13/05/2026
„𝐄 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐯𝐢𝐧 𝐥𝐚 𝐦𝐚𝐬𝐚𝐣...”
Aud asta destul de des.
Și aproape de fiecare dată e același început: omul nu știe dacă a făcut bine că a venit sau nu...nu știe la ce să se aștepte...nu știe cm ar trebui să stea, cm să se relaxeze... se gândește mereu să îmi fie mie ușor să lucrez, nicidecum nu se gândește că a venit de fapt să se relaxeze.
Se vede în corp — în umeri, în felul în care se așază, în cm încă păstrează puțină tensiune, neîncredere.
Apoi, după câteva cuvinte, ceva se schimbă:începe să vorbească, își caută singur poziția în care îi este mai comod să stea sau pur și simplu adoarme.
Acestea sunt momentele în care îmi dau seama că nu mai e în gardă, a lăsat jos o parte din protecție.
Din clipa aceea, corpul nu mai luptă,doar începe să colaboreze, începe să îți dea voie să lucrezi.
La final, cel mai des aud aceeași întrebare: „De ce nu am venit până acum?”
Și răspunsul e simplu: pentru orice există de fapt ,,prima dată"... nu e niciodată prea târziu.
___
