06/02/2022
CUM POATE TERAPIA BOWEN, CARE ESTE O TERAPIE MANUALĂ, SĂ REGLEZE DEZECHILIBRELE EMOŢIONALE?
Majoritatea dezechilibrelor emoţionale (anxietate, depresie, atacuri de panică, dependenţe, fobii, oboseală accentuată) sunt provocate de impactul pe care anumite situaţii de viaţă le au asupra organismului, mai exact sunt provocate de stres. Lumea în care trăim este o mare maşinărie producătoare de stres. Multă lume confundă stresul cu simptomele sale, acesta fiind însă un eveniment mai curând fiziologic decât pur psihologic.
Aşadar, ce face organismul în situaţii de stres?
Stresul afectează tot ce este în interiorul nostru, este acel „ceva” care de cele mai multe ori începe în creier. Imediat ce îşi dă seama că se face o solicitare asupra organismului, hipotalamusul trimite semnale (impulsuri nervoase) diverselor glande să secrete mai mulţi hormoni pentru a face faţă situaţiei. Mai întâi este activată glanda pituitară (sau glanda hipofiză) care este coordonatoarea sistemului endocrin şi care secretă 3 hormoni: unul (vasopresina) care ridică tensiunea arterială şi 2 hormoni ai stresului (ACTH - hormonul adrenocorticotrop şi TTH - hormonul tireotrop). Hormonii stresului trec la treabă: unul (ACTH-ul) stimulează cortexul suprarenal, iar celălalt (TTH-ul) se ocupă de tiroidă.
Glanda tiroidă, aflată în gât, reglează metabolismul – cât de repede ardem oxigenul şi alte resurse energetice. Mult mai jos, pe partea superioară a rinichilor, glanda suprarenală secretă alţi doi hormoni (adrenalina sau epinefrina şi noradrenalina sau norepinefrină). Adrenalina furnizează energie pentru a ajuta organismul să reacţioneze. Ca urmare, acesta produce mai multe celule sanguine roşii şi albe pentru a lupta cu o posibilă infecţie; sporeşte nivelul zahărului din sânge pentru a hrăni celulele, punând ficatul să producă un nivel mai ridicat de glucoză în organism; ridică tensiunea arterială, aşa încât inima pompează mai rapid şi furnizează mi mult sânge şi oxigen muşchilor şi ţesuturilor; stimulează sistemul nervos central. Începem să respirăm mai rapid ca urmare a procesului de hiperventilaţie şi muşchii se încordează. Între timp, ACTH stimulează alţi hormoni din glanda suprarenală, şi anume un tip de corticoizi care sunt hormoni ai stresului.
Chiar dacă nu simţim această cascadă de hormoni, cunoaştem cu siguranţă senzaţiile pe care le produc – teamă, entuziasm, panică sau variaţii ale acestor emoţii. În reacţia la stres de tip „luptă” sau „fugi”, sângele este mutat din stomac în picioare, ca să putem alerga. Se duce la muşchi pentru „fugă”, departe de suprafaţa pielii, ceea ce explică de ce transpirăm şi simţim fiori reci. Vasele sanguine se contractă, şi circulaţia se reduce, ceea ce ne dă „fiori de groază”. Când sângele pleacă din stomac, putem simţi greaţă sau aşa numita „strângere de stomac”. Pulsul accelerat şi cantitatea mai mare de sânge pompată în muşchi ne poate face să roşim. Este stres pur, cunoscut şi ca senzaţia de „luptă” sau „fugi”. Fiecare sistem al organismului se pregăteşte de acţiune.
Această primă fază a stresului se numeşte reacţia de alarmă. De cele mai multe ori, alarma sună pentru un timp scurt şi apoi se calmează, dacă ameninţarea se diminuează, intrând în faza de contra-şoc. Totuşi, dacă ameninţarea persistă, organismul rezistă sau se adaptează. Dacă rezistă, hormonii şi sursele de energie rămân în stare de alertă, în timp ce organismul îşi goleşte rezervele de vitamina C, vitamina E şi vitaminele B şi cere mai mult calciu, magneziu, fosfor şi potasiu. Pentru a produce mai mulţi hormoni şi anticorpi, organismul descompune proteina. În organism există un echilibru hormonal: anumiţi hormoni îi contrabalansează pe alţii; când unul este eliberat în cantităţi mai mari, scade nivelul altuia, aşa încât pentru orice eveniment, se produce tocmai combinaţia perfectă. Acest întreg proces poartă denumirea de sindrom general de adaptare, oferindu-ne o descriere precisă a efectelor pe care le poate avea stresul asupra organismului. Adaptarea la reacţia de stres costă, iar preţul plătit de organism pentru rezistenţă este mare – pierde greutate şi face infecţii, fiindcă îşi slăbeşte armamentul de luptă cu cantităţile mari de hormoni secretaţi, tensiunea arterială ridicată şi modificările chimice produse dar, în timp, încep să se vadă efectele presiunii contante, organismul strigă „nu mai pot!” şi devine complet epuizat – apar diverse afecţiuni: ulcer la stomac, atac de cord/cerebral, hipertensiune arterială, tulburări cardiace, tulburări nervoase, infertilitate, îmbătrânire prematură.
TEHNICA BOWEN implica miscari efectuate pe corp extrem de delicate dar directe, ale următoarelor structuri: mu**hi, tendoane, fascie, ligamente, articulatii, nervi. Intr-o miscare Bowen clasica, cel putin una dintre aceste structuri va fi activata, poate chiar doua sau trei in acelasi timp, in functie de locul unde se aplica manevra. Toate structurile care se activeaza in timpul unui tratament Bowen, detin nervi senzoriali care realizeaza comunicarea cu sira spinarii si creier. Odata ce aceste informatii senzoriale ajung la creier, trec printr-o procedura extrem de complexa, circuland intre diferite zone, si sunt trimise inapoi pe diferite traecte nervoase motorii, catre zonele sau organele afectate.
În acest mod, este activata abilitatea proprie a organismului de a redresa orice problema a corpului - chiar si emotionala, readucandu-l la echilibru si armonie.
