14/11/2025
"În spatele unui zâmbet, se poate duce o luptă pe care glicemia🩸o măsoară, dar lumea n-o vede."🪞
Asta le spun adesea celor care mă întreabă cm arată viața unei persoane cu diabet, mai ales astăzi —Ziua Internațională a Diabetului.
Ca medic psihiatru, întâlnesc des oameni care trăiesc cu această condiție. Dincolo de cifre, analize și tratamente, există o poveste emoțională pe care mulți nu o văd.
Gândește-te la corpul tău ca la o casă cu iluminare automată. Când intri într-o cameră, lumina se aprinde singură — fără să te gândești.
La persoanele fără diabet, „electricianul” intern (insulina) funcționează impecabil.
La o persoană cu diabet, electricianul întârzie, greșește sau uneori nu vine deloc. Asta înseamnă că fiecare lumină trebuie reglată manual, uneori de mai multe ori pe zi.
E obositor. Și nu se oprește niciodată.
🧠 Povara invizibilă
Diabetul nu este doar despre glicemii. E și despre:
● hipervigilență – monitorizare constantă, uneori din oră în oră,
● frică de complicații,
● presiunea de a nu greși cu alimentația sau dozele,
● stigmat – întrebări, judecăți, neînțelegeri,
● vinovăție când valorile nu arată „cum trebuie”.
Toate acestea pot duce la anxietate, epuizare, iritabilitate, uneori depresie.
Iar partea cea mai grea? Mulți se simt singuri în acest proces.
🤝 Cum putem fi alături de cineva cu diabet?
Fără a prelua rolul medicului sau a oferi soluții necerute, putem face enorm prin gesturi simple:
1. Întreabă-l ce are nevoie, nu presupune.
Uneori are nevoie de sprijin emoțional, alteori doar de normalitate.
2. Fii empatic, nu critic.
„De ce ai mâncat asta?” sau „Dar chiar trebuie să îți faci injecția acum?” pot răni profund.
3. Validare, nu minimalizare.
În loc de „Nu e mare lucru”, spune „Înțeleg că e mult de dus uneori.”
4. Susține rutina.
Înțelege programul meselor, al medicației, nevoia de pauze.
5. Oferă spațiu pentru emoții.
Frica, frustrarea și oboseala sunt normale. Ascultarea e un dar.
💙 Astăzi ( și nu numai) de Ziua Internațională a Diabetului, să privim dincolo de aparate, senzori, injecții și regimuri.
Să vedem omul.
Și să ne amintim că uneori, cea mai bună „doză” de ajutor e o conversație plină de înțelegere.
