13/02/2026
! STADIUL 4 DE GONARTROZĂ ! Reiau subiectul, răspund aici, prin postare, tuturor mesajelor din privat.
În stadiul 4 de gonartroză nu mai vorbim doar de un „genunchi uzat”, ci de un genunchi terminat mecanic. De aici vine și ideea că „singura soluție” este, de fapt, una mecanică: schimbarea pieselor – adică protezarea.
Hai să o spunem frumos, pe înțelesul tuturor, dar cu baza în ghidurile actuale (EULAR 2023/2024, OARSI, AAOS etc.).
1. Ce înseamnă, de fapt, stadiul 4 de gonartroză?
Pe scurt: articulația este „mâncată” aproape complet. Cartilajul este foarte subțire sau dispărut – os pe os. Spațiul articular e colabat la radiografie (Kellgren–Lawrence 4).
De multe ori există: deformare (var/valg), osteofite mari, lichid articular, limitare severă de mobilitate, uneori instabilitate.
În acest stadiu, suprafața care trebuia să alunece lin, acolo la genunchi, este fix ca un drum plin de gropi și pietre. Nu mi-a venit altă metaforă :) Niciun unguent, niciun supliment și nicio „injecție minune” nu mai pot reface și lipi asfaltul pe acel drum– cel mult pot atenua, puțin, huruitul și șocurile hurducăturilor și mișcărilor. Cu alte cuvinte, orice am face, doar amânăm operația.
2. De ce, în stadiul 4, ghidurile duc discuția spre operație?
Toate ghidurile mari (OARSI, EULAR, AAOS, ACR etc.) spun cam același lucru:
Când ai artroză severă dovedită imagistic + durere mare + limitare importantă a funcției în ciuda tratamentului conservator corect, pacientul trebuie evaluat pentru artroplastie de genunchi (proteză).
De ce? Pentru că tratamentul conservator și-a atins limitele. Zero.
Educație, exerciții, scădere ponderală, orteze, antiinflamatoare (sub recomandare medicală!) infiltrații etc. sunt „core treatments” în stadiile inițiale și moderate. Adică sunt mijloacele de bază! Apoi, schimbăm direcția.
În stadiul 4, structura e atât de distrusă încât aceste metode nu mai pot compensa mecanica articulației. Ca la mașină!
Artroplastia este singura care schimbă cu adevărat „hardware-ul”.
Studiile și ghidurile recente spun clar că:
-proteza totală de genunchi este una dintre cele mai eficiente -intervenții pentru artroză avansată: reduce semnificativ durerea,
-îmbunătățește funcția și calitatea vieții.
Scopul nu mai este doar calmarea durerii, ci REDAREA FUNCȚIEI MOBILITĂȚII.
Când pacientul:
-nu mai poate parcurge 100–200 m,
-are dureri nocturne,
-îi este greu să urce/coboare scări, să se încalțe, să se spele singur,
atunci, conform standardelor actuale, vorbim de indicație de protezare, nu doar de „încercăm încă un antiinflamator”.
3. Totuși… de ce unii pacienți „nu se pot opera”?
„Nu pot să mă operez” poate însemna mai multe lucruri. O împart în 4 categorii (sunt întâlnite și astfel de situații!)
3.1. Contraindicații medicale (absolute sau temporare)
!Aici intră pacienții la care, în forma actuală, riscul vital este prea mare:
-Insuficiență cardiacă severă (NYHA III–IV), angină instabilă, infarct miocardic recent.
-Accident vascular cerebral recent.
-Boală pulmonară severă (BPOC decompensată, insuficiență respiratorie) - adică depinde de oxigen și aparatură
-Insuficiență renală/hepatică avansată, necontrolată.
-Infecție activă în organism (inclusiv infecții cutanate la nivelul gambei/genunchiului).
-Tulburări severe de coagulare sau tratament anticoagulant ce nu poate fi ajustat în siguranță.
-Demență severă, lipsa capacității de cooperare.
Ghidurile recente subliniază că înainte de artroplastie trebuie excluse infecțiile, optimizate comorbiditățile, controlată greutatea, diabetul, fumatul etc.
👉 Important: unele dintre aceste situații se pot optimiza (control tensiune, glicemie, abandon fumat, slăbit câteva kilograme, tratarea infecțiilor). Asta transformă un „nu se poate opera” într-un „nu acum, dar ne pregătim, vedem”.
3.2. Risc foarte mare, dar nu neapărat absolut
Aici intră pacienții la limita indicației:
-IMC > 40 (obezitate morbidă) – crește semnificativ riscul de complicații, tromboze, infecție, eșec de proteză.
-Diabet zaharat necontrolat (HbA1c foarte mare).
-Anemie severă, malnutriție.
-Fumat intens, boală vasculară periferică.
În ghidurile moderne, multe astfel de condiții apar ca factori de risc care trebuie CORECTAȚI, să nu zic ajustați, înainte de artroplastie.
3.3. Probleme locale la genunchi
-Infecții cutanate sau ulcere în zona de incizie.
-Lipsă de țesut moale de calitate (de ex. după traumatisme extinse).
-Anchiloză severă cu risc foarte mare de leziuni neurovasculare la mobilizare.
3.4. Motive psiho-sociale sau personale
-Pacientul refuză intervenția (frica de operație este cel mai mare motiv! , experiențe negative în familie și la cunoștinție etc.).
-Lipsa suportului familial / imposibilitatea de a fi îngrijit după operație.
-Tulburări psihice netratate, adicții active.
Și acesta este un „nu se poate opera” foarte real, chiar dacă genunchiul ar suporta tehnic procedura. Pentru că omul, în sine, cu totul, minte, psihic, fizic, suportă recuperarea, revenirea.
4. Ce pot face pacienții care nu se pot (încă) opera?
!Aici e foarte important mesajul:
Nu putem „face genunchiul ca nou” fără operație, dar putem să încercăm:
-scădea durerea,
-îmbunătăți mobilitatea cât se poate, dacă se poate,,
-încetini degradarea restului de funcție,
-păstra autonomia cât mai mult timp.
4.1. Educație & schimbarea așteptărilor
Conform EULAR și OARSI, educația + exercițiul fizic + controlul greutății sunt baza tratamentului pentru TOATE stadiile de artroză. Sincer, mulți pacienți fac DOAR PE MOMENT exercițiile și tot ce este recomandat. Când este NECESAR PE TERMEN LUNG. Degeaba te rezolvă operația, dacă nici apoi nu ai grijă.
❗Pacientul trebuie să înțeleagă:
-Cartilajul nu crește la loc în stadiul 4.
-Nicio pastilă și nicio injecție nu „refac articulația complet”.❗
❗Scopul este: „să putem merge, să putem dormi, să ne îmbrăcăm singuri, cu cât mai puțină durere”.❗
4.2. Mișcare adaptată (nu „stat pe canapea până la proteză”)
Ghidurile actuale recomandă exerciții individualizate, chiar și în stadiile avansate:
Kinetoterapie:
-exerciții pentru cvadriceps și lanțul kinetic al membrului inferior,
-exerciții în lanț deschis și în apă (dacă e disponibil),
-menținerea amplitudinii funcționale (extensie cât mai bună, flexie suficientă pentru viața de zi cu zi).
!Activități permise (de obicei, cu adaptări INDIVIDUALIZATE):
-bicicletă staționară,
-mers pe teren plat, fracționat,
-exerciții la bară / cu sprijin.
Mișcarea reduce durerea, îmbunătățește forța și permite consum mai mic de medicamente.
4.3. Greutatea corporală
Chiar și scăderea cu 5–10% a greutății poate reduce semnificativ durerea și stresul, PRESIUNEA DE PE ȘI PE genunchi.
❗Mesaj MEU ESTE simplu pentru pacienți:❗
„La fiecare pas, genunchiul simte de 2–4 ori greutatea corpului. Orice kilogram dat jos contează.”
Chiar dacă persoana nu ajunge la „greutatea ideală”, orice mic progres CONTEAZĂ – și poate transforma un „nu se poate opera” într-un „deja este mai sigur să discutăm despre operație”.
4.4. Mijloace de sprijin: baston, cadru, orteze
Nu e un eșec să folosești un baston. E o unealtă:
-Bastonul folosit corect (în mâna opusă genunchiului dureros) poate reduce sarcina pe articulație cu până la 20–25%.
-Cadru, rolator pentru cei foarte instabili.
-Orteze de genunchi: pentru unicompartimental, uneori ortezele de descărcare pot reduce durerea; altfel, ortezele simple pot oferi mai multă stabilitate.
Acestea sunt recomandate în ghidurile pentru managementul conservator în funcție de profilul pacientului.
4.5. Medicamente – cu cap, nu la întâmplare. Date de medic.
Ghidurile recente (ACR, EULAR, OARSI, AAOS) pun accent pe:
-Topice cu AINS (geluri, creme) – recomandate ca primă linie pentru genunchi.
-AINS orale (antiinflamatoare) – eficiente, dar: doze minime eficiente, cure scurte, cu atenție la stomac, rinichi, inimă. Repet, date de medic.
-Paracetamol – efect limitat, dar uneori util în combinații sau la cei care nu tolerează AINS.
-Analgezice mai puternice – rezervate pentru cazuri selectate, pe perioade cât mai scurte, cu monitorizare. Date doar de medic.
-Tratamentul comorbidităților (depresie, insomnie) – esențial în durerea cronică.
4.6. Infiltrații și proceduri locale
!Aici mesajul trebuie să fie sincer și echilibrat:
-Infiltrații cu corticosteroid intraarticular: pot calma puseele de durere și inflamație, efect temporar, nu se fac prea des (de ex. 3–4/suprafață articulară/ an, în funcție de context).
Acid hialuronic: nu este pentru toată lumea și nu se exagerează. Nici de rutină, nici în general. Tratamentul se personalizează.
-PRP și alte terapii biologice: datele la artroza avansată sunt limitate/controversate, nu repară structura, pot eventual modula temporar durerea la unii pacienți.
Important: niciuna dintre aceste infiltrații nu „anulează” indicația de proteză când aceasta este clară – doar câștigă timp sau oferă un mic plus de confort, tratează și ajută pe moment.
4.7. Măsuri adjuvante
Fizioterapie (TENS, ultrasunete – cu dovezi variabile, dar uneori utile simptomatic).
Termoterapie: cald pe rigiditate, rece pe inflamație.
Terapie a durerii: tehnici de coping, psiholog, sprijin emoțional,
igiena somnului.
Durerea cronică nu este doar o problemă de os și cartilaj – este și o problemă de sistem nervos, psihic și context de viață.
Sănătate multă!
Dr. Teodor Dincă, medic ortoped, Tg-Jiu
