26/09/2023
Epicondilita laterala (cotul tenismenului)
Epicondilita laterala, cunoscuta si sub numele de „cotul tenismenului”, este o afectiune dureroasa care apare la nivelul cotului, fiind cauzata de suprasolicitare. Practicarea tenisului, a altor sporturi in care se utilizeaza racheta, palete sau alte obiecte tinute in mana (squash, badminton, tenis de masa sau a unor profesii care implica miscari repetitive ale mainii poate contribui la aparitia acestei boli. Tratamentul consta in administrarea de medicamente si terapie fizica.
Anatomia cotului
Articulatia cotului este formata din trei oase: humerus sau osul bratului si oasele antebratului, respectiv radius si cubitus. La capatul inferior al humerusului se afla niste proeminente osoase, numite epicondili, iar proeminenta de pe partea exterioara a cotului se numeste epicondil lateral.
Epicondilita laterala apare atunci cand, in timpul unei lovituri, jucatorul de tenis solicita musculatura si tendoanele cu insertie la nivelul cotului. De fapt, orice activitate repetitiva care suprasolicita musculatura extensoare a antebratului poate duce la aparitia inflamatiei si a durerii. Acest lucru se poate intampla in cazul zugravilor, al instalatorilor, pictorilor, mecanicilor auto, macelarilor sau bucatarilor.
Cauze
Principala cauza a aparitiei epicondilitei laterale este suprasolicitarea musculaturii antebratului. Muschiul scurt extensor radial al carpului (pe scurt, SERC) ajuta la stabilizarea incheieturii mainii, atunci cand cotul este in extensie. O astfel de pozitie apare frecvent in timpul practicarii tenisului. Daca acest mu**hi este suprasolicitat, vor aparea rupturi microscopice la nivelul tendonului, in locul in care se ataseaza de epicondilul lateral. Drept urmare, apar inflamatia si durerea.
A doua cauza de aparitie a epicondilitei laterale este derivata din prima cauza si vizeaza tipul activitatilor si miscarilor efectuate frecvent care solicita in exces musculatura extensoare a antebratului. Persoanele predispuse la aparitia epicondilitei laterale sunt acelea care participa la activitati recreationale sau profesionale care presupun folosirea in mod repetitiv a mu**hilor antebratului. Pictorii, instalatorii si tamplarii au un risc mai mare de a dezvolta aceasta boala. Miscarea repetata si ridicarea greutatilor pot duce si ele la aparitia epicondilitei laterale.
Varsta persoanei este, de asemenea, un factor decisiv in epicondilita laterala. In general, afectiunea apare la persoane cu varsta cuprinsa intre 30 si 50 de ani, desi poate aparea si la varste mai fragede, in special in cazul sportivilor.
Foarte rar, epicondilita laterala apare si in absenta suprasolicitarii antebratului sau a miscarilor repetitive. In acest caz, vorbim despre o epicondilita laterala idiopatica sau avand cauze necunoscute.
Pe lista factorilor de risc in aparitia epicondilitei laterale se mai afla greselile in executarea unor exercitii fizice, circulatia deficitara, deficitul in puterea fizica sau anumite probleme musculare.
Simptome
Simptomele epicondilitei laterale apar treptat si pot fi resimtite diferit de diferite persoane. In momentul debutului, durerea este suportabila si creste in intensitate in cateva saptamani sau luni. Durerea sau senzatia de arsura se resimte in exteriorul cotului si apare imposibilitatea de a strange pumnul, de a da mana, de a deschide usa sau de a tine o ceasca de cafea. Efectuarea unor miscari de tenis sau rasucirea unei surubelnite poate duce la intensificarea durerii.
In timp, durerea poate radia dinspre interiorul cotului spre incheietura mainii sau catre brat. Cu alte cuvinte, desi inflamatia apare in zona cotului, durerea se va resimti la majoritatea miscarilor realizate cu acea mana. De obicei este afectat cotul mainii folosite predominant in activitati (dreapta, mai frecvent).
Epicondilita laterala
Diagnostic
Diagnosticarea epicondilitei laterale se pune pe baza consultului de specialitate si a testelor realizate. In timpul consultului, doctorul va trebui sa tina cont de mai multi factori, pentru a stabili corect diagnosticul. Acestia includ modul de aparitie a simptomelor, factorii de risc recreationali sau ocupationali, precum si intensitatea durerii. De asemenea, este important sa ii spui medicului daca ai suferit o leziune la nivelul cotului si daca in istoricul medical se afla artrita reumatoida sau afectiuni nervoase.
Unul dintre cele mai folosite teste din timpul examinarii fizice consta in intinderea fortata a incheieturii mainii si a degetelor, avand cotul in extensie. Durerea care poate aparea pe traiectul tendoanelor si al mu**hilor extensori ai mainii sunt indiciile unui rezultat pozitiv.
Medicul specialist poate recomanda si o serie de teste pentru a putea pune diagnosticul cu mai multa acuratete si pentru a exclude alte afectiuni. Acestea includ:
Radiografii - elimina suspiciunea de artrita a cotului si ofera indicii legate de gradul de deteriorare a tendoanelor;
RMN (test de imagistica pe baza de rezonanta magnetica nucleara) - este indicat daca doctorul crede ca simptomele tin de o afectiune cervicala;
EMG (electromiografie) - pentru a elimina suspiciunea unei compresii a nervilor. Multi nervi se afla de-a lungul cotului, iar simptomele compresiei nervoase sunt asemanatoare epicondilitei laterale.
Tratament
In functie de severitatea simptomelor si de gradul de deteriorare a tendoanelor, tratamentul poate fi nechirurgical (medicamentos si terapie fizica) si chirurgical.
Tratament nechirurgical
In 80-95% dintre pacienti, tratamentul nechirurgical da rezultate. Primul pas in recuperare este repausul bratului. Cu alte cuvinte, trebuie sa incetezi orice activitate recreationala sau ocupationala timp de cateva saptamani.
Pentru reducerea durerii si a inflamatiei, sunt recomandate antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofen sau naproxen..
Uneori medicul poate sa recomande utilizarea injectiilor cu corticosteroizi. Cel mai folosit antiinflamator de acest fel este cortizonul. Acesta se injecteaza in mu**hi sau in tendonul lezat. Mai nou, se poate utiliza si terapia PRP (Platelet Rich Plasma) in tratamentul acestei afectiuni.
Daca epicondilita laterala a aparut pe fondul practicarii unui sport cu racheta, medicul poate recomanda verificarea echipamentului, pentru a vedea daca este adecvat. Un racordaj mai slab va solicita mai putin musculatura antebratului. De asemenea, daca folosesti o racheta prea mare, trecerea la una mai mica poate preveni reaparitia durerii.
Fizio-kinetoterapia este o alta forma de tratament nechirurgical care da rezultate. Executarea unor exercitii fizice speciale ajuta la intarirea mu**hilor antebratului. Masajul cu gheata, stimularea musculara si tratamentul cu ultrasunete, curenti, laser, etc vor completa fizioterapia, grabind vindecarea.
Mai mult, purtarea unor orteze pe treimea superioara a antebratului ajuta la ameliorarea simptomelor, prin relaxarea mu**hilor si a tendoanelor.
Aceasta afectiune este tratata cu succes in cabinetul nostru.