
26/05/2025
Doamne, cât am așteptat clipa asta...
Să-l văd cu o carte în mână — nu obligat, nu împins, nu șantajat emoțional, nu obosit de corecturi. Doar el... și dorința lui sinceră de a citi.
Și nu orice carte. Biblia.
A deschis-o liniștit, curios, în felul lui. Iar eu, dintr-un colț al camerei, am imortalizat momentul.
Nu pentru postări, ci pentru aducere aminte. Pentru mine, pentru rugăciunile de-atunci, pentru nădejdea de acum.
Luni de lupte, frustrări, lacrimi, exerciții, pauze, iar exerciții... Și totuși, n-am încetat să cred că și mintea lui are ritmul ei, frumusețea ei, dar mai ales, timpul ei.
„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.”
(Eclesiastul 3:11)
Astăzi a fost vremea pentru asta. Și nu voi uita.