28/03/2023
Osteoporoza, cea mai frecventă afecţiune sistemică a osului, reprezintă o reală problemă de sănătate publică, constituind o cauză majoră de fragilitate, dizabilitate, morbiditate şi mortalitate în special la populaţia vârstnică. Definită prin scăderea masei osoase care conduce, în timp, la fracturi de fragilitate, osteoporoza probabil că a existat dintotdeauna, dar numai recent a devenit o problemă clinică majoră, pe măsura ce speranța de viață a crescut.
Semnificația clinică a osteoporozei constă în fracturile care apar. Fracturile șoldului sunt asociate cu cea mai mare morbiditate și mortalitate la persoanele de peste 75 de ani, acestea producând cele mai mari costuri directe pentru serviciile de sănătate.
Prevalența osteoporozei în România la femeile și bărbații de peste 50 de ani este de 20.5 %, respectiv, 6.2 %, astfel încât aproximativ un million de femei și bărbați peste 50 de ani suferă de osteoporoză (raport 4:1 in favoarea femeilor). În România se produc aproximativ 100.000 de fracturi de fragilitate anual, dintre care 15.000 sunt situate la nivelul șoldului. Cu toate acestea, mai puțin de 1/3 din pacienții care au suferit deja o fractură sunt evaluați și tratați pentru osteoporoză.
Aproximativ 9 milioane de fracturi de fragilitate apar la nivel modial in fiecare an. Fractura de șold reprezintă o reală povară pentru sănătatea publică, atât prin costul social, cât și prin starea de sănătate a persoanelor în vârstă, aceasta reprezentând una dintre principalele cauze ale morbidității, scăderii calității vieții și a mortalității la femei.
Creșterea numărului persoanelor care consumă diete sărace în nutrienți, asociată cu îmbătrânirea populației și cu stilul de viață sedentar, se numără printre principalii factori de risc în apariția osteoporozei.