școala Fram din ianuarie, acum hai să vă zic ceva despre ce fac eu aici 😄

Și ce moment mai bun decât perioada aceasta a cursurilor de vară, mai exact săptămâna dedicată bunăstării emoționale pe care o voi găzdui împreună cu două colege minunate, începând de lunea următoare. Uite ce am pregătit pentru copii:

Plimbări conștiente în natură, explorări jucăușe și activități captivante inspirate de cele patru elemente, prin care vom cultiva cu blândețe conștientizarea și reziliența emoțională. Copiii vor afla mai multe despre ce înseamnă să aibă grijă de sentimentele lor, să se exprime cu curaj și să-i asculte cu adevărat pe cei din jur. O săptămână în care emoțiile devin aliați, corpul se simte relaxat, iar inima se deschide către conexiune și curiozitate.

Ai un copilaș între 6 și 11 ani și știi că i-ar plăcea să ni se alăture? Dă-mi un semn și îți trimit mai multe detalii. Perioada aceasta e plină de oportunități frumoase de dezvoltare pentru cei mici, urmând săptămânile dedicate sportului, apoi științei și limbii engleze.

Ne vedem cu mare drag 🤗

P.s: foarte recunoscătoare pentru oportunitatea aceasta atât de frumoasă de a-mi extinde activitatea mea dedicată copiilor și părinților și inafara cabinetului 🙏

06/07/2025

Draga mea,
dacă te afli în perioada în care visezi să devii mamă, dacă porți deja în tine o viață sau simți că sufletul tău se pregătește pentru această călătorie… te invit să asculți această meditație ghidată creată special pentru tine.
E o ancorare blândă în corp, în inimă și în spațiul sacru al creației.
Un timp în care să-ți asculți trupul, emoțiile și dorințele, cu blândețe și răbdare.
🎧 O poți asculta aici:
🔗 https://www.youtube.com/watch?v=vLWCuq27Gdk
Dă-ți voie să te așezi în tine. Să te simți primită. Să fii însoțită cu iubire în drumul tău spre maternitate, oricum ar arăta el. 💛
Dacă știi pe cineva care are nevoie de această susținere, distribuie-i cu drag. Multumesc

Te invit să îți iei un moment de liniște pentru o întâlnire profundă cu tine.Această meditație ghidată este creată cu blândețe pentru tine, femeia minunată c...

22/06/2025

Când eram mică credeam că personajele din filmele de la televizor sunt super încrezători în ei și se simt bine în pielea lor datorită frumuseții fizice. Mult timp am crezut asta, că cei ce sunt frumoși trebuie să fie și fericiți. Și mai mult de jumătate din viață am trăit dorindu-mi să ating un anumit ideal în frumusețe ca să pot fi fericită. Îmi amintesc că într-o vara am avut 49 de kg și, deși eram foarte mândră de asta, nu eram mai fericită. Acum când privesc poze din trecut mă văd foarte frumoasă și simt multă compasiune pentru partea din mine ce asocia imaginea fizică cu nivelul de merit, cu valoarea sa, cu dreptul la fericire. Corpul meu acum e destul de departe de idealul de frumusețe de atunci și, cu toate astea, trăiesc una dintre cele mai fericite perioade, sunt împăcată cu mine așa cm sunt.

16/06/2025

"Doamne știu că mă iubești, dar te rog să-mi reamintești."

Scria pe bilețelul ce a poposit în mâna mea în acest sfârșit de săptămână petrecut cu oameni dragi, cunoscuți și necunoscuți până atunci. Împreună cu Florentina, în a cărei inimă a poposit fix aceeași idee: de a aduce laolaltă oameni înzestrați care să facă schimb de daruri, am pus la cale o minunată întălnire, în mijlocul naturii verde. Și Dumnezeu, Universul sau cm vreți să îi spuneți, ne-a arătat că ne iubește prin acești frumoși oameni ce au adus cu ei și au împărțit cu generozitate: înțelepciune, umor, conținere, blândețe, entuziasm, iertare și o explozie de culoare și mișcare cu sens.

A fost un sfârșit de săptămână în care am plătit doar pentru cazare și masă* și am primit cu mult, mult mai mult de atât (yoga de dimi, pictat mandale, practici somatice și oh, multe altele). A fost cu noi începuturi pentru aceia care cu curaj și-au dat voie să faciliteze în fața unui grup pentru prima dată; i-am susținut cu iubire, ne-am susținut unii pe ceilalți cu atât de multă iubire.
A fost exact așa cm era nevoie și nu pot decât să vă recomand formatul acesta de tabără cu schimb de servicii și să mulțumesc că am avut șansa să organizez și să trăiesc asta.

*Pensiunea Bio Haus Cioran, mulțumesc pentru găzduire și hrană, sunteți excepționali.

08/06/2025

În medicină bypass-ul înseamnă să creezi un drum nou pentru sânge atunci când o arteră e blocată. E un ocol salvator, făcut ca inima să nu sufere prea tare.

La fel se întâmplă și în momentele în care nu ne simțim în siguranță să procesăm durere, tristețe, furie sau orice alt sentiment dificil, apare tendința de a le ocoli.

Iar aceia dintre noi care am pornit pe calea spirituală, așa cm ne place să o numim, suntem adesea primii care tindem să apelăm la ceea ce se numește bypass spiritual.

Ce este el, mai exact?

O tendință de a sări peste etapele firești de procesare emoțională ale unor evenimente profund declanșatoare: șocul inițial, confuzia, coplesirea, emoțiile aferente: furia, rușinea, vinovăția, durerea, direct către ultimul pas firesc din proces, respectiv găsirea semnificației. Fiindcă ne e incredibil de incomod să stăm cu emoțiile noastre (sau ale altora), tindem să dăm imediat experienței un rost, să o numim lecție, învățătură cu o explicație spirituală ce acoperă frumos rana fără să o atingă cu adevărat. O recadrare ce pare luminoasă și ne oferă totodată iluzia intelepciunii.

Și nu e ca și cm eu nu fac sau nu am făcut niciodată asta, scrisul pentru mine e prima formă prin care-mi canalizez emoțiile. Nu mă dezic de acest mecanism de apărare și nici nu-l marchez cu fier încins. Îl aduc doar la suprafață pentru a fi văzut, recunoscut căci atunci când îl folosim el vine cu efecte foarte dureroase atât când ocolim propriile emoții cât și când îl alegem în loc de a permite experienței celorlalți să ne atingă (mai ales ca terapeuți).

04/06/2025

În ultimele zile am fost cu toții martori la evenimente dureroase. Mă bucur să văd tot mai multe apeluri la acțiune, e un semn că ceva începe să se miște, că ieșim, ușor-ușor, din inerția bine-cunoscută.

Următoarele rânduri le scriu pentru aceia dintre noi încă prinși în judecată sau indiferență.

Vă înțeleg. Înțeleg că a trece mai departe fără să te lași atins(ă) de o nenorocire: o crimă, un abuz, o pierdere, poate fi o formă de autoprotecție. Poate e felul în care mintea ta încearcă să se apere de neputință, de durere, de propria furie. Înțeleg.
Înțeleg și că uneori o judecată aruncată grăbit, poate chiar asupra victimei, acționează ca un scut, un fel de „mie nu mi se poate întâmpla.”
Am făcut și eu asta. Știu cm e.

Și tocmai pentru că știu vreau să spun: e mare nevoie de noi toți ca să se schimbe ceva. E nevoie de oameni care învață să simtă din nou. Care își dau voie să fie atinși, vulnerabili. Care aleg să-și construiască în interior atâta siguranță încât să poată sta, măcar un pic, lângă durerea altuia.

Da, e greu. Uneori chiar copleșitor. Dar sunt resurse, mereu sunt: in tine, în jurul tău, in oameni care știu să te însoțească.
Fără acest curaj colectiv, vom continua să vedem suferință neînțeleasă, nevăzută, neînsoțită.

Știu că asta nu se intampla de azi pe maine, ci durează. Ani. Și tot ce pot face acum este să scriu. Să te rog ca data viitoare când simți impulsul să judeci sau să rămâi indiferent, să faci un mic gest: o rugăciune. Pentru cei ce pier. Pentru cei rămași. Pentru cei ce trec azi prin iadul lor personal. O mică rugăciune fix cu cuvintele tale, așa cm simți. Și apoi, ai încredere. Răspunsurile vor veni.