12/07/2025
🧠 Neurodiversitatea și neurodivergența
Ghid prietenos pentru a înțelege mai bine diferențele dintre noi
⸻
🔹 Ce este neurodiversitatea?
Neurodiversitatea înseamnă că fiecare creier este diferit – și acest lucru este absolut normal.
Așa cm biodiversitatea arată varietatea formelor de viață, neurodiversitatea se referă la diversitatea modului în care funcționează creierele umane.
Fiecare persoană simte, gândește și reacționează diferit. Aceste variații nu sunt greșeli sau boli, ci parte din natura umană.
⸻
🔸 Ce înseamnă să fii neurodivergent?
O persoană este neurodivergentă atunci când funcționarea creierului ei este semnificativ diferită de cea a majorității.
Exemple de neurodivergențe:
• Autism
• ADHD
• Dislexie, dispraxie, discalculie
• Sindrom Tourette
• Epilepsie
• Anxietate, depresie, TOC, tulburare bipolară
• Leziuni cerebrale
• Alte condiții de neurodezvoltare
Nu există o „listă oficială”. Important este modul în care persoana percepe și trăiește lumea, nu eticheta.
⸻
🔹 De ce contează neurodiversitatea?
Pentru că:
• Oamenii neurodivergenți nu trebuie schimbați, ci înțeleși și sprijiniți.
• Acceptarea diferențelor duce la mai puțină stigmatizare și mai multă incluziune.
• Crește calitatea vieții atunci când oamenii sunt lăsați să fie ei înșiși.
⸻
🔸 Trei moduri de a privi neurodivergența
1. 🧪 Modelul medical
„Să înțelegem dificultățile pentru a putea ajuta mai bine.”
Modelul medical privește diferențele neurocognitive ca posibile tulburări de dezvoltare sau condiții clinice. Scopul său este de a diagnostica și de a oferi intervenții utile pentru a reduce suferința sau disfuncționalitatea.
Ce aduce valoros:
• Ajută la identificarea nevoilor și la accesarea sprijinului (ex: terapie, educație adaptată, protecție legală).
• Poate genera resurse și servicii prin recunoașterea oficială a unei dificultăți.
• Oferă un cadru clar pentru colaborarea între profesioniști.
Dar are și limite:
• Uneori poate pune accent prea mare pe “deficite”, ignorând punctele forte și identitatea persoanei.
• Poate sugera, neintenționat, că scopul e „normalizarea”, nu înțelegerea diferenței.
• Limbajul clinic („tulburare”, „simptome”, „disfuncție”) poate fi trăit ca stigmatizant de unele persoane.
👥 De aceea, tot mai mulți profesioniști combină modelul medical cu o abordare neuro-afirmativă, care ține cont de contextul social și de identitatea persoanei.
⸻
2. 🤝 Modelul social
„Diferențele devin dizabilități doar când societatea nu se adaptează.”
• Nu omul e problema, ci barierele din jur: lipsa rampelor, neînțelegerea, rigiditatea regulilor.
• Dizabilitatea apare din interacțiunea dintre caracteristicile persoanei și un mediu neprietenos.
• Soluțiile propuse sunt adaptări și accesibilitate – fizică, socială și emoțională.
✅ Beneficii: schimbăm cadrul în loc să schimbăm oamenii.
⸻
3. 🌈 Paradigma neurodiversității
„Diferențele sunt naturale și valoroase.”
• Nu există un singur mod „corect” de a fi.
• Creierul neurodivergent este o variație firească, nu o eroare.
• Sprijinul vine din înțelegere și acceptare, nu din încercarea de a „repara” persoana.
🎯 Scop: incluziune autentică, nu conformare forțată.
⸻
🔹 Ce este sprijinul neuro-afirmativ?
Este o formă de sprijin care:
• Recunoaște și respectă modul unic de a fi al persoanei
• Nu încearcă să o „normalizeze” sau să-i ascundă comportamentele
• Ajută la crearea unui mediu mai prietenos și mai flexibil
Exemplu:
O persoană autistă care flutură mâinile nu trebuie oprită. Acest gest o ajută să se calmeze sau să-și exprime bucuria.
Sprijinul înseamnă să-i permitem să fie ea însăși, nu să o obligăm să pară altcineva.
⸻
🔸 Ce spun persoanele autiste și neurodivergente?
• Văd neurodivergența ca o diferență, nu o „tulburare”
• Vor să fie acceptate, nu corectate
• Cer sprijin adaptat, nu „normalizare”
• Se simt adesea presate să-și ascundă cine sunt, ceea ce le afectează negativ sănătatea mintală
⸻
🔹 Concluzie
Neurodiversitatea ne amintește că nu trebuie să fim toți la fel ca să fim valoroși.
Să acceptăm diferențele.
Să sprijinim unicitatea.
Să construim o societate în care fiecare are locul lui.
