30/07/2025
Sunt suficient de bun? Cum să transformi îndoiala în acceptare de sine
„Oare sunt suficient de bun?”
Aceasta este o întrebare pe care mulți dintre noi o purtăm în tăcere, zi de zi.
Apare în momente de eșec, în comparații sociale, în relații sau atunci când ne simțim judecați. Uneori e un murmur constant, alteori devine un strigăt interior dureros: „Ce e în neregulă cu mine?”
Adevărul este că acest gând nu apare pentru că nu suntem „buni”, ci pentru că, undeva pe parcurs, am învățat să ne măsurăm valoarea prin ochii altora.
De unde vine sentimentul că nu ești suficient?
Gândul „nu sunt suficient de bun” se formează de obicei devreme, influențat de:
🧒 Critici sau comparații în copilărie – mesaje explicite sau subtile precum „de ce nu ești ca fratele tău?” pot deveni parte din dialogul tău interior.
🧠 Perfecționismul învățat – când ți s-a transmis că trebuie să faci lucrurile perfect ca să fii iubit sau aprobat.
🧱 Rușine acumulată – în medii în care emoțiile tale au fost respinse sau ignorate.
🌍 Presiunea socială și culturală – imagini ideale, standarde nerealiste, „modelul de succes” impus.
Cu timpul, aceste influențe devin o parte din ceea ce crezi despre tine.
Cum se manifestă?
Poate nu-ți spui explicit „nu sunt suficient de bun”, dar:
Îți este greu să primești un compliment fără să-l minimalizezi
Te simți vinovat(ă) când îți iei timp pentru tine
Eviți să încerci lucruri noi de teamă că nu le vei face perfect
Cauți validare constantă sau te compari obsesiv
Te simți „expus(ă)” atunci când ești tu însuți/însăți
Cum lucrezi cu acest gând?
1. Recunoaște-l, fără judecată
Primul pas este conștientizarea. Observă când apare acest gând. Ce îl declanșează? Cum îți vorbește vocea interioară?
Ex: „Mi-e teamă că nu sunt suficient de bun(ă) ca părinte / partener / profesionist.”
2. Înlocuiește critica cu compasiune
Întreabă-te:
Aș spune asta unui prieten drag aflat în aceeași situație?
Ce aș spune unui copil care se simte așa?
Răspunsul blând poate fi și pentru tine.
3. Afirmă-ți valoarea dincolo de performanță
Valoarea ta nu este o listă de realizări. Nu trebuie să „dovedești” ceva ca să meriți să fii acceptat(ă).
Afirmații utile:
„Nu trebuie să fiu perfect(ă) ca să fiu valoros/valoroasă.”
„Învăț, cresc și sunt suficient(ă) chiar acum.”
4. Creează relații în care te simți văzut(ă) și acceptat(ă)
Relațiile de susținere sunt esențiale în vindecare. Alege oameni care te respectă, nu care îți subminează încrederea în sine.
5. Caută sprijin terapeutic
Uneori, aceste gânduri sunt adânc înrădăcinate. Terapia poate ajuta să explorezi sursa lor și să construiești un nou mod de a te vedea pe tine.
Ce înseamnă, de fapt, „a fi suficient de bun”?
Nu înseamnă că nu mai ai nimic de îmbunătățit.
Înseamnă că meriți acceptare, iubire și respect chiar acum — cu imperfecțiuni, cu întrebări, cu pași încurcați.
Este un act de curaj să spui:
„Nu sunt perfect(ă), dar sunt destul. Și de aici pot crește.”
În loc de încheiere
Fiecare om se confruntă, la un moment dat, cu îndoieli despre sine. Dar nu ești definit(ă) de aceste gânduri. Ești mai mult decât povestea pe care ți-ai spus-o în tăcere. Poți rescrie acea poveste. Și ea poate începe cu:
„Sunt suficient(ă).”
