04/04/2026
✍️Cum se poate simtii doliu d**a 3 ani. Asa ca, nu te speria. E un proces.
Ieri, pe 3, 3 ani de cand soțul meu a plecat la Cer.
Ieri pe scenă, azi în cimitir,
Și tu și eu, despărțiți de o respirație
care nu s-a mai întors.
Ieri mă umpleai cu flori,
azi îți aduc eu ție, în liniștea rece,
buchete de dor și amintiri.
Ieri mă făceai să râd în hohote,
azi plâng în cimitir, și fiecare lacrimă
e o formă de a te striga, fără răspuns.
Ieri mă ascultai ore,
azi am învățat să tac, pentru că nu
mai există „între noi”, doar un
„după” care nu se mai termină.
Ieri eram doi împotriva lumii,
azi sunt una într-o lume care
nu mai are margini,
pentru că tu erai marginea mea sigură.
Ieri timpul curgea firesc,
azi s-a rupt în două:
înainte de tine și după tine
și nimic nu mai leagă acest „între”.
Îmi e dor nu doar de tine,
ci și de cine eram eu,
când mă iubeai tu!
Și există un adevăr pe care îl simt,
fără să îl pot explica:
moartea te-a luat din viața mea,
dar nu a reușit să te scoată din mine.
Te port nu ca pe o amintire,
ci ca pe o prezență tăcută,
ca pe o durere vie
care îmi ține inima deschisă,
chiar și atunci când aș vrea să o închid.
Și deseori am senzația că eu te plâng aici,
Iar tu, de acolo,
Mă ții să nu mă prăbușesc.
Și poate că într-o zi,
Când liniștea va fi mai mare decât dorul,
Nu te voi mai căuta în afară,
Pentru că te voi recunoaște complet în mine.
Până atunci...
Vin la tine cu flori,
Cu lacrimi,
Cu mine, cea care a rămas din "noi"
Și cu o iubire
Pe care nici moartea
Nu a știut cm să o oprească!
Psiholog Andreea Gheorghe