Dr Roxana Constantin

14/11/2025

PTSD în sarcină: prevalență,
consecințe și impactul fiziologic
al cortizolului crescut

Mulți oameni au auzit despre depresia din sarcină și după naștere, dar puțini știu că PTSD (tulburarea de stres posttraumatic) este la fel de frecvent, uneori chiar mai frecvent.

Studiile arată că PTSD-ul prenatal este o complicație majoră, cu o prevalență între 3,3% și 19%. Într-un studiu recent, aproape 17% dintre femeile însărcinate au avut un screening pozitiv pentru PTSD – de peste două ori mai mult decât pentru depresie. Mai mult, peste 10% dintre paciente aveau PTSD fără depresie, ceea ce arată că screeningul axat doar pe depresie ratează multe cazuri.

⸻

🌿 PTSD afectează corpul, nu doar emoțiile

Formele cu disociere (amorțeală emoțională, deconectare, pierderi de memorie în situații de stres) sunt asociate cu eliberări repetate și intense de cortizol, hormonul stresului. Aceasta se întâmplă printr-o activare exagerată a axei hipotalamo–hipofizo–adrenale (HPA) – „sistemul de alarmă” al corpului.

⸻

🔥 PTSD, cortizolul și pierderea sarcinii – un risc subestimat

Cortizolul crescut și instabil poate produce:

• vasoconstricție uteroplacentară
• inflamație sistemică accentuată
• alterarea implantării și a funcției placentare
• disrupția fluxului sanguin fetal
• disfuncții trofoblastice precoce

Prin aceste mecanisme, PTSD-ul netratat (mai ales cel dizociativ) poate contribui la:
• pierderea sarcinii
• sarcină oprită în evoluție
• preeclampsie
• naștere prematură
• greutate mică la naștere

Acest risc biologic este adesea ignorat pentru că PTSD-ul este perceput ca fiind „doar psihologic”, deși impactul său fiziologic este profund.

⸻

🌿 PTSD în sarcină: de ce trebuie tratat diferit de depresie?

✔ În depresia perinatală, ISRS-urile sunt tratamentul standard și sunt considerate sigure în sarcină.

✔ În PTSD, însă:
• ISRS nu sunt recomandate ca primă linie, conform ghidurilor Administrației Veteranilor și NICE.
• Tratamentul de primă linie este non-farmacologic:
• terapie cognitiv-comportamentală focalizată pe traumă
• EMDR
• Intervenții psihoterapeutice axate pe reglare neurofiziologică

De aceea, paciente cu PTSD pot rămâne fără tratament adecvat dacă sunt evaluate doar pentru depresie.

⸻

🌿 Trauma la naștere — un factor frecvent

• Până la 45% dintre mame descriu nașterea ca traumatică.
• La 3 luni postpartum, peste 6% prezintă simptome de PTSD.
• Unele femei dezvoltă PTSD chiar dacă nu au avut traumă înainte.

De aceea, screeningul trebuie continuat și postpartum, nu doar în sarcină.

⸻

🌿 De ce este esențial să vorbim despre PTSD?

Lăsat netratat, PTSD-ul poate:

• afecta evoluția sarcinii
• persista după naștere
• influența relația mamă–copil
• afecta dezvoltarea emoțională a bebelușului
• crește riscul de suicid și supradoză — cauze majore ale mortalității materne

Vestea bună: PTSD-ul se tratează, iar terapiile moderne sunt eficiente și sigure pentru mamă și copil.

⸻

🌸 Mesajul cheie

Depresia și PTSD-ul sunt două probleme diferite și necesită abordări diferite.

Dacă ești însărcinată sau ai născut recent și ai:
✔ anxietate puternică
✔ coșmaruri
✔ momente de „deconectare”
✔ retrăirea unui eveniment traumatic
✔ stare constantă de alertă

vorbește cu un specialist.

Nu este vina ta. Și nu trebuie să treci singură prin asta.
Ajutorul potrivit poate schimba evoluția sarcinii și sănătatea ta pe termen lung.

25/10/2025

🧠 Concepte neurobiologice ale disocierii

Disocierea nu este doar un mecanism psihologic, ci are rădăcini adânci în biologia dezvoltării timpurii. Ea reflectă modul în care corpul învață, încă din viața intrauterină, să stabilească granițe între „eu” și „non-eu”.

🔹 În uter, fătul învață să distingă stimuli proprii de cei externi, proces care fundamentează formarea sinelui și a sentimentului de siguranță.
🔹 Primul „sistem de sine” nu este cel nervos, ci sistemul imunitar, care învață să recunoască ce este „al meu” și ce este „străin”.
🔹 Prin inferență imunoceptivă, corpul fetal creează primele modele predictive ale sinelui, pe baza cărora se dezvoltă ulterior percepția de identitate.
🔹 Când acest dialog imuno-neural se dezechilibrează, pot apărea rupturi precoce în continuitatea experienței — baza neurobiologică a disocierii.

💬 Vindecarea prin sincronizare – perspectiva neurobiologică a psihoterapiei

În psihoterapie, schimbarea nu se produce doar prin cuvinte, ci printr-un proces profund de sincronizare între creierul terapeutului și al pacientului.

🔹 În timpul ședinței, activitatea neuronală a celor doi se „cuplează”, formând o rețea comună care facilitează empatia, siguranța și reglarea emoțională.
🔹 Activarea repetată a acestei sincronizări întărește relația terapeutică — baza transformării interioare.
🔹 Terapeuții experimentați se sincronizează mai rapid; pacienții cu BPD sau schizofrenie pot avea dificultăți în menținerea acestui proces.

Această „plasticitate inter-creier” arată că vindecarea este un proces biologic relațional: două minți care se reglează reciproc până când apare din nou coerența — în gând, emoție și corp.

📚 Cianciau A. et al., 2023, Top Cogn Sci

📚 Sened H., Zilcha-Mano S., & Shamay-Tsoory S. (2022). Inter-brain plasticity as a biological mechanism of change in psychotherapy. Frontiers in Human Neuroscience, 16,

19/10/2025

Să depășim trauma e necesar să ne aliniem cu vitalitatea, cu noi căi pe termen lung pentru un sens, o pasiune. Repetiția întărește noile căi-șansă la reformarea și împuternicirea căilor sinaptice.

18/10/2025

“Cand obosești, odihnește-te! Nu renunța!”

13/10/2025