01/08/2023
Piticul Tactil #
Spuneam la începutul poveștii noastre că piticii ăștia senzoriali – Tactil, Vestibular, Proprioceptiv - ne conectează și ne învață despre lumea din jur și despre noi trăind în ea.
Astăzi aș vrea să-l cunoaștem îndeaproape pe Tactil, care ne face legătura cu ceilalți încă din primele clipe de viață, când pielea noastră o atinge pe cea a mamei. Așa este, ați intuit bine, celulele lui receptoare sunt pe toată suprafața corpului și ne ajută să cunoaștem atât stimulii potențiali dăunători, de care vrem să ne ferim (celulele defensive se află în principal pe pielea capului, a feței și a organelor genitale), cât și pe cei benefici, pe care îi iubim și căutăm.
Piticul ăsta mai știe sau învață în timp și să facă diferența între tipurile de senzații pe care le simțim – căldura corpului mamei, asprimea bărbii tatălui, moliciunea plușului jucăriei preferate. Receptorii ăștia isteți se găsesc pe toată pielea corpului, iar cele mai multe informații le primim de la cei aflați pe palme, degete, tălpi, pe limbă sau în gură.
Atingerea ușoară, apăsarea fermă, presiunea tactilă etc îl fac atent pe Tactil, care-și spune imediat: Asta este despre mine! și reacționează. La mângâierile mamei de exemplu ne spune Ooo, asta îmi place, mai vreau!, dar atunci când în timpul unei năzdrăvănii ne julim genunchii, țipă cât poate de tare și ne anunță că nu e plăcut ce se întâmplă, rugându-ne să ne oprim.
Sunteți de acord atunci că este foarte importantă educația micului Tactil?
Și eu sunt de acord. Pentru că un pitic Tactil educat ne transmite nouă informații foaaaarte importante:
-unde ne aflăm și ce facem, dacă ne simțim confortabil când ne mișcăm (pentru că orice mișcare înseamnă atingere),
🍭care este succesiunea realizării unei acțiuni (exemplu cm ne îmbrăcăm sau ne încălțăm),
🍭ce texturi au anumite obiecte (dacă le-am atins o dată sau de câteva ori, știm chiar și fără să le atingem cm se simt),
🍭cum să folosim obiecte care implică atingere și manipulare și cm să ne coordonăm mâna cu ochii (cum folosim un creion sau o cariocă, cm să tăiem cu o foarfecă, cm să lipim niște ochișori mobili etc).
Și nu în ultimul rând, Tactilul ne învață despre SIGURANȚA EMOȚIONALĂ și Empatie și ne ajută să avem relații confortabile și securizante cu cei din jurul nostru. Pentru că orice relație de atașament presupune un contact fizic, tactil. Atunci când receptorii sunt prea atenți și sensibili, tindem să ne ferim de atingerile celor dragi prin care își manifestă afecțiunea (simțim durere si disconfort), chiar dacă ne-o dorim. Iar dacă receptorii nu sunt foarte atenți și educați, tindem să ignorăm și să fim nepăsători față de atingerile celor dragi (ba chiar să nu simțim durere sau disconfort când ceilalți simt asta în urma acțiunilor noastre).
În încheiere, am să vă spun un secret. Cel mai repede învață Tactilul prin joacă și experimente amuzante, așa cm știe el și înțelege la momentul respectiv.
De ce? mă întrebați voi.
Pentru că atunci când facem ceva ce ne place, ne provoacă sau ne amuză, parcă uităm să ne opunem schimbării ș acceptăm noul. Așa descoperim, ne adaptăm, învățăm.
Până la următoarea întâlnire, vă îmbrățișez cu drag și vă aștept să împărtășim împreună din experiențele noastre cu micul Tactil. Iar dacă aveți întrebări, eu sunt aici.😊
Dacă doriți să aprofundați, vă invit să citiți Carol Kranowitz- Copilul desincronizat senzorial, Editura Frontiera, București 2012.
