18/02/2026
ELIBERAREA DE TEAMĂ
ȘI DE DEPENDENȚA DURERII
➡️ Când Dumnezeu a însuflețit creatura umană și a înzestrat-o prin spirit și conștiință, cu harul iubirii, al clarviziunii și al păcii sale sufletești - la ferit de de întunerc si capcane, sadindu-i în inimă Scânteia Duhului Sfânt, pentru a-L călăuzi și ghida prin el, in experiențele vietii.
➡️ Când omul a încetat a se mai iubi și a început să-si reprime lumina și pacea sufletească, el s-a dezis de Dumnezeu... prin a-și venera fricile, conflictele și durerea, alegând să trăiască în tovarășia ego-ului sau
■ Prin a-și dușmăni semeni, a pizmui împotriva lor sau a se înfrupta cu lacomie și nesaț din munca, resursele și avuția lor - el s-a întors împotriva sufletului, a vieții, a adevarului și a luminii, alegând calea firii si a ratacirii de sinele divivin.
■ Când omul a devenit lacom... și a creiat premisele durerii sau a fricii de pedeapsă [asociate la nivelul inconstientului său, cu pericolul moarții] - omul si-a construit zidurile închisorii iluziei mentale și a falsei puteri - devenind "victima" necugetări ego-ului său și "agresorul" propriei vieți.
■ Conflictul cu propria viață si abuzul vieții celor pe care-i agresează [prin a le fura resursele... sau prin refuzul de a le accepta dreptul la fericire, iubire, pace, libertate și auto-determinare] - determină ființa umană să coabiteze cu durerea, prin a joacă în relația cu ea, rolul de "victimă" sau de "agresor".
➡️ Când "victima" se atașează emoțional [adesea in mod obsesiv], de oameni abuzuvi și toxici, alegând să coabiteze cu ei - o face pe fondul dependanței sale de a suferii si a-și retrăii vechile drame și experiențe de viață, nascuta din nefericire și teamă... sau din momentele scurte de iubire, in care se simțea fericită.
■ Motivul pentru care "victima" își atrage SMsau își provocă "abuzatorul", reacționând la provocarile lui]:
▪︎ este fascinația ei față de puterea "agresorului"; sau
▪︎ dependența cronica de nefericire, umilire, suferință, ură sau furie.
■ Astfel, motivele care determină "victima" si "agresorul" să se atragă reciproc, sunt: traumele lor sufletești nevindecate; și dependența de a coabita cu suferința... si cu teama, pentru a-și procura prin stre, doza de cortizol.
■ "Victima" dorește să fie rănită pentru a retrăii vechile drame, abuzuri și umilințe [sperând că intr-un final va primi clemență și iubie...]; în timp ce "agresorul" are nevoie de energia ei, pentru a simții putere sicadrenalină în sânge [prin plăcerea de a o domina și din satisfacția de a-i vedea fricile, zbuciumul, nefericirea și chinul].
■ Prin teama, ura și furia pe care "victimele" o adoptă în relația cu abuzatorii lor - crezând în mod eronat că îl vor pedepsi și se vor răzbuna pentru suferința în care traiesc... sau ca ostilitatea le va feri și apăra de el - ele cad în capcana aroganței și a necugetării propriului ego.
■ Neînțelegând că tocmai ura i-a transforme din "victimă" în "agresori", pe cei cu care se războiesc [cand si-au anihilat teama și durerea, reprimându-și lumina, compasiunea și iubirea, ca să nu simtă regrete și vinovăție cănd produce suferință "victimelor" lor] - devin o "pradă" ușor de digerat [căci singure se lăsă deposedate de energia și resuresele lor]
■ Intrând în "gura lupilor", pe terenul lor de vânătoare - "victima" rămâne fără energie și protecție divină, pierzând orice șansă de a se apăra sau de a avea putere asilupra "agresoru" pe care-l provoacă si-l invită inconștient la a-l abuza.
➡️ Imboldul "victimei"..., dar și al "agresorului" - de a-și răni semeni - se manifestă pe fondul lipsri lor de compasiune și discernământ lucid, cauzat prin pierderea argumentelor în favoarea iubirii, a armoniei, a vieții, a adevărului și a păcii.
■ Astfel, ostilitatea, abuzul și lacomia de resurse, născute în mintea celor întrainați de Lumină și Dumnezeu - a creat minciuna si viclenia, ca să ascundă teama lor de respingere, pedeapsa, abandon, iubire și adevar.
■ Teama ființei umane de a recunoaște și asuma în mod responsabil: adevarul, consecințele, erorile de conduită, minciunile si falsitatea - naște în sufletul său nefericirea, neajundurile, stresul, ura și durerea.
■ Preferința minții ego de a determina ființa umană să-și hrănească fricile, durerile, orgoliile, fățărnicia și stările conflictuale [prin a-și reprima iubirea și discernământul lucid] - o împiedică să trăiască în armonie cu viața, cu sufletul, cu adevărul inimi, cu semenii și cu Dumnezeu.
➡️ Pentru a scăpa de teama și de dependența durerii, omul trebuie să-și vindece ranile neiubirii si traumele sufletesti - încetând a emite verdicte de vinovătie sau a cauta in afară responsabili pentru propriile erori de judecată si de conduită.
■ Înțelegând că atât "victim" cât și "agresorii" sunt ființe care tânjesc după iubire, dar pe fondul nefericirii lir, n-o recunosc când o primesc - putem să-i acceptăm, fara însă a ne simti în vre-un fel obligați să-i "salvam" sau să-i agresam pentru "handicapul" neiubirii lor.
■ Acerptarea prin atitudine nonconflictuală, ale celor care trec prin experiențe diferite de ale noastre, ne ajută în a rămâne pe frecvența păcii, iubirii și a luminii, ferindu-ne de a a interfera cu destinul karmic al fricii, al durerii sau al furiei lor.
■ Prin a ne asuma responsabilitatea propriile erori de conduită și a le îndrepta - vom putea ințelege natura durerilor, a fricilor, a nefericirii, a stărilor noastre conflictuale si a traumelor din spatele lor [identice cu ale abuzatorilor] - pentru a le stopa, corecta, indrepta sau vindeca.
■ Readucând pacea, armonia, iubirea, bucuriile și echilibrul energetic: în mintea, inima, trupul, sufletul, conduită, alegerile, acțiunile și viața noastră - vom putea trai din nou în uniune cu semenii, cu adevărul, cu sinele divin, cu Natura Creației și cu Dumnezeu.
Șandor Kasza
