Psychology Center

28/11/2025

🔗 https://buff.ly/mn5M661
Zile ploioase? 🌧️ Iată 7 jocuri simple care aduc conectare, distracție și creativitate în casă. Tot ce ai nevoie e prezența ta. 💛

27/09/2024

🧡🧸

20/09/2024

Povestea reprimării emoțiilor :)

20/09/2024

Anxietatea de separare!‼️

Anxietatea de separare sau.. ce ne facem cu copiii? A raspuns la intrebare psiholog Raluca Nica, Director al Ligii Romane pentru Sanatate mintala!

Aproximativ 20% din copiii de 2 ani manifestă un nivel crescut de inhibiție comportamentală.
Inhibiția comportamentală este tendința de a reacționa prin retragere, frică și reținere atunci când copilul se confruntă cu situații noi.

Se manifestă printr-o stare de frică, precauție, iritabilitate, dependență față de adult, retragere față de contextele sociale nefamiliare și căutarea continuă a persoanei de referință.

Afectivitatea negativă inseamna instabilitate psihologică și o predilecție pentru experiențe emoționale negative.

Factorii de risc in ceea ce priveste vulnerabilitatea psihologica:
relația de atașament dintre copil și persoana de referință, percepția controlului, stilul parental,
reglarea emoțională.

Relația de atașament dintre copil și părinte (persoana de referință) reprezintă unul dintre elementele cu un impact decisiv asupra funcționalității viitoare a copilului.

Vulnerabilitatea psihologică este determinată de interacțiunea părinte – copil !

Studiile arată că acei copii care simt că nu dețin control sunt mai predispuși să aibă reacții negative intense la evenimente negative (Barlow 1988, Chorpita 2007).

Este foarte important ca un copil să-și dezvolte încrederea că poate să facă față situațiilor negative de viață, situațiilor neprevăzute, situațiilor care nu se pliază pe așteptările cu privire la viitor.

În concluzie, sentimentul lipsei de control asupra lucrurilor reprezintă un factor de risc pentru anxietate.

Mesajul care trebuie să ajungă la copii și adolescenți este că nu vrem să eliminăm emoțiile negative, scopul nostru fiind de a învăța să trăim cu ele în așa măsură încât să nu interfereze negativ cu viața noastră de zi cu zi.

25/01/2024

De ce îți este greu să ieși dintr-o relație toxică? Află despre legăturile traumatice (II)

Care sunt semnele că este o legătură traumatică și nu o relație sănătoasă bazată pe iubire?

O legătură traumatică nu este o legătură bazată pe iubire, ci pe abuz și traumă. O legătură traumatică îți amplifică și îți exploatează fricile, simți frecvent anxietate și te îndoiești de tine însuți, nu îți manifești și nu îți onorezi nevoile și dorințele, pe când într-o relație sănătoasă te simți în siguranță, îți exprimi nevoile, dorințele și acestea îți sunt respectate, ai încredere în tine, dar și în partener.

Într-o legătură traumatică nu există iubire, ci control și manipulare. Persoana care este abuzată confundă, însă, dependența cu iubirea, abuzul cu iubirea. Poate fi genul de relație intensă, incredibilă, pasională, care evoluează rapid, cu o chimie așa cm nu ai mai simțit niciodată. Ceea ce este important de menționat aici este faptul că, de foarte multe ori, „atracția magnetică” sau chimia pe care o simțim poate fi, de fapt, familiaritatea. Ne atrage pentru că ne este familiar.

Dacă, de exemplu, ai fost abuzat în copilărie, dacă ai trăit într-un mediu haotic, în care primeai atenție și afecțiune doar din când în când și într-o manieră imprevizibilă, iar apoi erai neglijat sau maltratat (cum se poate întâmpla în cazul unor copii care au părinți dependenți de alcool sau droguri, părinți care suferă de diverse tulburări psihice sau afecțiuni fizice grave), este foarte posibil să te simți atras de un partener care îți amintește de mama sau de tatăl tău, chiar dacă nu conștientizezi acest lucru.

Ca și copil, te agăți de orice frimitură de atenție, afecțiune și validare pe care o primești de la părinții tăi, în special când ești supus abuzurilor repetate, iar ca adult, este posibil să fi dezvoltat o toleranță foarte mare față de acest gen de comportamente, adică să percepi ca fiind normal să fii ignorat, să ți se vorbească urât, să se țipe la tine, să nu ți se mai vorbească deloc, să fii învinovățit, să fii criticat, agresat, manipulat, certat și „pedepsit”.

Un copil care trăiește așa, va justifica comportamentele dăunătoare ale părinților săi și, cel mai frecvent, se va învinovăți pe sine. În mintea copilului se formează o idee de genul: „dacă părintele este „rău”, este periculos, cine va mai avea grijă de mine?”. Pentru că însăși supraviețuirea sa este pusă în pericol, copilul găsește, astfel, o strategie prin care să elimine ideea că părintele este „rău”. Este o tactică de supraviețuire, să faci orice este necesar pentru a rămâne protejat și conectat la un părinte, chiar dacă acel părinte este abuziv.

Găsirea de justificări, de scuze și autoînvinovățirea vor fi tipare pe care adultul le va manifesta și în relația sa de cuplu...

Te invit sa citesti mai departe articolul accesand link-ul din primul comentariu.

01/06/2023

La multi ani dragi copii,la multi ani copilarie 🎉🎉🎉

12/05/2023

10/02/2023

Părinții toxici sunt cei care ajung să transforme metodele de educație într-un lung șir de experiențe descurajante pentru copii, fie prin impunere, umilințe, agresivitate, manipulare, fie prin hiperprotectie, suprapermisivitate sau neglijență!

Parintii toxici sunt produsul unor familii disfunctionale si sunt acele persoane incapabile sa raspunda nevoilor emotionale, mentale si fizice ale propriilor copii. Sunt tot timpul negativisti sau dimpotriva, prea iubitori si stricti, uneori chiar agresivi verbal si fizic cu copiii si se afla in incapacitatea de a-i creste adecvat. Toxicitatea se manifesta in diferite grade la fiecare parinte in parte.
Exista unii parinti ale caror stiluri parentale sunt extrem de toxice si altii care manifesta stilul parental distructiv doar intr-o mica masura. Nu toate cazurile sunt severe. Insa expresia se refera la acei parinti care se afla in incapacitatea de a asigura un mediu sigur cresterii copilului, care-l agreseaza fizic sau verbal si care nu este in masura sa satisfaca nevoile lui.

Toxicitatea se refera in special la aspectele negative ale unui stil parental. Insa tot parinte toxic se numeste si cel care este supraprotector, care-l sufoca pe copil cu o dragoste necontrolata, care impune o disciplina extrem de stricta.

Si parintii perfectionisti sunt toxici. Cei care au asteptari prea mari de la copiii lor, care nu accepta greselile si impun un stil parental strict sunt o influenta negativa in dezvoltarea copiilor. In mintea lor, intentiile sunt bune si fac asta din dragoste pentru cel mic, dar nu isi dau seama ca, de fapt, cresc un copil frustrat, anxios, izolat si inadaptat social.

Parintii care-si neglijeaza copilul sau care sunt exagerat de pasivi in cresterea lui sunt, de asemenea, considerati toxici. Un copil ignorat, lasat la voia intamplarii, este un copil abuzat , chiar daca nu este atins in niciun fel.

Exista tot felul de parinti toxici. Majoritatea include persoanele cu dizabilitati sau probleme mentale nediagnosticate. Trebuie urmarite semnele unor afectiuni si sindromuri de care pot suferi, precum:


-dependenta de droguri sau alcoolism
-sindromul personalitatii antisociale;
-tulburare bipolara ;
-depresie;
-sindrom obsesiv-compulsiv etc.
Aceste stiluri parentale nocive isi pun amprenta in dezvoltarea copilului , reprezentand un mediu emotional si mental nesigur si distructiv pentru el. Nu este lasat sa faca alegeri sau sa-si exprime opinii si emotii si ajunge sa se inchida in el si sa se teama intotdeauna sa nu cada in ridicol sau sa fie umilit , deoarece parintele toxic are tendinta sa faca exact acest lucru cu el.

Din nefericire, copilul unui astfel de parinte ajunge sa se autoinvinovateasca pentru lipsa de interes si afectiune a parintelui sau pentru felul in care se comporta cu el. Ajunge sa creasca cu aceasta povara in suflet si sa se transforme intr-un adult cu o stima si o imagine de sine extrem de scazute.
,,Mama sa nu a observat ce facuse prin cuvintele sale. Ea nu a observat ca facuse un act de magie neagra si ca a pus un blestem asupra propriului copil. Ea nu era constienta de forta cuvantului sau si de aceea nu trebuie acuzata. Ea a facut ceea ce-i facusera si ei candva mama ei, tatal ei, si toti ceilalti de atatea ori. Ea a folosit gresit cuvantul.
De cate ori nu facem si noi aceste lucruri cu copiii nostri? Le oferim tot felul de sugestii, iar copiii nostri poarta aceasta magie neagra asupra lor ani si ani de zile.
Oamenii care ne iubesc realizeaza acte de magie neagra asupra noastra, fara sa fie macar constienti ca fac acest lucru,,
Acestea sunt blestemele...ucidem fericirea copiilor nostri, cu gandurile si cuvintele noastre sadite in creierul lor".

14/09/2022

📍