26/10/2025
În Copenhaga, ideea de „animal fără stăpân” aproape că nu există.
În cartiere, câinii care trăiesc liberi sunt recunoscuți oficial ca și „câini ai comunității”. Nu sunt duși în adăposturi și nu sunt eutanasiați. Oamenii îi hrănesc, veterinarul îi verifică, iar primăria le asigură microcip, vaccinuri și adăposturi speciale pe timp de iarnă.
Fiecare cartier are un „responsabil” voluntar, un locuitor care se ocupă să le ducă mâncare, apă și să anunțe medicul dacă unul e rănit.
Câinii sunt prietenoși și liniștiți. Trăiesc liberi printre oameni.
Copiii știu cm îi cheamă, bătrânii îi salută dimineața, iar turiștii îi fotografiază ca parte din peisajul viu al orașului. În multe locuri, locuitorii le-au construit căsuțe de lemn pictate, cu nume scrise pe ele: „Luna”, „Max”, „Frida”.
Într-un parc din Copenhaga există chiar o plăcuță care spune:
„Acești câini nu sunt ai nimănui. Sunt ai noștri.”
Danemarca nu i-a salvat doar din compasiune, ci dintr-o filosofie profundă: că o societate civilizată nu se măsoară în blocuri și bulevarde, ci în felul în care are grijă de cei fără glas.
