09/04/2022
Cine este endocrinologul?
Medicul endocrinolog poate diagnostica și trata bolile care afectează organele sistemului endocrin, precum și complicațiile acestora. Endocrinologul își propune să restabilească echilibrul hormonal la pacientul afectat, tratând frecvent următoarele afecțiuni:
1. Bolile tiroidiene
• Hipertiroidia este boala glandei tiroide în care se produce o cantitate prea mare de hormoni tiroidieni, ceea ce poate determina: pierdere în greutate, puls rapid, transpirații, iritabilitate. Cea mai comună formă de hipertiroidie este boala autoimună Basedow-Graves;
• Hipotiroidia este boala glandei tiroide în care nu se produce o cantitate suficientă de hormoni tiroidieni si se manifestă clinic prin: oboseală, sensibilitate crescută la frig, paloare, căderea accentuată a părului, creștere în greutate, dureri musculo-articulare, depresie, tulburări de memorie, sângerări menstruale abundente. În cazul copiilor, o activitate mai scăzută a glandei tiroide poate afecta dezvoltarea somatică și neuropsihică;
• Nodulii tiroidieni pot fi diagnosticați întâmplător, în cadrul controalelor de rutină sau în cursul investigării altor boli. Aceștia pot pune probleme atunci când determină simptome, cm ar fi dificultate la înghițire, respirație îngreunată sau mărire importantă de volum;
• Cancerul tiroidian este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer din sfera endocrinologiei, conform experților, în mare parte datorită îmbunătățirii continue a metodelor imagistice de diagnostic și a posibilităților din ce în ce mai mari de a pune un diagnostic precoce.
2. Bolile glandei hipofize (pituitare)
• Adenoamele hipofizare reprezintă 10-15% din tumorile creierului. În funcție de tipul de hormon produs în exces, poate conduce la: gigantism la copii sau acromegalie la adulți atunci când există niveluri mari de hormon gonadotrop (GH); boala Cushing atunci când este un nivel ridicat de hormon adrenocorticotrop (ACTH) care stimulează producția în exces de hormoni glucocorticoizi de către glandele suprarenale; hipertiroidism de tip central, atunci când există un exces de hormon tireostimulant (TSH);
• Hipopituitarismul se traduce prin deficiența unuia sau mai multor hormoni hipofizari (GH, LH, FSH, TSH, ACTH, ADH, prolactină). Această afecțiune necesită tratament de substituție pentru hormonii al căror nivel este afectat. Cel mai frecvent, funcționarea deficitară a hipofizei poate fi determinată de prezența unei tumori; pe măsură ce aceasta crește în dimensiuni va determina compresie locală sau la nivelul nervilor optici, putând genera tulburări de vedere;
• Diabetul insipid este o afecțiune mai puțin frecventă care se manifestă prin sete excesivă și emisii de urină în cantități mari, ceea ce duce la un dezechilibru al fluidelor în corp. În lipsa tratamentului adecvat, pacienții se pot confrunta cu dezechilibre electrolitice.
3. Bolile glandelor suprarenale
• Sindromul Cushing/hipercortizolismul apare atunci când cortizolul prezintă un nivel crescut; poate fi exogen (datorat unui tratament îndelungat cu glucocorticoizi) sau endogen (secundar unei producții prea mari de hormon la nivelul glandei suprarenale). Boala se poate complica cu osteoporoză, hipertensiune arterială, diabet zaharat de tip 2, infecții frecvente, scăderea masei musculare;
• Insuficiența suprarenaliană/boala Addison reprezintă forma inversă a bolii Cushing, în cadrul căreia vorbim despre un nivel scăzut de cortizol; afecțiunea poate duce la hipotensiune arterială, pierderea conștienței, deces;
• Hiperaldosteronismul este consecința producerii în cantități prea mari de aldosteron la nivelul glandelor suprarenale. Aldosteronul are rolul de a echilibra cantitățile de sodiu și potasiu din sânge, astfel că, în prezența unei cantități mari de hormon, se va produce pierdere de potasiu, reținere de sodiu și, secundar, de apă. În consecință, va apărea hipertensiunea arterială și manifestări neuromusculare.
• Feocromocitomul (tumoră a glandei suprarenale, cel mai frecvent benignă) poate duce la hipertensiune arterială paroxistică și la diferite simptome: dureri de cap, transpirații, atac de panică.
4. Bolile glandelor paratiroide
• Hiperparatiroidismul reprezintă afecțiunea în care glandele paratiroide produc un nivel prea ridicat de parathormon (PTH). În mod normal, PTH menține nivelul optim de calciu în sânge și în oase. Cand depășește valorile normale, PTH crește nivelul calciului sanguin, mobilizându-l de la nivel osos. Așadar, simptomele hiperparatiroidismului pot fi: fragilitate osoasă, litiază renală, greață, vărsături, scăderea apetitului.
• Hipoparatiroidismul apare fie ca urmare a secreției scăzute de PTH, fie în urma unei intervenții chirurgicale asupra glandei tiroide, fie din cauză autoimună. Ca o consecință, nivelul de calciu este scăzut. Printre simptomele hipoparatiroidismului întâlnim: furnicături sau arsuri la nivelul degetelor, vârfurilor degetelor, buzelor; dureri sau crampe musculare la nivelul picioarelor, feței; spasme la nivelul musculaturii periorbitale, dar și la nivelul mâinilor, brațelor și gâtului; oboseală sau slăbiciune; căderea neuniformă a părului; piele uscată și aspră; unghii friabile.
5. Bolile organelor sexuale
• Sindromul ovarelor polichistice caracterizat prin cicluri menstruale neregulate, nivel crescut de hormoni androgeni, chisturi ovariene confirmate ecografic, ovulație inconstantă, infertilitate;
• Infertilitatea – pune probleme de diagnostic și poate necesita efectuarea mai multor investigații paraclinice și de laborator pentru a stabili cauza;
• Menopauza – condiție fiziologică a femeii de peste 40 ani care coincide cu încetarea menstruației și care poate fi însoțită totodată de mai multe manifestări: menstruații neregulate, uscăciune vaginală, bufeuri, transpirații nocturne, tulburări de somn, iritabilitate, creștere în greutate, metabolism încetinit, subțierea firului de păr, piele uscată. Unele femei prezintă declinul funcției ovariene înainte de 40 de ani, caz în care se definește menopauza precoce;
• Hipogonadismul – afecțiunea care la bărbați duce la infertilitate, funcție sexuală scazută, datorită unei cantități mai mici de testosteron, survenită în cursul vieții sau prezentă de la naștere.
