25/01/2024
De ce îți este greu să ieși dintr-o relație toxică? Află despre legăturile traumatice (II)
Care sunt semnele că este o legătură traumatică și nu o relație sănătoasă bazată pe iubire?
O legătură traumatică nu este o legătură bazată pe iubire, ci pe abuz și traumă. O legătură traumatică îți amplifică și îți exploatează fricile, simți frecvent anxietate și te îndoiești de tine însuți, nu îți manifești și nu îți onorezi nevoile și dorințele, pe când într-o relație sănătoasă te simți în siguranță, îți exprimi nevoile, dorințele și acestea îți sunt respectate, ai încredere în tine, dar și în partener.
Într-o legătură traumatică nu există iubire, ci control și manipulare. Persoana care este abuzată confundă, însă, dependența cu iubirea, abuzul cu iubirea. Poate fi genul de relație intensă, incredibilă, pasională, care evoluează rapid, cu o chimie așa cm nu ai mai simțit niciodată. Ceea ce este important de menționat aici este faptul că, de foarte multe ori, „atracția magnetică” sau chimia pe care o simțim poate fi, de fapt, familiaritatea. Ne atrage pentru că ne este familiar.
Dacă, de exemplu, ai fost abuzat în copilărie, dacă ai trăit într-un mediu haotic, în care primeai atenție și afecțiune doar din când în când și într-o manieră imprevizibilă, iar apoi erai neglijat sau maltratat (cum se poate întâmpla în cazul unor copii care au părinți dependenți de alcool sau droguri, părinți care suferă de diverse tulburări psihice sau afecțiuni fizice grave), este foarte posibil să te simți atras de un partener care îți amintește de mama sau de tatăl tău, chiar dacă nu conștientizezi acest lucru.
Ca și copil, te agăți de orice frimitură de atenție, afecțiune și validare pe care o primești de la părinții tăi, în special când ești supus abuzurilor repetate, iar ca adult, este posibil să fi dezvoltat o toleranță foarte mare față de acest gen de comportamente, adică să percepi ca fiind normal să fii ignorat, să ți se vorbească urât, să se țipe la tine, să nu ți se mai vorbească deloc, să fii învinovățit, să fii criticat, agresat, manipulat, certat și „pedepsit”.
Un copil care trăiește așa, va justifica comportamentele dăunătoare ale părinților săi și, cel mai frecvent, se va învinovăți pe sine. În mintea copilului se formează o idee de genul: „dacă părintele este „rău”, este periculos, cine va mai avea grijă de mine?”. Pentru că însăși supraviețuirea sa este pusă în pericol, copilul găsește, astfel, o strategie prin care să elimine ideea că părintele este „rău”. Este o tactică de supraviețuire, să faci orice este necesar pentru a rămâne protejat și conectat la un părinte, chiar dacă acel părinte este abuziv.
Găsirea de justificări, de scuze și autoînvinovățirea vor fi tipare pe care adultul le va manifesta și în relația sa de cuplu...
Te invit sa citesti mai departe articolul accesand link-ul din primul comentariu.
