23/08/2025
🧠 Psihologia familiei.
Ce ne spun studiile despre relațiile din copilărie și impactul lor pe termen lung
1. Fiica și tatăl / Fiul și mama
Studiile arată că legăturile emoționale dintre copii și părinți se formează încă din primii ani prin atașament (Bowlby, 1969). Adesea, fetele dezvoltă o conexiune emoțională mai puternică cu tatăl, iar băieții cu mama, datorită complementarității și diferențelor de gen. Aceste relații timpurii pot influența viitoarele modele de atașament în relațiile adulte.
2. Primul născut și responsabilitatea
Conform cercetărilor în psihologia dezvoltării (Sulloway, 1996), copilul cel mare tinde să preia roluri mai responsabile și protective față de frații mai mici, ceea ce îl face adesea mai conștiincios și orientat spre performanță.
3. Respectul fiului pentru mamă și relația cu femeile
Băieții care au avut o relație caldă și respectuoasă cu mama dezvoltă o imagine pozitivă asupra femeilor și, ulterior, relații sănătoase (Rohner, 2005 – Parental Acceptance-Rejection Theory).
4. Conflictele dintre frați
Deși frecvente în copilărie, conflictele dintre frați reprezintă o formă de învățare socială. Interesant este că multe studii arată că acești frați ajung să fie mai apropiați la maturitate (Stocker & Youngblade, 1999).
5. Imitarea părinților
Copiii absorb, adesea inconștient, obiceiurile părinților prin mecanisme de modelare socială (Bandura, 1977). De aceea, valorile, limbajul și stilul de viață al părinților se regăsesc frecvent la copii.
6. Copiii expuși la conflicte
Uneori, copiii care cresc într-un mediu conflictual ajung să evite certurile la maturitate și devin „pacificatori”. Totuși, expunerea constantă la tensiuni poate produce și anxietate sau dificultăți emoționale (Cummings & Davies, 2010).
7. Sacrificiul părinților
Atunci când părinții fac sacrificii pentru binele copilului, chiar și fără să vorbească despre ele, copilul percepe acest lucru la nivel subtil și dezvoltă respect și recunoștință (Grusec & Davidov, 2007).
8. Copil crescut în iubire
Un copil care crește într-un mediu afectuos va învăța natural să ofere iubire la rândul său. Psihologia atașamentului subliniază că securitatea emoțională din copilărie se transformă în relații sănătoase la vârsta adultă (Ainsworth, 1989).
⸻
💡 Concluzie:
Familia este „laboratorul” în care se formează primele modele de relații, valori și comportamente. Ceea ce trăim în copilărie nu dispare, ci ne însoțește în viața adultă. De aceea, iubirea, respectul și siguranța emoțională oferite acasă sunt fundamentul unei vieți echilibrate și pline de sens.
⸻
📚 Referințe științifice (selective):
• Bowlby, J. (1969). Attachment and Loss.
• Bandura, A. (1977). Social Learning Theory.
• Sulloway, F. (1996). Born to Rebel.
• Rohner, R. P. (2005). Parental Acceptance-Rejection Theory.
• Stocker, C., & Youngblade, L. (1999). Sibling relationships in childhood and adolescence.
• Cummings, E. M., & Davies, P. (2010). Marital Conflict and Children.
• Grusec, J., & Davidov, M. (2007). Socialization in the family.
• Ainsworth, M. (1989). Attachment beyond infancy.
⸻
👉 Ce părere ai? Recunoști aceste tipare în propria ta familie? ❤️