29/03/2026
DOLIUL, dincolo de stereotipuri
În trecerea noastră printr-o pierdere reală a cuiva față de care a existat un atașament, e firesc să existe suferință. E uman să existe sentimentul de nedreptățire, de furie, de revoltă, de tristețe profundă. Sau negarea pierderii, mai ales la început.
Însă e în regulă și să îți ”blochezi” doliul uneori. Nu suntem roboți, să urmăm etape. Nu instalăm mobilă de la Ikea. Nu avem niște pași de urmat când vorbim de sănătate emoțională și a fi oameni.
Să parcurgi un doliu nu e un proces liniar. Poate fi destul de oscilant, marcat de curbe de emoții mai ridicate sau mai joase. Chiar dacă se scrie despre etape în doliu (negare, furie, tristețe, acceptare), ele NU sunt niște repere de urmat. Să nu uităm că toată teoria pornește de la observarea funcționării umane, nu invers! Nu noi trebuie să urmăm teorii. Nu suntem tipare de încadrat în niște bareme. Haideți să nu ne mai privim prin oglinzi rigide, să lăsăm pe alții să ne spună cine putem fi și cm ar trebui să se simtă ceva.
În doliu, când durerea e prea puternică, psihicul ne apără. Așa cm e el construit, cm poate și cm reușește. Nu te speria dacă uneori intri într-o amorțeală emoțională, dacă ai sentimentul că nu mai simți nimic. Doliul poate fi și așa. Nu înseamnă că nu îți pasă, nici că "a trecut". Cândva emoțiile vor reveni - atunci când le vei putea procesa.
Eu simt că mi-am blocat doliul. Și nu se simte chiar bine (e ca o sărăcire interioară), dar nu e nici rău. Probabil e exact ce aveam nevoie. Weekendul acesta am atelierele cu femei (♥️) și m-a ajutat să îmi mai schimb gândurile de la șocul de vineri. Ce am făcut în schimb a fost să programez o ședință în plus de terapie, luni la prima oră. Pentru că vreau să vorbesc despre asta. Pentru că știu că nu trece...pentru că știu că mai e de jelit.
Refuz să mă încadrez în tipare și vă încurajez să faceți asemenea. Doliul e un proces unic, personal, intens, care poate lua ani de zile.
Se spune că trecerea timpului ajută. Poate că da, însă nu cred că doar așteptarea ca el să treacă. Totuși, cred că e nevoie și de ceva curaj pentru a trece prin pierderi reale ... Însă fiecare după putință și după felul în care e construit.
Dați-vă voie să vă trăiți doliul așa cm simțiți că aveți nevoie, nu cm scrie la cărți.