05/10/2025
Azi am încheiat un nou modul din - Psihopatologia și viziunea pneuma asupra ei.
Am rămas cu un gând: 𝒓𝒊𝒈𝒊𝒅𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒄𝒖 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒓𝒆𝒛𝒊𝒔𝒕𝒂̆𝒎 𝒔𝒄𝒉𝒊𝒎𝒃𝒂̆𝒓𝒊𝒊 𝒅𝒆𝒗𝒊𝒏𝒆 𝒊̂𝒏𝒄𝒉𝒊𝒔𝒐𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒕𝒓𝒂̆𝒊𝒎.
În Pneuma am învățat ceva profund: anxietatea nu e doar în minte. E în fiecare celulă a corpului care se strânge, se tensionează, rezistă.
Maxilarul încleștat. Umerii ridicați. Respirația blocată. Toate acestea sunt semne ale unui singur lucru: rezistență la schimbare.
Întotdeauna am fost o persoană analitică. Am despărțit firul în patru, am filozofat, am gândit în profunzime. Îmi plăcea să iau lucrurile încet, să le înțeleg pe toate laturile.
Dar undeva pe parcurs, m-am lovit de un zid.
Avalanșa de informații. Viteza tehnologiei. Deciziile care trebuiau luate pe repede înainte. Nu mai aveam spațiul mental să filozofez. Nu mai aveam timpul să stau pe îndelete și să analizez.
Și atunci a apărut anxietatea. Intensă. Copleșitoare.
Pentru că nu puteam procesa atât de repede. Pentru că sistemul meu - atât de obișnuit cu analiza profundă - se blocase în fața vitezei prezentului.
Corpul meu a înregistrat această rezistență: tensiune în fiecare mușchi, respir superficial, umeri rigizi. Eram o statuie de rezistență într-o lume în mișcare.
𝐃𝐚𝐫 𝐚𝐜𝐮𝐦 ș𝐭𝐢𝐮 𝐜ă 𝐞 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚̆ 𝐮𝐧 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐬̦𝐢 𝐮𝐧 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭̦𝐢-𝐥 𝐩𝐨𝐭̦𝐢 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧.
trebuie să ții pasul cu viteza externă dacă te conectezi cu ritmul tău intern.
Am fost atât de obișnuită să gândesc, să analizez, încât uitasem că am și un instinct. O înțelepciune interioară care nu are nevoie de analiza prelungită. Care știe, pur și simplu.
În momentul în care m-am conectat la acea parte din mine - la corpul meu, la senzațiile mele, la intuiția mea - deciziile au devenit mai ușoare. Nu trebuia să procesez tot cu mintea. Puteam simți ce e bine pentru mine.
𝐒𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐞 𝐢𝐧𝐞𝐯𝐢𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐚̆. 𝐃𝐚𝐫 𝐬𝐮𝐟𝐞𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚𝐫𝐞 𝐞 𝐨𝐩𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆.
Poți alege să te cramponezi de ceea ce a fost și să te tensionezi în rezistență. Sau poți alege să respiri, să te înmoi, să lași instinctul să te ghideze și să mergi cu fluxul schimbării, nu împotriva lui.
Rigiditatea ta fizică, tensiunea din corpul tău, anxietatea pe care o simți - toate sunt semne că reziști unei schimbări pe care viața ți-o cere.
Nu pentru că ești slab(ă). Ci pentru că încerci să folosești strategii vechi într-o lume nouă.
𝑈𝑛𝑑𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑎𝑔𝑎̆𝑡̦𝑖 𝑐𝑢 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑎𝑟?
𝐶𝑒 𝑠-𝑎𝑟 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑎𝑖 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑖𝑡𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑙𝑜𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑒𝑧𝑖𝑠𝑡𝑖?
