Cabinet Psihologic Silvia Munteanu- Tg. Ocna

16/08/2025

Text preluat: "Cum se nasc monștrii din tăcerile noastre

Reprimarea naște frustrare. Iar frustrarea, monștri.

În cultura noastră, reprimarea emoțiilor este adesea confundată cu autocontrolul. Îi învățăm pe copii să fie „cuminți”, să nu deranjeze, să nu plângă, să nu țipe, să nu își exprime furia sau dorințele. Această educație emoțional restrictivă nu pornește din răutate, ci dintr-un tipar transgenerațional: și nouă ni s-a făcut la fel.

Problema este că reprimarea nu face emoțiile să dispară, ci le transformă în forme distorsionate și adesea periculoase. Așa iau naștere tensiunea psihică, trauma și dezechilibrul interior.

Psihanalistul Carl Gustav Jung avertiza:

„Ceea ce nu aduci la lumină te va conduce din umbră.”

Reprimarea – mecanism de apărare cu efecte secundare majore

Reprimarea este un mecanism de apărare identificat de Sigmund Freud și detaliat ulterior în literatura de psihologie clinică. Potrivit DSM-5, reprimarea poate contribui la tulburări de anxietate, depresie și tulburări de personalitate, în special atunci când este folosită cronic.

Studiile moderne confirmă legătura dintre suprimarea emoțiilor și riscul crescut de boli psihosomatice. Cercetările lui James Gross (Universitatea Stanford) arată că oamenii care își reprimă constant emoțiile negative experimentează o activare fiziologică crescută (tensiune arterială ridicată, ritm cardiac accelerat), ceea ce duce la uzură biologică și psihică.

Cum devine emoția reprimată „monstru”

Orice emoție negată devine energie psihică stocată. Această energie nu dispare, ci se comprimă, se răsucește și se distorsionează până când explodează (manifestare agresivă) sau implodează (autodistructivitate).

Acest fenomen este susținut și de cercetările în psihoneuroimunologie, care demonstrează că stresul emoțional cronic crește nivelul de cortizol și afectează sistemul imunitar, favorizând inflamația și bolile autoimune (Slavich & Cole, 2013).

„Monștrii nu se nasc din întuneric. Se nasc din lipsa luminii asupra durerii.”

Frustrarea – copilul reprimării

Frustrarea nu este o emoție de sine stătătoare, ci rezultatul conflictului dintre dorință și imposibilitatea exprimării. Este ceea ce se naște atunci când nevoile psihologice fundamentale (conectare, competență, autonomie – Deci & Ryan, teoria autodeterminării) sunt blocate de rușine, frică sau respingere.

În timp, această tensiune se manifestă pe trei niveluri:

1. Psihologic

Iritabilitate și reacții disproporționate

Tulburări de anxietate și atacuri de panică

Depresie și apatie

Comportamente pasiv-agresive

Perfecționism patologic (tentativă de control extern pentru a compensa haosul intern)

2. Fizic

Tensiune musculară cronică (gât, umeri, maxilar)

Tulburări digestive (colon iritabil, gastrită, reflux)

Tulburări de somn și oboseală cronică

Boli autoimune (lupus, tiroidită Hashimoto)

Dereglări hormonale (prin perturbarea axei HPA – hipotalamus-hipofiză-suprarenală)

3. Relațional

Dificultăți de comunicare autentică

Atragerea partenerilor care reactivează răni vechi

Frică de intimitate combinată cu nevoia disperată de conexiune

Competitivitate și gelozie excesivă

Dincolo de simptome – rădăcina problemei

În spatele unei persoane violente se ascunde adesea un copil nevăzut. În spatele unui manipulator – un copil nesigur. În spatele unei inimi reci – o inimă rănită.

Psihoterapia modernă , subliniază importanța recunoașterii și exprimării emoțiilor ca pas fundamental în vindecarea traumelor.

Dacă nu intervenim, frustrarea rămâne o rană colectivă transmisă din generație în generație, amplificată de tăceri și norme sociale toxice.

💡 Mesaj-cheie:
A învăța să exprimăm emoțiile nu este un lux sau un moft terapeutic – este o necesitate de sănătate publică. Ceea ce nu este procesat conștient se va manifesta inconștient, sub forme din ce în ce mai toxice, atât în plan personal, cât și social."

17/03/2025

Nu lăsați niciodată furtuna prin care treceți, să vă ude copiii. 💕

16/03/2025

31/01/2025

Eliberarea de trecut!!!

11/10/2024

Mare adevăr! 🏆 Copiii au nevoie de ambii părinți!

01/05/2024

În fiecare an, în Săptămâna Mare mă gândesc mai mult decât oricând la Maria şi la imaginea în care EA e singură şi îmbrăţişează Crucea pe care stă răstignit Copilul ei. E SINGURĂ. Toată lumea este în partea celalată. Toţi sunt Partea adversă. Doar ea e Partea Bună. Toţi ceilalţi, chiar dacă Îl cred sau nu impostor pe Iisus, preferă să stea deoparte. Preferă să nu se bage. Preferă să-i creadă pe cei care l-au aşezat în rândul tălharilor, preferă să fie de partea lor. SINGURA care a rămas lângă el e MAMA Lui.

E cel mai frumos mesaj scris vreodată în vreo carte despre misiunea unei mame. Asta e menirea părintelui. Să rămână lângă copilul lui, de partea lui, chiar şi atunci când toată lumea îi este împotrivă. Indiferent dacă îi dă dreptate sau nu, indiferent dacă se îndoieşte despre ce spun ceilalţi sau ştie că nu spun adevărul. Nici măcar nu contează ce a făcut. Orice-ar fi făcut, fapta e întâmplată şi acolo nu se mai poate interveni.

Ne temem să ne susţinem copiii pentru că s-ar putea să ne înşelăm. Pentru că societatea ne cere să luăm atitudine, să ne poziţionăm de partea regulilor, a legii, a cutumelor, a normelor. Da. Suntem obligaţi să le respectăm pe toate, dar niciuna nu e mai puternică decât cea mai puternică dintre toate regulile nescrise în legea firii - un părinte rămâne de partea copilului lui toată viaţa. Împotriva societăţii, împotriva întregii lumi.

Toţi ceilalţi îl pot considera pe copilul tău rău, mincinos, prost, tălhar, criminal, infractor, delicvent, neserios, mediocru, superficial, ipocrit,oportunist… pot să creadă orice despre el. Pot să aibă şi dreptate. Treaba ta de părinte e să încerci să-l ajuţi să corecteze şi să repare dar, ca să poată face toate lucrurile astea, copilul tău trebuie să ştie că tu eşti de parte lui.

Fii de partea lui nu doar atunci când ai motive să te lauzi cu el. Nu doar atunci când toată lumea se minunează de cât e de bun, cuminte, empatic, de rezultatele extraordinare pe care le are, de meritele pe care i le găsesc ceilalţi.

Fii de partea copilului tău şi atunci când nu înţelegi ce face.

Fii de partea lui şi atunci când nu crezi că nu e bună calea aleasă de el.

Fii de partea lui şi atunci când îşi face lui rău.

Fii de partea lui şi atunci când acţiunile lui i-au rănit pe alţii.

Fii de partea lui, orice-ar fi. E în menirea ta de părinte. Copilul tău este tatuat pe inima ta. Sângele lui e din sângele tău.

Orice-ar face, orice-ar spune, Fii de partea lui. Încerca să-l ajuţi, să-l înţelegi, să-l accepţi şi să-l iubeşti cu toate bunele şi ne-bunele care i se întâmplă.

Fii de partea lui fără să dai nimănui socoteală de ce parte eşti.

Tu eşti Partea Bună din viaţă copilului tău. Şi el trebuie să te găsească atunci când îşi caută partea.

Fii de partea lui fără să te întrebi dacă faci bine sau nu.

Fii de partea lui şi încet şi cu răbdare o să îl aduci, cu iubire, în partea ta.

Nu uita niciodată: În spatele fiecărui copil lumină e un părinte soare.

Text preluat!!

12/02/2024

𝐀𝐢 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐮𝐧 𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐭𝐚̆𝐮 𝐬̦𝐢 𝐧𝐮 𝐫𝐞𝐮𝐬̦𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐮𝐬𝐭̦𝐢𝐢 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐜𝐢𝐚𝐫 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞?

Am o veste foarte bună pentru tine. Dacă nu știai Guvernul României a lansat la începutul anului 2023 programul „𝑫𝒊𝒏 𝒈𝒓𝒊𝒋𝒂̆ 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒊” în care este susținută asistența psihologică pentru copii până la vârsta de 18 ani.

𝐷𝑒𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 2 𝑎𝑛𝑖, 𝑓𝑜𝑛𝑑𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑙𝑖𝑚𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒, deci profită de acestea cât mai repede.

Dacă copilul tău are până în 18 ani, poți profita de acest proiect obținând 10 ședințe de intervenție psihologică gratuite.

Pentru detalii și programări : telefon 0749169024