11/10/2025
Ceața se așterne peste munți și pădure, ascunzând vârfurile și cărările...seamănă cu perioadele din viața noastră când lucrurile par neclare, când nu mai vedem drumul înainte și când tot ceea ce ne înconjoară pare confuz sau lipsit de sens.
În astfel de momente, mintea noastră este ca acest peisaj învăluit în ceață: nu putem distinge clar direcția, iar pasul următor pare nesigur. Însă, asemenea naturii, nici ceața nu rămâne pentru totdeauna. Ea se ridică treptat, lăsând lumina să pătrundă printre copaci și dezvăluind frumusețea și claritatea din jur.
Așa se întâmplă și cu greutățile sufletești. Ele ne învăluie, ne limitează perspectiva, dar nu ne pot opri din a merge înainte. Ceea ce avem nevoie este răbdare — să stăm ancorați, să respirăm și să avem încredere că, odată cu timpul, norii din minte și inimă se vor risipi.