Dr. Mircea-Dinu Bordiniuc

01/05/2026

Invit persoanele interesate de sănătatea mentală și de starea de sănătate în general, medici, farmaciși, psihologi, asistenți și studenți să se înscrie la Conferința Europeană de Psihiatrie și Sănătate Mentală GALATIA, ediția 2026, care se va desfășura în format hibrid online și ofline în perioada 6-10 mai 2026 la Universitstea "Dunărea de Jos" Galați, România. Înscrierile sunt deschise până pe data de 4 mai.
Manifestarea este creditată EMC cu 30 de credite acordate de Colegiul Medicilor România
Pentru psihologi asigură 26 de credite acordate de către Colegiul Psihologilor din România
Pentru asistenții medicali 10 credite pentru participare online și 15 pentru participarea fizică a membrilor OAMGMAMR

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, președintele Conferinței: Zece ani, într-o lume în transformare. Provocările sănătății mintale sunt tot mai complexe

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru la Spitalul de Psihiatrie „Elisabeta Doamna” din Galați și profesor la Facultatea de Medicină și Farmacie a Universității „Dunărea de Jos”, este președintele Conferinței. Evenimentul pe care l-a inițiat acum zece ani a crescut odată cu interesul tot mai mare pentru sănătatea mintală și a devenit un reper în lumea medicală.

Înscrieri: https://conferintagalatia.ro/

„Conferința Galatia a ajuns la aproape un deceniu de existență. A fost un proiect început cu mult entuziasm și cu dorința de a face ceva care să conteze. Și am reușit! În acești ani am trecut prin situații dificile, însă nu am renunțat la ideea de a aduce împreună specialiști din domenii diferite pentru a înțelege mai bine mecanismele minții umane.

Și în acest an ne propunem același lucru: să oferim soluții științifice pentru persoanele afectate de tulburări psihice și să încurajăm colaborarea între profesioniști. Ne bucură faptul că reprezentanți ai multor ramuri ale medicinei aleg să lucreze împreună în cadrul acestui eveniment. Rămânem consecvenți unui principiu important: sprijinirea programelor de sănătate mintală din România. Ediția din acest an este una specială, iar temele propuse reflectă provocările tot mai complexe ale omului modern. Lumea se schimbă rapid, iar medicina trebuie să rămână conectată la aceste schimbări. Suntem mândri de evoluția conferinței și de recunoașterea pe care a câștigat-o în timp. Iar meritul le aparține participanților, cărora le mulțumesc”.

Conferința Europeană de Psihiatrie și Sănătate Mintală „Galatia 2026”

Evenimentul, care va avea loc în perioada 6-10 mai, este organizat de Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați-Facultatea de Medicină și Farmacie și Spitalul de Psihiatrie „Elisabeta Doamna”, în parteneriat cu Universitatea „Danubius” Galați, Colegiul Medicilor din România, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Colegiul Psihologilor din România, Colegiul Farmaciștilor din România, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, Academia Română și The International College of Neuropsychopharmacology.

Ca și la edițiile precedente, sunt invitați să participe medici psihiatri din țară și din străinătate, medici de familie, medici din alte specialități care ajung în contact cu problematica psihiatriei, farmaciști, psihologi, asistenți medicali, sociologi, precum și specialiști din alte domenii de activitate.Tema de anul acesta este „Interdisciplinaritatea în Psihiatrie”.

Conferința Europeană de Psihiatrie și Sănătate Mintală “Galatia 2026” va conferi participanților credite de formare profesională continuă.

Înscrierile se fac până pe 4 mai. Toate informațiile legate de acest eveniment le veți găsi, în timp real, pe:

Înscrieri: https://conferintagalatia.ro/
https://www.facebook.com/Galatia2026
https://www.facebook.com/LaPsihiatru.ro
https://www.facebook.com/a.ciubara
https://www.facebook.com/Anamaria.Ciubara
https://lapsihiatru.ro/

23/04/2026

O nouă facultate la UMF Iași: Științele Sănătății

23/04/2026

Un editorial emoționant din JAMA Journal of the American Medical Association. De citit de către personalul medical și nu numai.

"Timpul este finit

Voi începe cu ceva care s-ar putea să te surprindă.

Par tânără. Par sănătoasă. Par că nu este absolut nimic în neregulă cu mine.

Credeam că sunt sănătoasă - o nefumătoare de-o viață. Soție și mamă a 3 copii. Psihiatru și directoare de program de rezidențiat care își iubește pacienții și rezidenții.

Și apoi am fost diagnosticată cu cancer pulmonar.

Când am intrat pentru lobectomie, nu credeam că am cancer. Nici medicii mei nu credeau. Leziunea crescuse, da. Dar statistic? O persoană de 45 de ani care nu a fumat niciodată? Era încă puțin probabil. Am fost operată presupunând că leziunea ar putea fi inflamatorie. Poate o infecție atipică. Poate ceva rar, dar benign.

Operația nu a fost minoră. Două nopți în spital. Un tub toracic. Durere pentru care nu eram pregătită.

Semnificația muncii mele este profundă. Semnificația prezenței mele acasă este de neînlocuit.

Acasă, am dormit într-un fotoliu reclinabil pentru că nu puteam să mă întind. Soțul meu s-a ocupat de tot - copiii, mesele, logistica. Familia și prietenii m-au ajutat cu activitățile de după școală. M-am concentrat pe recuperare.

Nu eram îngrijorată de rezultatele analizelor patologice. Nici măcar puțin. Zece zile mai târziu, am deschis portalul pacientului. Raportul era deja acolo.

Am citit un cuvânt: adenocarcinom. Îmi amintesc că m-am gândit că nu poate fi corect. Soțul meu stătea pe canapea și se uita la televizor. Am spus-o cu voce tare, aproape întâmplător, ca și cm dacă aș fi spus-o așa, ar fi putut face imaginea mai mică. Mi-a luat laptopul. „Ăsta e cancer”, a spus el. M-am oprit din citit.

M-am așezat înapoi în același fotoliu și am simțit o schimbare pentru care încă nu aveam un limbaj. Șocul acelui moment încă se simte fizic. Săptămâna care a urmat s-a estompat în programări, scanări și planuri de tratament.

Frica pe care o poartă fiecare părinte a trecut în liniște în prim-plan. Posibilitatea de a nu-mi vedea copiii crescând nu mai era abstractă.

Apoi a venit chimioterapia. Îmi amintesc de prima perfuzie; Zumzetul liniștit al aparatelor, medicamentele limpezi mișcându-se prin tuburi în venă. Stând acolo, aveam gândul dezorientant că petrecusem ani de zile dând totul muncii mele. Acum corpul meu îmi cerea ceva ce nu puteam negocia.

Îmi iubeam meseria. Încă îmi iubesc meseria. M-am dedicat complet muncii mele - rezidenților, pacienților, sistemelor. Rezidenții mi-au spus mai târziu că nu au înțeles pe deplin profunzimea și importanța muncii noastre împreună până când nu am plecat.

Asta a contat pentru mine. Și totuși, programul continuă. Conferințele de predare încă au loc. Clinicile încă funcționează. Sistemul se adaptează la absențe.

Asta nu diminuează sensul muncii. Pur și simplu îmi amintește că instituțiile sunt concepute să reziste dincolo de indivizi. Pe de altă parte, familiile nu sunt.

Din prima zi de facultate de medicină, ni se predă rezistența. Ani de pregătire cu bani puțini și ore lungi, pentru că în cele din urmă va merita. Rezidențiatul întărește lecția. Epuizarea emoțională devine normalizată. Oboseala devine dovada angajamentului. Gratificarea amânată devine identitate profesională.

Există noblețe în acest angajament, dar rezistența are un preț discret. Inboxul se umple. Ședințele se înmulțesc. Micile conflicte se acumulează. Problemele sunt constante și imediate. Nu dramatice. Nu catastrofale. Doar constante. Și epuizarea constantă ne urmează acasă.

Cred în medicină. Cred în instruirea următoarei generații. Cred în sensul acestei munci. Ceea ce s-a schimbat este dorința mea de a absorbi epuizarea fără a pune întrebări.

Semnificația muncii mele este profundă. Semnificația prezenței mele acasă este de neînlocuit. Când mă confrunt cu posibilitatea ca timpul să fie finit, ierarhia devine inconfundabilă. Toleranța pentru drama de la locul de muncă scade. Energia odată absorbită de „zgomot” devine prețioasă.

Niciun titlu profesional nu înlocuiește a-ți urmări copilul cm crește. Loialitatea instituțională nu te protejează de ceea ce se întâmplă atunci când îți amâni propria îngrijire. Medicina cere mult. Și oferim profund. Dar nu poate lua totul.

Sunt tratat cu intenție curativă. Sunt plin de speranță. Sunt puternic. Dar sunt diferit acum. Nu mai sunt dispus să amân viața încontinuu.

Medicina poate avea o semnificație extraordinară. Dar nu poate înlocui prezența în propria viață. Lumea poate avea nevoie de noi ca medici. Dar oamenii care ne iubesc au nevoie de noi ca de noi înșine.

Și acesta este rolul pe care nimeni altcineva nu îl poate îndeplini.

Corespondent

Autor: Jenna Taglienti, MD, Northwell Health, 2000 Marcus Ave, Ste 300, New Hyde Park, NY 11042-1069 (jtaglienti@northwell.edu).

Redactor de secțiune: Preeti Malani, MD, MSJ. Redactor adjunct

Jenna Taglienti, MD Școala de Medicină Donald și Barbara Zucker de la Hofstra/Northwell Health, New Hyde Park, New York; și Programul de Rezidențiat în Psihiatrie, Departamentul de Psihiatrie, Spitalul Mather, Port Jefferson, New York"

17/04/2026

10/04/2026

În București au apărut niște panouri publicitare misterioase, pe care nu apare niciun site, niciun nume și nici un logo. Totuși cineva a plătit niște bani pentru afișarea vizibilă a acestor mesaje, care ar trebui să fie de informare.

Cezariana este procedura chirurgicală prin care unul sau mai mulți bebeluși sunt născuți printr-o incizie în abdomenul mamei, spre deosebire de nașterea pe cale naturală sau vaginală.
Deși numele procedurii sugerează o legătură cu Iulius Caesar această origine este improbabilă. Procedura se realizează cel puțin din anul 1500 înainte de Hristos, însă de obicei se solda cu decesul mamei ⚰️, de multe ori și al fătului. Mama lui Caesar însă a trăit aproape 50 de ani după nașterea sa, ceea ce era puțin probabil în cazul unei cezariene. Progresele înregistrate în ultimele două sute de ani odată cu apariția mijloacelor de antisepsie, a antibioticelor și a anesteziei au făcut această procedură mult mai sigură în prezent.

Fac o paranteză pentru a menționa un nume foarte important, poate cel mai important nune din ginecologie.
👨‍⚕️ Doctorul care a schimbat nașterile, Ignaz Semmelweis a fost un medic din secolul XIX, care a descoperit că simpla spălare a mâinilor înainte de a atinge pacientele scade mortalitatea la naștere.

🇦🇹Viena, anul 1847. 🏥 Într-un spital universitar elegant, Ignaz Semmelweis, un tânăr medic maghiar 🇹🇯 , abia trecut de 30 de ani, observă ceva straniu. Unele femei mureau de febră după naștere. Dintre acestea cele care născuseră asistate de către medici erau de cinci ori mai multe decât cele care fuseseră asistate de către moașe.

Nimeni nu înțelegea de ce. Se vorbea despre „aerul rău” din saloane, despre superstiții sau ghinion. Dar Semmelweis nu credea în coincidențe. A început să noteze tot: ce doctor era de gardă, câte paciente erau internate, cât timp stăteau. Și atunci a văzut tiparul: medicii mergeau direct de la autopsii la sala de nașteri, fără să se spele pe mâini. Într-o zi, un prieten de-al său, medic, moare după ce s-a tăiat accidental în timpul unei autopsii. Simptomele erau aceleași ca ale femeilor care mureau după naștere. Ignaz a avut atunci o revelație și deși nu se știa încă mecanismul a intuit o legătură.
A propus ca toți medicii să își spele mâinile într-o soluție de clorură de var înainte de a atinge o pacientă. Rezultatul a fost miraculos: în câteva luni, rata mortalității a scăzut de la 18% la sub 2%.

Dar colegii lui nu au fost impresionați, ci s-au simțit jigniți.
„Insinuezi că noi suntem vinovați?!”
„E o insultă la adresa profesiei!”
Mulți au refuzat să-l creadă. Alții au spus că „mirosul de clor” e neplăcut și nedemn pentru un doctor.
Semmelweis a fost ridiculizat, concediat și exclus din comunitatea medicală.
S-a întors la Budapesta, unde a continuat să aplice metoda sa, salvând mii de femei.
Dar depresia și frustrarea l-au copleșit. Scrisorile sale către universități erau tot mai disperate:
„Vă implor! Spălați-vă mâinile! Fiecare mamă care se prăpădește e o pierdere care poate fi evitată.”
Nimeni nu l-a ascultat.
A sfârșit internat într-un azil, la 47 de ani, batjocorit și uitat.
Cauza morții sale a fost o infecție provocată de o rană, exact boala împotriva căreia luptase.
Lumea a înțeles că Semmelweis avusese dreptate după decenii, odată cu descoperirile lui Pasteur și Lister despre bacterii.

Să revenim la cezariană totuși
Această intervenție se efectuează adesea deoarece nașterea vaginală ar pune mama sau copilul în pericol (de paralizie sau chiar deces). Motivele operației includ, dar nu se limitează la, travaliu obstrucționat, sarcină gemelară, hipertensiune arterială a mamei, prezentație pelvină, prezentație de umăr sau probleme cu placenta sau cordonul ombilical. Alegerea de a naște prin cezariană depi de și de forma pelvisului mamei sau de antecedentele unei cezariene anterioare. Uneori se poate încerca nașterea vaginală chiar dacă anterior s-a născut prin cezariană. Este adevărat că Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca cezariană să fie efectuată numai atunci când este necesar din punct de vedere medical, ideal nu în mai mult de 15% din totalul nașterilor.
În ultimii ani în România proporția nașterilor prin cezariană ajunge la aproximativ 45%, în special în spitalele din orașele mari se observă o rată mai ridicată, dar acest fenomen are multiple explicații. Pe de o parte în maternitățile mari ajung mult mai multe cazuri complicate din teritoriu. Corelația este simplă, la domiciliu nu se naște prin cezariană, iar cu cât maternitatea este de nivel mai înalt cu atât se vor efectua mai mukte cezariene acolo. De asemenea multe femei îsi doresc să le asiste la naștere medicul care le-a și urmărit sarcina, iar o metodă ca acest lucru să se întâmple este să se programeze o cezariană. Pe de altă parte din ce în ce mai multe femei solicită medicului să le opereze prin cezariană dacă este posibil de frica durerilor. Un alt motiv este că tipologia pacienților s-a schimbat și am ajuns să practicăm o medicină defensivă, pentru a evita complicațiile și riscul unui caz de malpraxis.

Totuși de aici până la a propaga mesaje pseudoștiințifice este cale lungă. Prin cezariană nu se "rupe firul divin" după cm ne speria alt manipulator mincinos nu cu mult timp în urmă. Nu se transmite GENETIC niciun risc crescut și nici nu se întrerupe vreun mecanism natural. Nașterea prin cezariană este salvatoare pentru unele cazuri, nu un moft. De multe ori se apelează la nașterea prin cezariană tocmai pentru că în mod natural nu se obțin contracții sau o dilatație adecvată.

Nimic nu este întâmplător și cred că vom afla mai multe informații despre acest subiect în viitor.

Dacă nu ar fi existat această metodă nici dumneavoastră nu ați fi citit acum acest text. Îi mulțumesc domnului doctor Gheorghiță de la maternitatea Elena Doamna din Iași, Dumnezeu să-l odihnească în pace.

26/03/2026

Pentru prima dată în cei 31 de ani de existență a CMR Gala anuală este onorată cu prezența domnului Președinte al României, Nicușor Dan.
Domnia sa ne-a amintit ca suntem în plin război informațional, un război susținut și alimentat de Rusia prin dezinformare, este obligatoriu ca fiecare dintre noi să iasă din zona de control și să lupte pentru ceea ce contează! Lupta mea a început de mult, încă din timpul pandemiei. E o luptă cu dezinformarea, cu antivacciniștii, cu șarlatanii și vânzătorii de minciuni, e o luptă pentru promovarea științei și a informației medicale de calitate. Este o luptă în slujba binelui, a adevărului și dreptății.