Alexandra Teodoroiu - Psihoterapie ortodoxă

11/01/2026

Povești intime și dureroase

Scriam acum 2 ani, într-o zi de 11 ianuarie:

Acum câteva săptămâni am găsit pe un grup de pacienți oncologici cererea unei studente ce căuta DOAR 10 mame care să fie dispuse să răspundă câtorva întrebări, în vederea realizării lucrării de licență.
Nu știu dacă oamenii sunt suficient de bine informați în ceea ce privește intimitatea și confidențialitatea datelor personale, dar mesajul tinerei era destul de explicit - răspunsurile sunt anonime.

În fapt, pe această tânără nici nu o interesează cu adevărat problemele oamenilor, dar are nevoie de aceste 10 mame pentru că răspunsurile primite de la ele o pot ajuta să creeze o situație statistică necesară unei lucrări de cercetare.

La ce se referea tema aleasă de studentă?
Strategii de coping ale mamei în stresul datorat de boala cronică a copilului

Eu am răspuns pozitiv. M-am oferit să discut deschis, să îi ofer orice răspuns, să dezvolt oricât subiectul, astfel încât să îi fiu de ajutor.
Mai mult, știu că a discuta despre subiectele dureroase din viața noastră, are și efect eliberator, deci terapeutic pentru noi înșine.

Cu toate astea, se pare că nu a reușit încă să adune 10 mame pentru cercetarea sa. Ori realitatea este că în România sunt peste 420 de cazuri de copii care devin pacienți oncologici în fiecare an. Acestora li se alătură și copiii cu alte tipuri de afecțiuni precum boli cardiologice, neurologice, diabet, tulburări de neurodezvoltare, afecțiuni rare etc. Toate aceste categorii de copii au mame vulnerabile, mame stresate, îngrijorate, mame care își pun viața pe pauză ca să ofere toată susținerea și îngrijirea copiilor lor!

Mă întreb, în afară de familie, de una-două prietene, aceste mame cui spun ceea ce simt?
Aceste femei cu cine își discută gândurile, fricile, spaima, oboseala, epuizarea, nevoile de mult uitate?
Aceste mame cui spun "mi-ar plăcea să..."?
Aceste mame când s-au simțit pe deplin fericite ultima dată?
Aceste mame când au avut mintea golită de gânduri incerte ultima oară?
Atât de multe întrebări, și tot atât de multă tăcere!

Am fost una dintre aceste mame.
Am vorbit doar cu mama, soțul și încă vreo câteva prietene drage.
În rest, am avut ani în care am fost exclusiv mamă!

Mamă cu un rol bogat, cu un rol încărcat, cu un rol mult prea obositor, ostenitor, copleșitor uneori!
Este greu să fii mama unui copilaș aflat in suferință.
Căci copilul suferă de boală, dar mama suferă de durerea sufletului, de neputință, de întristare adâncă. Și tot ce o poate salva este speranța, nădejdea.
Unele dintre mame găsesc nădejdea în Dumnezeu, altele se ceartă cu El pentru suferința cumplită!
Oricum ar fi, doare sufletul. Doare atât de tare că se simte. Pare a fi o piatră, un bolovan imens și greu, care zdrobește carnea și distruge existența, ființa din interior! Este o durere cumplită, mistuitoare.
Gândurile nu își mai găsesc locul în minte, creierul nu mai poate gestiona salturile pe care informațiile le fac ad-hoc printre neuronii care nu au nicio legătură cu povestea. Privirea se încețoșează când scoarța cerebrală aproape că ia foc!
Războiul nu este într-o țară anume. Se mută în creier, se simte cm arde, cm doare, cm ustură, cm se întunecă totul.
Atât de dureros este uneori!

Cam asta simte o mamă din când în când, uneori pentru câteva ore, alteori pentru câteva zile, unele pentru luni sau ani la rând.
Este greu să punem in cuvinte suferința. Nu există dicționar care să descrie asemenea greutate, asemenea apăsare.

Cum am reușit eu?
N-am reușit. Am avut și eu zile in care n-am avut cuvinte, in care n-am știut să vorbesc, in care nu puteam înțelege ce mi se întâmplă.
Dar în nicio secundă nu am renunțat să cred cu putere că Dumnezeu ne va ajuta, că Dumnezeu ne va da soluția.
Nu mi-am setat mintea într-un mod anume, nu am folosit practici NLP, nu mi-am programat creierul și nu am repetat afirmații pozitive! Nu m-am mințit sau amăgit în niciun fel!

Dar am avut încredere că Dumnezeu întâi bate la ușă ca să ne trezim, ca să ne cheme la El, ca să ne amintească să ne rugăm, ca să ne amintească să nu ne rătăcim pe cale. Nu am considerat nicicând boala ca pe o pedeapsă divină! Am considerat-o o binecuvântare care vine să ne pună din nou în suflet acele lucruri bune de care uitasem.
Boala a venit ca o mână de ajutor, întinsă.

N-am întrebat niciodată "de ce?".
Am stăruit în rugăciune, am făcut făgăduințe, pe unele încă am să le îndeplinesc. Pe altele, le voi purta pentru toată viața spre înfăptuire!

Care a fost strategia mea de coping?
Credința!
A funcționat?
Mai mult decât orice! Căci am înțeles în profunzime faptul că nimic nu este în mâinile noastre, în mâinile mele, ci toate sunt în mâinile lui Dumnezeu!

Am ieșit cu bine din această provocare?
Da! Cu vindecare, cu o viață schimbată din temelii. Cu bunătate, cu dragoste, cu Dumnezeu permanent în suflet și în minte!

A fost de folos boala?
Cea mai folositoare fiecăruia dintre noi, tuturor membrilor familiei.

A suferit mai mult mama sau mai mult copilul?
Mama. Copilul a trăit și s-a bucurat de fiecare zi, de viață, de tot ce reprezintă copilăria!

Ai făcut tratament convențional?
Nu! Am simțit că se poate vindeca și altfel! Și simțurile nu m-au înșelat! Dar cred că dincolo de simțuri, a fost o veste de la Dumnezeu! Curajul, tăria de caracter, posibilitatea de a înfrunta medicul, de a lua copilul din spital atunci când medicii ne spuneau că este amenințată viața... pentru toate astea, puterea nu a fost a mea. Ea a venit de Sus!

Ai învățat ceva important din experiența asta?
Am învățat să CRED. Căci doar credeam că aș fi credincioasă. Dar nu eram. Nici acum nu sunt pe cât ar fi trebuit. Este un urcuș tare abrupt și înalt, credința! Dar este plăcut. Acolo Sus, când dobândești credința cu adevărat, in vârful muntelui, stă Însuși Dumnezeu care ne așteaptă cu mâna întinsă!

Tu cunoști o mamă care are un copil bolnav?
Ai încuraja-o să discute cu cineva despre durerea ei?
Ai fi dispus să stai o zi din viața ta alături de suferința ei, doar să o asculți, fără să îi spui nimic?
Sunt mamă de . Copil care a avut un diagnostic cumplit. Copil vindecat complet. Copil tratat exclusiv acasă! Copil împărtășit cu Sfintele Taine ale lui Hristos la fiecare zi de sărbătoare și mai mult decât atât! Sunt o mamă care L-a aflat pe Dumnezeu în cea mai dureroasă zi din viața ei, și L-a păstrat în suflet, în casă, în familie!
Sunt care astăzi încurajează alte mame să își poarte crucea cu credință, cu nădejde, cu curaj, cu rugăciune!

Dacă și tu cunoști o astfel de mamă, și crezi că ar avea nevoie de sprijin, oferă-i această informație! Spune-i că nu este singură. Spune-i că și alte mame suferă și plâng și sunt speriate!
Spune-i să îndrăznească să vorbească!
Doamne ajută, gânduri curate, inimă puternică si iubire ziditoare de viață! Nu vă pierdeți , și ! Acestea trei vă vor vindeca pruncii!

11/01/2026

Despre „antibibliotecă" și lectura terapeutică

Nassim Nicholas Taleb, în cartea sa „Lebăda Neagră" (2007), povestește despre scriitorul și semioticianul italian Umberto Eco - acesta deținea aproximativ 30.000 de volume în biblioteca sa personală.

Taleb observă că Eco își împărțea vizitatorii în două categorii: cei care exclamau „Câte dintre aceste cărți ați citit?" , și puținii care înțelegeau că o bibliotecă personală nu este un trofeu al cunoașterii, ci un instrument de cercetare.

„Cărțile citite sunt mult mai puțin valoroase decât cele necitite," scrie Taleb. „Biblioteca ar trebui să conțină cât mai mult din ceea ce NU știi."

Această colecție de cărți necitite poartă numele de "antibibliotecă" (antilibrary), un concept care, pentru mine, rezonează profund.

Ca psiholog și ca , văd în bibliotecă ceea ce Taleb intuiește: nu o dovadă a ceea ce am parcurs, ci o rezervă de resurse pentru momentele în care sufletul sau mintea au nevoie de hrană specifică.

Nu citesc liniar. Citesc la nevoie. Deschid cartea potrivită în momentul potrivit, fie că este o lucrare de teologie, de psihologie, de parenting, de cuplu, de oncologie sau o carte pentru copii pe care o recitesc cu .

Într-o cultură a consumului rapid, în care cartea devine obiect de bifat pe liste, prefer să privesc rafturile ca pe un spațiu al potențialului. Fiecare volum necitit este o promisiune, nu o datorie.

Biblioteca noastră numără aproximativ 1.200 de cărți. Unele le-am citit integral. Altele, fragmentar. Multe așteaptă liniștite.

Și asta e în regulă pentru mine.
Pentru că, așa cm spunea Socrate: „Cu cât știu mai mult, cu atât realizez cât de puțin știu."

Iar eu prefer să fiu înconjurată de cărți care îmi amintesc acest lucru.

Voi câte cărți aveți în bibliotecă?
Le citiți integral sau „pe sărite", la nevoie?

05/01/2026

28/11/2025

Bună seara,

Vă las aici un crâmpei din ceea ce trăiesc eu acum. Primiți cu blândețe, și căutați Adevărul doar acolo unde el se află, fără a rătăci căutările în locuri care ne îndepărtează de Hristos, de viața veșnică, și de bucuria Învierii.

Mesajul de mai jos l-am scris pentru persoanele care vor participa mâine la cursul "Echilibru și armonie".
Dar conținutul lui este despre viață, mai mult decât despre două zile de curs...

"Cursul va fi împărțit pe capitole, abordând în detaliu fiecare produs al stupului, cu proprietățile sale chimice, farmacologice, terapeutice, dar vom vorbi și despre mituri, despre modalități de “falsificare” a fiecărui produs al stupului, și despre aspecte pe care atât noi, dar mai ales apicultorii, ar trebui să le știe, pentru a furniza cele mai calitative produse apicole!

Vă aștept mâine cu dragă inimă să petrecem o zi, și apoi încă una, împărtășind cu dumneavoastră toate detaliile despre aceste produse, atât din punct de vedere științific, dar și din prisma colaborării și relației de suflet ce s-a legat de mai bine de 8 ani cu doamna doctor, de la care am și învățat toate cele câte vă voi povesti, și de la care am obținut instruire și calificare.
De asemenea, fetița mea și alți pacienți pe care îi cunosc sau despre a căror poveste de vindecare am avut cunoștință, ne vor fi exemple de curaj și vindecare.
Și nu în ultimul rând, pentru că, de fapt, mâine astfel vom debuta în călătoria noastră, vom vorbi despre câteva aspecte scripturistice legate de produsele apicole - fapt care a stat la baza deciziei mele de a alege această metodă de tratament pentru copila mea, în urmă cu 4 ani!

Acum 4 ani, într-o noapte ca aceasta, de 28 noiembrie, în jurul miezului nopții, aveam să plec cu fetița mea spre București, și să ajungem la Spitalul Grigore Alexandrescu. În dimineața zilei de 29 noiembrie, la ora 5, aveam să aflăm că “formațiunea tumorală” de la nivelul omoplatului copilei mele ridică suspiciuni, și șederea noastră în spital va fi fost de lungă durată, până la stabilirea unui diagnostic clar.

Cele două zile care vor urma, îmi amintesc de acele zile de început ale diagnosticării copilei. Astăzi, după 4 ani, îi mulțumesc Bunului și MultMilostivului Dumnezeu, pentru vindecare, pentru încercări, pentru parcurs, pentru trezire și întoarcere către o altă cale, mai îngustă, dar mult mai bogată în bucurii care ajută sufletul mai presus de orice altă bucurie sau realizare!

Astăzi îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că îmi țin copila în brațe, vindecată, sănătoasă, iar eu privind spre alte orizonturi, având alte vise, și trăind viața cu alte priorități decât aveam în urmă cu 4-5 ori mai mulți ani!

Așadar, vă invit și să aștept să descoperiți, alături de mine, acele informații care mi-au dat curaj, speranță și nădejde în cele mai grele și încercate zile ale vieții mele.
Oricât de grea mi-a fost viața uneori, sufletul, inima, și întreagă ființa mea, n-au cunoscut asemenea dureri, frici și lacrimi fierbinți precum în zilele din decembrie 2021. Dar oricât de frumoasă mi-ar fi fost viața, niciodată n-a fost mai caldă, mai senină și mai bună cu mine, decât în zilele de întâlnire tainică cu Dumnezeu, în timp ce îmi țineam copila la piept.
Fiecare clipă de tristețe sau de bucurie este specială în sânul lui Dumnezeu, și El ne dă întotdeauna tot ce avem nevoie spre folos sufletesc, dacă avem curaj și îndrăzneală să ne lăsăm în Mâinile Sale, cu credința că mai mare iubire decât a Lui nu există, și mai mare bine decât ne poate așterne El, nu vom dobândi nicicum.

Vă las, așadar, în liniștea serii, și cu voia și ajutorul Domnului, să ne găsim sănătoși cu toți ai noștri, mâine de dimineață!"

A voastră,
. Cea care n-a crezut, dar și-a dorit și a aflat vindecarea, dar mai ales, a aflat întâlnirea cu bucuria nemărginită lăsată nouă pe Pământ de Bunul Dumnezeu!
este astăzi aici, împreună cu noi, sănătoasă și voioasă, doar datorită Bunătății și Milei lui Dumnezeu, care întrece toate posibilitățile lumești, și toate dorințele, așteptările și speranțele oricărei mame.

Seară lină, tuturor!

15/11/2025

5 adevăruri despre suflet, pe care le înveți când încetezi să te minți

1. Oamenii nu caută vindecarea, ci alinarea durerii.
E firesc să vrei să nu mai doară. Dar vindecarea nu vine cu anestezie, ci cu foc. Ea cere să te desprinzi de tot ce ai construit pe rană, iar desprinderea doare mai mult decât rana însăși. Ca psiholog, văd rezistența la schimbare. Ca femeie creștină, înțeleg că Hristos nu ne promite confortul, ci învierea, și ea trece prin cruce.

2. Mintea nu caută adevărul, ci siguranța.
Ne ținem de ceea ce cunoaștem, chiar dacă ne distruge. O suferință familiară pare mai suportabilă decât un necunoscut plin de pace. Adevărul cere să ieși din labirintul fricii și să mergi pe ape, fără garanții. Mintea se teme de prăpastie, dar sufletul știe că acolo începe zborul.

3. Copilul din tine încă așteaptă să fie văzut.
Toate reacțiile tale, gelozia, frica de abandon, nevoia de control, sunt strigăte ale unui copil nevindecat. În cabinet, îl ascult cu răbdare. În rugăciune, îl duc înaintea lui Dumnezeu. Nu se vindecă prin rațiune, ci prin iubire. Prin a-l lua de mână și a-i spune: „Nu ești singur, acum sunt aici, și Dumnezeu e întotdeauna cu tine.”

4. Nu toți oamenii se schimbă, și e în regulă.
Schimbarea nu se impune, se alege. Este un act de libertate și de curaj duhovnicesc. Unii oameni se hrănesc din propria dramă, pentru că doar acolo se mai simt vii. Nu e treaba noastră să-i „reparăm”, ci să-i iubim fără a ne pierde pacea. Chiar și Hristos a iubit până la capăt, dar nu pe toți i-a convins.

5. Psihologia nu repară, ci ghidează.
Omul nu este o jucărie stricată, este doar un suflet rănit. Unele răni nu se închid, dar pot deveni altare. Înțelegerea aduce liniște, nu perfecțiune. Și uneori, pacea aceea tăcută din inimă e cel mai mare miracol al vindecării.

✨ Psihologia te învață cm să te asculți.
Credința te învață cm să te încredințezi.
Iar vindecarea adevărată se întâmplă acolo unde cele două nu se mai exclud.

08/11/2025

Am avut alături de noi în posturile trecute oameni cu suflete curate, oameni care postesc de ani ori de zeci de ani, fiecare zi de post din calendar.
O binecuvântare să avem printre noi acești oameni, aceste suflete care au venit să învețe, dar de la care toți am învățat.
Atunci când omul se consideră mic, se smerește, nu-și laudă frumusețea sufletului, atât de dulce și cald este el pentru sufletele celor ce i se adună în jur.
În ambele posturi am avut astfel de oameni minunați alături, care ne-au făcut posturile mai frumoase, zilele mai senine, încercările mai blânde, ambiția mai puternică, bucuria mai mare, recunoștința mai adâncă.

În posturile împreună căutăm să creștem toți. Nu sunt posturi pentru slăbit, nici pentru dezvoltare personală. Sunt posturi pentru bucuria sufletelor, pentru mers la rugăciune, la biserică, pentru Împărtășirea cu Sfintele Taine ale Mântuitorului Hristos…

Iar postul Crăciunului, cel mai lung post împreună pe care îl vom săvârși, cred că ne va aduce cu atât mai multă bucurie, cu cât vom avea un timp semnificativ în care să ne întâlnim și să sporim împreună în faptele cele bune și de folos sufletelor noastre.

Pe oamenii aceștia minunați îi găsești în grup, aici: https://chat.whatsapp.com/BXyLTVeNK8t6w92kWFwAeS

08/11/2025

De ce să participi?
Pentru că meriţi să trăieşti cu bucurie şi stabilitate.

În ultimii 4 ani, produsele stupului au fost pentru mine un sprijin real: imunitate stabilă, vindecarea unei tumori, prevenția altor îmbolnăviri, antiviral, antibacterian etc.
Iar cei care au însoţit deja programele mele ştiu că viața se schimbă după ce începem să consumăm CORECT produse de stup.

În acest curs, vei primi:
- Ghid practic pentru utilizarea produselor apicole în contextul unui stil de viaţă curat și echilibrat.
- Explicaţii uşor de înţeles despre ce spun studiile (ex: anticancer, anti-inflamator, imunitate)
- Suport moral-spiritual: rugăciune, comunitate, sens.

👉 Dacă alegi să participi pe 29-30 noiembrie, vei descoperi că nu e nevoie să aştepţi boala pentru a-ţi îngriji sănătatea, ci poţi să alegi sănătatea chiar de astăzi.
Scrie-mi pentru detalii şi hai să facem împreună un pas spre o viaţă trăită cu mai multă bucurie și liniște.

08/11/2025

Cândva, oamenii posteau împreună. De la nicio vatră nu mirosea a ciolan, din nicio bucătărie nu venea mireasmă de plăcinte.
Astăzi, sunt familii în care se iscă certuri doar pentru că soția încearcă să postească, iar soțul vrea sarmale.

Sfânta Scriptură ne îndeamnă: "Postiţi post sfânt, strângeţi obşte de prăznuire, adunaţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării în templul Dumnezeului vostru şi strigaţi către Domnul rugându-L" (Ioil 1,14).

Dintr-o joacă a început totul, dintr-o încercare sfioasă, ca a unui copil care desenează pentru prima dată cu cretă pe asfalt… Așa a fost prima chemare la post împreună.
Mă gândeam "Dar cine sunt eu ca să fac asta?", "Dar de ce să nu facă preoții asta, ori alți oameni care reprezintă biserica?". Până într-o zi, în care o maică stareță, Gerontisa Mirtodora de la Mânăstirea Sfânta Paraskevi mi-a spus că fiecare dintre noi suntem datori să ducem învățătura lui Hristos semenilor noștri, și că în inima fiecăruia dintre noi ar trebui să ardă flacăra iubirii și a griji față de aproapele nostru.
Primind încurajare de la ea, și îndemnându-mă să continui faptele cele bune, spre folos oamenilor, am ales să merg mai departe. Și am primit în suflet bucurie înmulțită cu fiecare om care s-a alăturat și ne-a spus despre sine, cm îi este postul împreună cu noi.

Pe noi, cei necredincioși, dar care căutăm să lucrăm binele după putință, ne găsești aici: https://chat.whatsapp.com/BXyLTVeNK8t6w92kWFwAeS

07/11/2025

„Stările tale de bine încep cu ce consumi şi cu ce alegi să crezi”

Ce se întâmplă când trupul tău primeşte hrană curată, intenţionată şi însoţită de rugăciune?
🍯 Produsele stupului nu sunt doar „alimente”, ci însuşi darul naturii, lucrul albinuţelor care lucrează cu hărnicie şi armonie.
Dincolo de darul credinţei, există şi o bază ştiinţifică: •
Bee-products review publicat în Nutrients (2022) arată că produsele apicole au proprietăţi antivirale, antimicrobiene, modulatoare ale imunităţii. - https://www.mdpi.com/2072-6643/14/17/3579?utm_source=chatgpt.com

În programul pe care îl propun:
- Îţi arăt cm să integrezi aceste produse în rutina ta zilnică,
- Cum le combini cu alegeri de stil de viaţă şi rugăciune,
- Cum transformi „consumul” într-o alegere conştientă pentru întreagă ființă.

Te aştept să descoperim împreună că sănătatea nu e doar „lipsa bolii”, ci o stare de bine, daruită şi cultivată.
În 29-30 noiembrie, după Sfânta Liturghie, ne vom bucura de informații prețioase, care îți pot schimba perspectiva despre viață și boală!

07/11/2025

Biblia ne învață: "Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc." (Mate 6,16)
Așadar, postul să nu ne fie motiv de întristare, dar nici motiv de laudă și mândrie.
Însă să ne fie prilej de a trăi cu mintea conștientă în trup, și cu toată ființa lucrând spre curățirea sufletului de reziduurile pe care zilnic le lăsăm să se așeze în el, considerând că avem vreme să ne căim.

Într-un post împreună, iată ce bucurii își împărtășesc oamenii, și în ce mod frumos se susțin, se îndeamnă unii pe alții și se ajută să reușească…
Pentru că fiecare urcuș este mai ușor când ai pe cineva alături, să-ți țină companie. Iar când alegerile alimentare pe care le facem în post ne cresc vitalitatea și energia, și spiritul este mai blând, mai calm - și astfel suntem mai aproape de scopul principal al postului - învredniciră în faptele bune și lepădarea de cele rele.

Vrei și tu să trăiești astfel de bucurie?
Ne găsești aici: https://chat.whatsapp.com/BXyLTVeNK8t6w92kWFwAeS

06/11/2025

5 adevăruri psihologice și duhovnicești, greu de primit, dar eliberatoare

1. Oamenii nu caută vindecarea, ci alinarea durerii.
Vindecarea nu înseamnă doar dispariția suferinței, ci o schimbare profundă a inimii. Iar această transformare doare, fiindcă presupune lepădarea vechiului om, a mecanismelor prin care ne-am protejat rana. Mulți preferă să pună pansamente emoționale, nu să lase Harul și lucrarea conștientă să atingă locul bolnav.

2. Mintea nu caută adevărul, ci siguranța.
Mintea se agață de ceea ce îi este cunoscut, chiar dacă acel cunoscut aduce suferință. Adevărul, deși eliberator, ne scoate din zona de confort și ne obligă la o încredere în Dumnezeu și în viață, pe care nu întotdeauna o avem. De aceea, rămânem uneori în locuri care ne rănesc, doar pentru că ne sunt familiare, nu pentru că ne fac bine.

3. Copilul din tine încă are nevoie să fie mângâiat, nu controlat.
Frica, gelozia, nevoia de validare sau de putere sunt ecourile copilului interior care nu s-a simțit iubit deplin. Ca psiholog, îl ascult. Ca teolog, știu că doar iubirea care vine din întâlnirea cu Dumnezeu îl poate liniști cu adevărat. Nu devenim adulți prin reprimare, ci prin integrare și binecuvântare. Acesta este un proces de devenire, nu o transformare peste noapte.

4. Nu toți oamenii se schimbă, și aceasta poate fi o taină, nu un eșec.
Schimbarea este un act de libertate. Dumnezeu nu forțează inima omului, ci o cheamă. Unii aleg să rămână în drama lor pentru că acolo simt că există. Nu e de datoria noastră să-i mântuim, ci să-i iubim fără a ne pierde propria pace.

5. Psihologia nu repară, ea călăuzește.
Omul nu e o mașină stricată, ci un suflet rănit. Înțelegerea, introspecția, acceptarea sunt începuturi ale vindecării, dar plinătatea vine din întâlnirea cu iubirea. Când mintea înțelege și inima se roagă, rana nu mai conduce viața, ci devine izvor de compasiune.