https://www.facebook.com/104477379041104/

Dr. Rodica Fabian - Cabinet Psihiatrie și Psihoterapie Timișoara, Timisoara (2026)

01/03/2026

De 1 Martie, vă doresc să priviți propria minte cu aceeași blândețe cu care privim începutul primăverii.

În cabinet vorbim despre serotonină, dopamină și echilibru chimic, dar dincolo de formule rămâne ceva esențial: speranța.

🧠Creierul are capacitatea de a se adapta, de a se vindeca și de a înflori. Iar eu rămân alături de dumneavoastră în fiecare etapă a acestui proces.
🤲

27/02/2026

Ce se întâmplă în creier 🧠 atunci când primești un refuz?

Nu e „doar în capul tău”. Creierul chiar reacționează la respingere ca la o formă de durere.

Studiile de neuroimagistică (Eisenberger & Lieberman, UCLA) arată că atunci când suntem respinși se activează aceleași zone implicate în durerea fizică — în special cortexul cingulat anterior și insula. De aceea spunem că „ne doare”.

În același timp:
• amigdala semnalează amenințarea
• crește cortizolul (hormonul stresului)
• scade dopamina (motivația și recompensa).

Pentru creier, apartenența înseamnă siguranță. Excluderea, chiar și una minoră, este interpretată ca risc social.

De aceea refuzul poate declanșa ruminație, îndoială de sine sau reacții intense. Nu este slăbiciune. Este biologie.

Vestea bună? Reglarea emoțională, relațiile sigure și sprijinul psihologic pot recalibra acest „sistem de alarmă socială”.

Refuzul "doare". Dar nu te definește.

25/02/2026

Doar pentru că ai pornit mai târziu, nu înseamnă că vei pierde.

Compararea constantă cu ceilalți creează iluzia întârzierii.

În realitate, fiecare dezvoltare are o cronologie proprie.

Drumul nu este liniar.
Uneori apar obstacole.
Alteori apar oportunități care te duc înainte mai repede decât ai fi crezut.

Ritmul tău este valid.
Perseverența schimbă direcția.🛤

23/02/2026

Gândurile încâlcite, emoțiile greu de înțeles, reacțiile care par „prea mult” sau „prea puțin” nu apar din senin.
În terapie, le descurcăm împreună, pas cu pas.

Desfacem nodurile. Înțelegem ce e dedesubt.
Și construim moduri mai sănătoase de a simți, a relaționa și a avea grijă de tine.

Psihoterapia nu îți spune ce să faci.
Te ajută să înțelegi, să alegi și să te regăsești.

În cabinet, nu tăiem firul.
Îl descurcăm cu răbdare.

Transformăm confuzia în claritate.
Tensiunea în reglare.
Teama în siguranță.

📩 Dacă simți că e momentul să „desfaci” ce te apasă, îmi poți scrie.

17/02/2026

Rareș (nume fictiv), 20 ani, student în primul an la o facultate tehnică, a ajuns la cabinet la recomandarea iubitei lui, după ce fusese exmatriculat temporar pentru absențe repetate și rezultate academice foarte slabe.

Istoricul consumului a început aparent banal, în clasa a XI-a. Inițial a fost vorba despre alcool la petreceri și ocazional canabis în grupul de prieteni. Rareș descria acea perioadă ca fiind „prima dată când nu mai simțea presiunea”. În familie existau așteptări academice ridicate, iar tatăl era foarte orientat spre performanță și disciplină.

În primul an de facultate, mutarea în cămin a însemnat pierderea structurii și a controlului parental. Consumul de canabis a devenit aproape zilnic, iar după câteva luni a început să experimenteze stimulante (pastile luate la petreceri, ulterior amfetamină). Motivația declarată era inițial „să pot învăța mai mult și să rezist nopțile”.

În aproximativ 8–10 luni au apărut schimbări evidente:

- inversarea ritmului somn-veghe
- scăderea drastică a performanței academice
- iritabilitate, izbucniri de furie
- izolare progresivă față de familie
- episoade de anxietate intensă și suspiciozitate.

Momentul de cotitură a fost când a fost prins într-un control de rutină având substanțe asupra lui. Dosarul penal a fost ulterior clasat, însă reacția părinților a fost predominant orientată spre „rezolvarea problemei legale”. Tatăl a apelat imediat la un avocat pentru a limita consecințele juridice, însă nu a existat o discuție reală despre consum sau despre starea emoțională a lui Rareș.

În lunile următoare consumul a crescut. Rareș a început să folosească stimulante și singur, nu doar în context social. Spunea că fără ele nu mai poate funcționa și că se simte „gol și fără energie” în zilele fără consum...

Paradoxal, prezentarea la cabinet a venit din inițiativa lui, după un episod de panică severă, cu senzația că „își pierde mințile”. Iubita lui mă găsise pe instagram (și chiar m-am bucura), i-a lăsat numărul meu, s-a programat și la prima ședință a spus:
„Nu vreau să ajung dependent pe viață. Dar nu știu cm să mă opresc.”

Evaluarea a evidențiat:

- consum problematic de stimulante și canabis
- simptome de anxietate generalizată
- trăsături de perfecționism rigid și teamă de eșec
- dificultăți majore de comunicare în familie.

Terapia a inclus:

• psihoeducație pentru familie privind dependența ca tulburare, nu ca „lipsă de voință”
• implicarea părinților în ședințe de familie
• stabilirea unui cadru clar de sprijin și limite
• plan de reducere și abstinență monitorizată
• psihoterapie focalizată pe reglare emoțională și identitate.

Un moment important a fost când părinții au reușit să treacă de la control și critică la exprimarea vulnerabilității. Mama a spus într-o ședință: „Ne-a fost frică, ne-a fost și rușine și nu am știut cm să te ajutăm.”

Rareș a descris acest moment ca fiind „prima dată când nu s-a mai simțit singur”...

După câteva luni de tratament, a reluat facultatea cu program redus și a menținut abstinența de la stimulante. Pentru el a fost important să poată discuta deschis cu familia și suntem pe calea cea bună 👏.

Și bravo iubitei pentru preocupare. She is a keeper, cm s-ar spune :).

14/02/2026

Ce se întâmplă în creier când iubim?❤️🧠

Ca psihiatru, una dintre cele mai fascinante întrebări pe care le întâlnesc este aceasta: iubirea este un sentiment sau un proces biologic? Răspunsul onest este că este ambele, iar creierul are un rol central.

Iubirea pornește ca o „furtună” neurochimică.😊

În fazele timpurii ale îndrăgostirii, creierul activează intens sistemul de recompensă. Crește eliberarea de dopamină, neurotransmițător asociat cu motivația, plăcerea și anticiparea. De aceea, persoana iubită devine un „stimulus privilegiat”: ne gândim obsesiv la ea, avem energie crescută și toleranță scăzută la frustrare.
🔎 Din punct de vedere clinic, acest profil seamănă surprinzător cu anumite stări hipomaniacale ușoare, fără a fi, desigur, o tulburare.

Scade „vocea critică” a rațiunii.

Studiile de neuroimagistică arată o reducere a activității în cortexul prefrontal (zona responsabilă de judecata critică și evaluarea riscului).
👉 Asta explică de ce, atunci când iubim, tindem să idealizăm și să minimalizăm defectele. Nu este lipsă de inteligență - este neurobiologie.

Oxitocina și vasopresina: hormonii atașamentului✨️

Pe măsură ce relația se stabilizează, dopamina nu mai domină singură scena. Apar oxitocina și vasopresina, implicate în atașament, încredere și legătură pe termen lung.
💡 De aceea, iubirea matură se simte diferit de îndrăgostirea inițială: mai calmă, mai sigură, mai profundă.

Iubirea chiar „se învață” în creier.

Creierul este plastic.

Experiențele relaționale repetate modelează circuite neuronale legate de siguranță emoțională sau, dimpotrivă, de anxietate și evitare.
🧩 Din această perspectivă, modul în care iubim la adult este strâns legat de istoricul nostru afectiv timpuriu ( lucru confirmat constant în practica psihiatrică și psihoterapeutică).

Iubirea nu este doar poezie sau chimie. Este o interacțiune complexă între biologie, experiență și sens personal. Creierul o face posibilă, dar modul în care o trăim ține și de povestea noastră ca oameni. 🤲🫂

11/02/2026

Recunoștință 💜.

Mulțumesc tuturor celor care aleg să își împărtășească experiența și să lase câteva cuvinte despre parcursul lor. În spatele fiecărei recenzii se află curaj, muncă interioară și dorința de schimbare.

Pentru mine este o mare bucurie și onoare să pot fi alături de oameni în drumul lor către echilibru, claritate și încredere în propriile resurse.

Vă mulțumesc pentru încredere!

08/02/2026

Ce se întâmplă în creier când citim o carte care ne place 📚🧠 ?

1. În primul rând se activează o rețea cerebrală extinsă (nu doar „centrul limbajului”).
Când citim, creierul nu folosește o singură zonă, ci o rețea largă:
• Lobul temporal ➡️ procesarea limbajului
• Lobul frontal ➡️ imaginație, predicție, gândire abstractă
• Cortexul vizual ➡️ transformă literele în imagini mentale
• Cortexul motor și senzorial ➡️ „simulăm” acțiunile personajelor
Un studiu celebru (Emory University) a arătat că citirea unui roman produce modificări măsurabile în conectivitatea creierului chiar și după ce lectura s-a terminat.

Pe scurt: creierul tratează lectura ca pe o experiență reală.

2. „Trăim” povestea. Când citim despre mișcare, miros sau emoții, se activează aceleași zone ca atunci când experimentăm în realitate (Hauk et al., Neuron, 2004).

3. Crește empatia. Ficțiunea ne ajută să înțelegem mai bine gândurile și emoțiile altora. Cercetările publicate în "Science" arată că lectura de ficțiune îmbunătățește capacitatea de a înțelege alte minți (Kidd & Castano, 2013).

4. Se activează sistemul de recompensă. Anticiparea poveștii stimulează dopamina, motiv pentru care nu ne putem opri din citit.

5. Reduce stresul semnificativ. Un studiu de la University of Sussex a arătat că lectura poate reduce stresul cu până la 68% (v-am menționat mai în detaliu în altă postare acest aspect).

6. Întărește rezerva cognitivă (protejează creierul pe termen lung).
Cititul regulat este asociat cu risc mai mic de declin cognitiv și demență.

Cititul creează conexiuni neuronale noi și întărește plasticitatea cerebrală➿️.

7. Creează o stare de „flow”.
Când ne place foarte mult cartea, intrăm în flow (concept introdus de Mihaly Csikszentmihalyi): pierdem noțiunea timpului
• atenția devine total focalizată
• scade dialogul interior negativ.
Această stare este asociată cu bunăstare psihologică crescută.

Pe scurt: cititul nu este doar relaxare. Este antrenament pentru creier, emoții și sănătatea mintală 💜.

30/01/2026

Emoțiile negative nu sunt „dușmanii” noștri, ci mesageri. 🧠

Dacă te-ai întrebat vreodată „Ce e în neregulă cu mine?” atunci când simți frică, furie sau rușine, am un răspuns liniștitor: nimic.

Emoțiile tale nu sunt problema. Modul în care te raportezi la ele poate fi cheia.

Frica, anxietatea, furia sau rușinea apar atunci când ceva din interiorul nostru are nevoie să fie văzut, înțeles și integrat.

În psihoterapie vorbim de responsabilitate emoțională, nu de evitare. 🫷

Reprimarea emoțiilor ne menține blocați, iar ascultarea și identificarea lor ne poate elibera.

Este important să știm să le traversăm conștient, fără a ne identifica cu ele 🚫.

Emoțiile nu cer să fie „rezolvate”, ci ascultate.
Ele nu spun cine suntem, ci ce trăim.

Atunci când ne luptăm cu ele, lupta se mută în interior.
Când le facem loc, apare spațiul 🌬pentru claritate, reglare și schimbare .

Maturitatea emoțională nu înseamnă să nu mai simțim frică, furie sau tristețe, ci să putem rămâne prezenți cu ele, fără să fim conduși de ele.

Adevărata eliberare nu vine din control sau negare,
ci din relația pe care o construim cu propria noastră viață emoțională.

Iar această relație se poate învăța.

🤲

29/01/2026

🧠 De ce ne concentrăm atât de mult pe rezultat și uităm de drum?

În cabinet aud des:
„O să fiu bine ajung acolo.”
„O să fiu fericit obțin asta.”

Imaginea de mai sus spune o poveste importantă:
👉 a iubi doar poate face drumul să pară imposibil.
👉 a iubi face drumul parte din vindecare.

În sănătatea mintală, progresul nu este un salt spectaculos, ci o succesiune de pași mici:

• o zi în care te ridici din pat
• o conversație dificilă dusă până la capăt
• o emoție acceptată, nu evitată
• o limită pusă, chiar cu disconfort.

Aceste „diamante” mărunte construiesc schimbarea reală.

💼💬 La fel este și în muncă, carieră sau relații.
Nu există jobul perfect fără perioade de îndoială, efort și ajustări.
Nu există relații sănătoase fără conflicte, reparații și conversații incomode.
Nu există carieră împlinită fără etape de învățare, stagnare sau chiar regres aparent.

Când ne fixăm doar pe „unde ar trebui să fiu”, riscăm să pierdem sensul a ceea ce trăim acum. Procesul (cu tot ce aduce el) este locul în care ne formăm abilitățile, valorile și reziliența.

✨ Nu trebuie să ajungi „sus” ca să fii valoros.
✨ Nu trebuie să fii „vindecat” ca să fii suficient.
✨ Procesul vindecarea.

Ai răbdare cu tine. Crești chiar și atunci când nu se vede.

22/01/2026

🧠🖤 Sănătatea creierului în fața pierderii: ce se întâmplă când pierdem pe cineva drag?

Din perspectiva psihiatrică, doliul nu este doar o experiență emoțională. Este un eveniment neurobiologic major, care afectează direct funcționarea creierului și, implicit, sănătatea noastră mentală și fizică.

Creierul percepe pierderea ca pe o amenințare.

Atunci când pierdem o persoană apropiată, se activează axul stresului (hipotalamo–hipofizo–adrenal). Nivelurile de cortizol cresc, uneori pe perioade lungi.

🔎 Expunerea prelungită la cortizol este asociată cu:

• dificultăți de concentrare și memorie

• tulburări de somn

• vulnerabilitate crescută la anxietate și depresie

Aceste efecte sunt documentate și nu indică slăbiciune, ci răspunsul normal al unui creier rănit de pierdere.

Durerea emoțională este procesată ca durerea fizică💔.

Studiile de neuroimagistică arată că doliul activează regiuni cerebrale implicate în durerea fizică (precum cortexul cingulat anterior).

👉 De aceea expresia „mă doare” nu este metaforică. Creierul chiar procesează pierderea ca pe o formă de durere reală.

⛓️‍💥Dereglarea sistemului de atașament

Pierderea unei persoane dragi înseamnă și ruperea bruscă a unui circuit de atașament susținut de oxitocină și dopamină.
Creierul continuă, o perioadă, să „caute” persoana absentă — ceea ce explică:

• senzația de irealitate

• impulsul de a suna sau a vorbi cu cineva care nu mai este

• visele repetitive legate de persoana pierdută

Aceste reacții sunt normale în doliu și nu reprezintă un proces patologic în sine.

😔 Când doliul devine un risc pentru sănătatea creierului?

În unele cazuri, mai ales când durerea rămâne intensă și neschimbată luni sau ani, poate apărea doliul complicat.
🧠 La nivel cerebral, acesta se asociază cu:

• hiperactivitate în circuitele de stres

• inhibarea zonelor implicate în reglarea emoțională

• risc crescut de depresie majoră și declin cognitiv

🤲Intervenția psihiatrică și psihoterapeutică este esențială nu pentru a „șterge” durerea, ci pentru a preveni cronicizarea ei.

Creierul se poate reface — dacă este susținut!❤️‍🩹

Trebuie să știți că neuroplasticitatea rămâne activă chiar și în doliu.
Factorii care protejează sănătatea creierului sunt:

• relațiile de sprijin

• ritualurile de comemorare

• somnul și ritmul zilnic stabil

• intervenția specializată, atunci când suferința devine copleșitoare.

🫂 A cere ajutor nu este un semn de eșec emoțional, ci o strategie de protecție cerebrală.

19/01/2026

"Iubirea nu începe niciodată cu o potrivire perfectă" nu pentru că iubirea ar fi greșită, ci pentru că oamenii nu sunt obiecte fixe.

În terapie vedem des așteptarea ca „jumătatea potrivită” să ne completeze fără efort, să ne aline colțurile aspre și să se potrivească exact golurilor noastre. Realitatea este mai vie: două inimi se caută, se apropie, se lovesc uneori, se îndepărtează ca să respire...și revin.

Potrivirea nu apare din coincidență, ci din proces. Din curajul de a rămâne prezent când nu e comod. Din a recunoaște că iubirea scoate la suprafață diferențe, frici, limite. Acolo unde ne așteptam la armonie instantă, apare invitația la ajustare: să ne rotunjim rigiditățile, să ne lărgim spațiile interioare, să învățăm un limbaj comun fără a ne pierde forma de bază.

Când cele două jumătăți își ajustează contururile, nu se anulează, ci SE ALEG.

Ajustarea sănătoasă nu înseamnă sacrificiu de sine, ci negociere conștientă: ce pot oferi, ce am nevoie, ce e negociabil și ce nu. Aici se naște potrivirea reală. Nu perfectă, dar autentică.

Iubirea matură nu este despre a găsi piesa ideală, ci despre a deveni suficient de flexibil încât să creezi, împreună, o formă care să vă țină pe amândoi. Potrivirea nu e punctul de start. Este rezultatul drumului parcurs în doi.

Dr. Rodica Fabian - Cabinet Psihiatrie și Psihoterapie Timișoara

01/03/2026

27/02/2026

25/02/2026

23/02/2026

17/02/2026

14/02/2026

11/02/2026

08/02/2026

30/01/2026

29/01/2026

22/01/2026

19/01/2026

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category