Psihoterapeut Olga Corburean

29/03/2026

Suntem obișnuiți să vedem progresul ca fiind liniar, să „mergem înainte” fără să ne mai întoarcem. Realitatea psihologică este însă diferită: ne mișcăm în cercuri, revenim, revedem, simțim din nou.

Din perspectiva psihoterapiei integrative, recăderea nu înseamnă că ai pierdut ceea ce ai construit. Înseamnă că o parte din tine are nevoie să fie înțeleasă mai bine, ascultată mai atent, integrată mai profund. De multe ori, nu te întorci în același loc, revii cu mai multă conștiență, iar asta face o diferență crucială în proces.

Te invit să reflectezi folosind întrebarea următoare: Dacă nu e un pas înapoi… atunci ce ar putea fi pentru tine?

20/03/2026

Îți propun azi să reflectezi asupra relațiilor tale, dar mai ales să aduci în prim plan, cu răbdare și onestitate relația pe care o ai cu tine.

Psihoterapia poate fi un spațiu în care să înțelegi, să simți, să explorezi și să înveți cm te poți trăi pe tine în mod autentic, în acord cu propriile nevoi și cu respect față de nevoile celor din jur.

15/03/2026

Astăzi vin către voi cu o prezentare a mea în calitate de profesionist.

Expunerea este un proces în sine pentru mine. Acum mă simt pregătită să vorbesc cu asumare și naturalețe despre etapele care m-au adus în domeniul psihologiei.

Lucrez cu mult drag de oameni, curiozitate și deschidere față de povestea de viață a fiecăruia. Susțin cu atenție, blândețe și respect procesele clienților.

Te aștept cu drag în cabinetul fizic sau online.

02/03/2026

Procesul de formare a grupului terapeutic este în plină desfășurare. 🩵💜

Fiecare etapă vine cu autocunoaștere, conștientizare și angajament pentru participanți (cu vârsta cuprinsă între 18-25 ani). 👥

În același timp, experiența terapiei de grup fiind una nouă, este firesc să vină cu nesiguranță sau chiar stări de anxietate. Este în regulă să vină fiecare fix așa cm e, uneori confuz(ă) sau poate rigid(ă), alteori curios(oasă) sau entuziasmat(ă).

Spațiul sigur și conținător creat împreună cu participanții, este oportunitatea de a explora relația cu Sinele în cel mai autentic mod. 🫀

Vă invităm pe fiecare, să îndrăznim să ne trăim pe noi în fiecare dintre grupurile din care facem parte. 🫂

26/02/2026

24/02/2026

23/02/2026

Înțelegerea și simțirea mea s-au întregit atunci când am început să îmi pun primele întrebări despre neamul meu, despre viețile celor care au trăit înaintea mea, despre strămoși pe care nu i-am cunoscut, străbunici pe care îi port în amintiri, bunici a căror grijă, blândețe, dar și durere am cunoscut-o fiind copil.

Tot ce au trăit ei s-a așezat în mine.. și știu că sunt acolo, din felul în care tremură corpul în interior când văd un om fără hrană, din modul în care vibrează sufletul meu când îl citesc pe Grigore Vieru, din exaltarea inimii care mă animă atunci când se prind oamenii în horă.

Da, străbunii mei au fost români și slavi, au luptat războaiele altora, au îndurat foame, au muncit câmpul, au suferit, au pierdut, dar au și construit case, crescut copii, țesut covoare, au cules strugurii în fiecare toamnă și au făcut cel mai strașnic vin.

Tot ce sunt azi vine din durerea lor, din suferința adâncă, dar mai ales din bogăția sufletului și puterea lor.

Las aici ceva ce mă ajută pe mine să îmi trăiesc DORUL. 💔

https://youtu.be/0rA_sTYUL6w?si=FDd7xh-DNanCX5nn

Tu ce porți cu tine din neamul tău?

17/02/2026

Primul grup terapeutic marca Youth DiVision Sibiu! 🩵💜

Despre ce va fi?

🧠 Despre o călătorie către tine, conștientă și autentică, navigând printre gânduri, senzații, emoții și comportamente: uneori copleșitoare, dureroase, greu de înțeles și de gestionat. 🌪️

Va fi despre un spațiu în care să te simți în siguranță și liber(ă) să exprimi, să te aduci pe tine vulnerabil(ă), poate confuz(ă), rușinat(ă) sau furios(oasă). Un loc fără judecată. Doar cu prezență, ascultare și oglindire. 🫀

Pentru cine?
👥 Tineri între 18 și 25 de ani.

Cum?
🕰️ Ne vom întâlni săptămânal, timp de 3 luni, câte 2 ore, într-un cadru terapeutic de grup.

Ghidat de:
🫂 Psihoterapeut Olga Corburean – psihoterapeut integrativ.

Ce e nevoie să faci pentru a fi in❔ Doar să completezi formularul, să fii curios și să ai dorință de dezvoltare. It's that simple, no other requirements! 😍

Formular de înscriere ↩️:
🔗 https://forms.gle/C9QPojpQVG1mzx3b6

⏳Dacă simți că este momentul să te înțelegi mai profund, te așteptăm în grup. 🫂

17/02/2026

15/02/2026

De multe ori m-am întrebat cm e să te cheme IUBIRE.. da, în unele limbi de origine slavă acest cuvânt, atât de cuprinzător, poate fi prenume feminin - Любовь, Люба.

Pentru mine, să simt iubire este un privilegiu, să mă simt iubită este o binecuvântare.

Când mă duc în copilăria mea pentru a mă conecta cu iubirea, o găsesc amestecată cu nostalgie și dor. Iubirea a fost uneori abruptă, alteori caldă și blândă. A fost mai mult despre momente scurte, crâmpeie neprețuite când puteam vedea „bucăți furate” din sufletul celuilalt, când urmăream cu privirea un fluture, când pășeam cu picioarele goale prin iarbă înrourată, undeva în interior era simplu, iubeam viața.

Apoi iubirea a schimbat forme, a fost zvăpăiată, pasională, a umplut inima, corpul și a amețit mintea.. a devenit mai conștientă, mai așezată, însă rădăcina ei a rămas mereu acea flacără care arde.
Iubirea vine dintr-un spațiu interior sigur, moale și jucăuș. Are nevoie de liniște și oxigen pentru a continua să ardă, să răspândească căldură și să aducă VIAȚĂ.

Unde este „miezul” IUBIRII pentru tine?

Unde este flacăra?

08/02/2026

În copilărie am văzut multă descărcare a furiei, dar și reprimare… Abia mulți ani mai târziu am realizat cât de mult mi-a impactat acest model ambivalent relația cu furia mea, cu mine când sunt furioasă.

Furia este despre încălcarea flagrantă a unei limite, este despre nevoia de a ne apăra. Poate veni cu multă neputință, tristețe sau rușine. E ca și cm ar fi un înveliș de ghimpi, care protejează “miezul” vulnerabil.

Atunci când, copii fiind, am văzut frecvent furia ca fiind printre emoțiile cele mai des exprimate prin comportament, o vom normaliza și se va activa ca un automatism în conflictele interioare sau în relații..rănind. La polul opus, când am simțit forța distrugătoare a furiei, am văzut conflict, rupere, durere, tristețe îi vom nega existența.

De cele mai multe ori devenim “prizonieri” între aceste fațete ale furiei. Totuși, dacă reușim să o trăim într-un mediu sigur, poate fi o forță interioară uriașă, energie vitală revigorantă doar datorită faptului că o vedem și acceptăm cu onestitate.
Da, uneori sunt un om furios.

Tu ce faci cu furia ta atunci când apare?
Este ceva ce te ajută să rămâi cu această emoție puternică fără să te pierzi în ea?

31/01/2026

Mă gândesc la primele momente în care am experimentat rușinea… și îmi amintesc senzația de gol, nevoia de a mă ascunde, de a construi un zid uriaș între mine și restul lumii. Uneori această stare este în mine și astăzi. Sinele judecând sinele. Mă surprind înghețând, roșind, ascunzându-mi chipul în palme.

„Îmi vine să mă bag în pământ” este descrierea cea mai uzuală pentru sentimentul de rușine. Întâlnesc această inadecvare profundă atât de frecvent. Ne este rușine cu noi, corpurile noastre, gândurile, emoțiile, dorințele. Este ca și cm anumite moduri de a fi noi, onești, sunt greșite și am învățat asta demult. Poate fi o călătorie sinuoasă până ajungem să stăm față în față cu rușinea. Este foarte abilă în a se ascunde pendulând între conștient și inconștient. Se poate face „vizibilă” prin dispoziție depresivă, sentimente de inferioritate, perfecționism, compulsii, izolare.

Nu uit totuși că rușinea are un rol crucial în siguranță, mă alertează atunci când îmi sunt încălcate limitele. Este barometru intern pentru comportamentul meu social.

Voi când vă întâlniți cu rușinea?
Dacă ar putea vorbi ce v-ar spune?