27/02/2026
Despre alăptare se vorbește mult. Uneori prea mult. Se vorbește în sloganuri, în idealuri, în „așa ar trebui”, dar mult prea puțin despre ce se întâmplă cu adevărat cu o mamă după naștere.
Mamele au nevoie de susținere. Multă. După naștere, poate mai mult ca oricând în viața lor. În primul rând din partea familiei pentru că acolo este spațiul în care o mamă ar trebui să se simtă în siguranță, văzută și înțeleasă. Apoi din partea prietenilor, cunoscuților, a îngrijitorilor și a tuturor celor care ajung, într-un fel sau altul, în jurul ei.
Alăptarea exclusivă nu este doar un gest frumos, natural și plin de iubire. Este, de multe ori, epuizantă. Sunt zile – și nu puține – în care o mamă nu face altceva decât să alăpteze, să pompeze, să mai prindă câteva minute de somn, doar pentru a putea susține lactația. Zile în care mâncatul devine un lux, dușul o amintire, iar odihna un vis îndepărtat.
În teorie, „trebuie doar să vrei”. În realitate, uneori corpul, contextul, oboseala, lipsa de ajutor și presiunea emoțională spun altceva. Iar când nu există sprijin real, adică cineva care să gătească, să țină copilul, să încurajeze fără să judece, să spună „ești suficientă”, alăptarea poate deveni copleșitoare.
În momentele acelea, laptele praf apare ca o soluție miraculoasă, la îndemână, salvatoare. O mamă susținută nu apelează la cutie, chiar dacă o are în casă. Dar o mamă lipsită de sprijin o va face, tot de dragul copilului.
Și aici apare vinovăția. O vinovăție grea, tăcută, care se lipește de multe mame care și-au dorit să alăpteze și nu au reușit. Mame care au încercat, care au plâns, care au tras de ele mai mult decât ar fi fost sănătos. Mame care încă se întreabă „dacă mai făceam puțin…”, „dacă eram mai puternică…”.
Adevărul este că nu e vina lor. Nu e vina unei mame că nu a avut parte de informație corectă, de ajutor practic, de susținere emoțională. Nu e vina ei că a fost lăsată să se descurce singură într-un moment extrem de vulnerabil. Alăptarea nu ține doar de voință. Ține de context. De sprijin. De cât de mult este protejată mama ca să poată, la rândul ei, să ofere.
Mi-aș dori ca toate mămicile să aibă parte de ajutorul și susținerea de care au nevoie după nașterea unui copil. Să fie ținute, nu doar să țină. Să fie ascultate, nu corectate. Să fie susținute, nu judecate. 🙏🏼
Și mi-aș dori ca mamele care nu au reușit să alăpteze, deși și-au dorit, să fie mai blânde cu ele. Au făcut tot ce au putut, cu ce au avut. Iar asta este, de multe ori, mai mult decât suficient.
