19/01/2026
Perfecționismul, într-o măsură sau alta, se regăsește în majoritatea dintre noi, iar într-o doză moderată poate fi benefic. Perfecționismul rigid, în schimb, poate deveni o pistă de lansare către mai multe tulburări psihice: tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea obsesiv-compulsivă și chiar depresia.
Aproximativ 1 din 4 adulți prezintă vulnerabilitatea de a dezvolta o tulburare de anxietate pe parcursul vieții. Perfecționismul nu este cauza directă, dar poate crește vulnerabilitatea. Ajungem să ne surprindem gândind „I am not good enough”, o cogniție frecvent întâlnită în depresie, dar care generează și anxietate.
Tindem să petrecem mult prea mult timp pe anumite sarcini, deoarece nu suntem mulțumiți de ele până nu sunt „perfecte”. Am observat frecvent tendința oamenilor de a crede că a fi perfecționist este o calitate, asociată cu perseverența și dedicarea. Se consideră adesea că perfecționiștii sunt cei care fac lucrurile impecabil.
Există însă și cealaltă față a perfecționismului: persoane care evită sarcinile anticipând că nu le vor putea face perfect, oameni care procrastinează mult, având la bază un nivel ridicat de autocriticism și tirania lui „trebuie”. Trebuie, trebuie, trebuie.
Când ne spunem constant „trebuie”, ajungem uneori să ne autosabotăm, deoarece punem presiune, iar mintea poate reacționa făcând exact opusul acelui „trebuie”. În realitate, nu trebuie nimic pe lumea aceasta. Putem înlocui „trebuie” cu „vreau”, „îmi doresc să”, „m-ar ajuta”, „ar fi benefic să”, iar presiunea scade semnificativ.
Am observat în cabinet că, atunci când restructurăm perfecționismul și înlocuim „trebuie” cu aceste alternative, clienții devin mai productivi și mai implicați în sarcinile pe care le au de făcut. Nu „trebuie” nimic - alegem. Facem sau nu facem, iar alegerile vin cu consecințe.
Când oamenii încep să se dezbrace puțin de perfecționism, apare un sentiment de respiro: mai multă ușurare, mai multă energie pentru a face lucruri și mai multă blândețe față de sine. Uneori, însă, nu putem lucra singuri cu propriul perfecționism și avem nevoie de ghidaj în terapie. Acest lucru nu înseamnă o slăbiciune.
Tu ce relație ai cu perfecționismul tău?
