Cristina Bratu - Terapie cu suflet

06/12/2025

Atelierul și-a gasit adapost, fiind gazduit de Psyntra Therapy Center🙏
Detaliile despre locatie si data le gasiți în postare acum🤍

ATELIER DE CRĂCIUN
ATINGERI DE LUMINA ȘI LUT

Iarna ne invită să încetinim.
Să ne adăpostim în noi înșine și să lăsăm formele existente să se transforme.
La suprafață, totul pare oprit.
Însă, dedesubt, ceva esențial se adună.

Pământul nu este gol.
Este plin de ceea ce încă nu a venit.
Semințele nu cresc și nu dispar – ele păstrează o promisiune.
Ceva nou apare atunci când vechile forme au obosit să mai lupte.

În miezul iernii, când lumina e puțină și lumea pare strânsă în sine,
Crăciunul nu vine să alunge întunericul,
ci să îl locuiască.

Este un timp de pauză.
De adăpost.
De apropiere.

De o naștere tăcută, fragilă și vie,
care are nevoie de căldură, timp și prezență.
De iubire — singurul spațiu în care nașterea este posibilă.

Te invit la un moment pregătit cu delicatețe,
un spațiu sigur în care nu trebuie să demonstrezi nimic,
ci doar să fii.
Un moment de coborâre blândă
spre acel loc interior în care pacea, lumina și iubirea
există deja.

Ca și Crăciunul, lutul vorbește despre începuturi discrete.
Despre forme care se nasc încet, în adăpost.
Despre materia care consimte să fie schimbată
fără grabă, fără violență.

În acest atelier, nu căutăm rezultate.
Lăsăm creația să apară singură,
exact în ritmul în care e pregătită.

Lucrăm cu prezența, cu atingerea, cu răbdarea.
Pregătim spațiul interior.
Pentru a lăsa formele vechi să se topească
și pe cele noi să se nască.

Atelierul este susținut de Cristina Bratu - Psihoterapeut prin Arta,
într-un cadru atent, calm și protejat,
unde fiecare proces este respectat așa cm se arată.

Spațiul atelierului devine, pentru câteva ore,
un adăpost cald pentru creație —
un loc în care liniștea este păstrată
și ritmul interior este onorat.

Acesta este un dar de Crăciun
pentru cei care știu că adevărata lumină
nu se aprinde afară, ci se recunoaște pe dinăuntru.

________________________________________

Detalii practice: LOCURI LIMITATE

🏡 Unde: Str. Etolia, Nr 15, Dumbravița
🕒 15 dec., orele 18:00-20:30
👐 Ghidaj: atelier susținut de psihoterapeut prin arta Cristina Bratu
👥 Grup mic, pentru un spațiu atent și conținut
🍪 Apa, ceai și fursecuri incluse
🎨 Materiale de arta incluse
💛 Contribuție: donație recomandata 150 RON
📞 Rezervări: 0744 490 419

04/12/2025

ATELIER DE CRĂCIUN
ATINGERI DE LUMINA ȘI LUT

Iarna ne invită să încetinim.
Să ne adăpostim în noi înșine și să lăsăm formele existente să se transforme.
La suprafață, totul pare oprit.
Însă, dedesubt, ceva esențial se adună.

Pământul nu este gol.
Este plin de ceea ce încă nu a venit.
Semințele nu cresc și nu dispar – ele păstrează o promisiune.
Ceva nou apare atunci când vechile forme au obosit să mai lupte.

În miezul iernii, când lumina e puțină și lumea pare strânsă în sine,
Crăciunul nu vine să alunge întunericul,
ci să îl locuiască.

Este un timp de pauză.
De adăpost.
De apropiere.

De o naștere tăcută, fragilă și vie,
care are nevoie de căldură, timp și prezență.
De iubire — singurul spațiu în care nașterea este posibilă.

Te invit la un moment pregătit cu delicatețe,
un spațiu sigur în care nu trebuie să demonstrezi nimic,
ci doar să fii.
Un moment de coborâre blândă
spre acel loc interior în care pacea, lumina și iubirea
există deja.

Ca și Crăciunul, lutul vorbește despre începuturi discrete.
Despre forme care se nasc încet, în adăpost.
Despre materia care consimte să fie schimbată
fără grabă, fără violență.

În acest atelier, nu căutăm rezultate.
Lăsăm creația să apară singură,
exact în ritmul în care e pregătită.

Lucrăm cu prezența, cu atingerea, cu răbdarea.
Pregătim spațiul interior.
Pentru a lăsa formele vechi să se topească
și pe cele noi să se nască.

Atelierul este susținut de Cristina Bratu - Psihoterapeut prin Arta,
într-un cadru atent, calm și protejat,
unde fiecare proces este respectat așa cm se arată.

Spațiul atelierului devine, pentru câteva ore,
un adăpost cald pentru creație —
un loc în care liniștea este păstrată
și ritmul interior este onorat.

Acesta este un dar de Crăciun
pentru cei care știu că adevărata lumină
nu se aprinde afară, ci se recunoaște pe dinăuntru.

________________________________________

Detalii practice: LOCURI LIMITATE

🏡 Unde: Str. Etolia, Nr 15, Dumbravița
🕒 15 dec., orele 18:00-20:30
👐 Ghidaj: atelier susținut de psihoterapeut prin arta Cristina Bratu
👥 Grup mic, pentru un spațiu atent și conținut
🍪 Apa, ceai și fursecuri incluse
🎨 Materiale de arta incluse
💛 Contribuție: donație recomandata 150 RON
📞 Rezervări: 0744 490 419

30/03/2024

Bucurie, emotie si prietenie in Expoziția CONEXIUNI la BASTION GALLERY cu lucrari artistice realizate de copii.

Sunt recunoscatoare ca am putut participa alaturi de colegii artisti si art terapeuti din Asociatia Entuziart - Art Terapie si de o parte din minunatii artisti a caror lucrari sunt expuse.

Un eveniment frumos care te imbie cu forme, culori si muzica, intr-o admosfera de prietenie, sa te conectezi.

Sunt mandra de copiii a caror ateliere le-am facilitat si bucuroasa sa ii reintalnesc.

21/03/2024

A doua experienta minunata alaturi de acesti copii extraordinari🙏

16/03/2024

Recunoștința 🙏

06/06/2022

”Baza metodei Phronetik® este o arta a vindecării veche de mii de ani care stimulează și eliberează forțele biologice și inconștiente ale auto-vindecării omului, mereu în legătură cu lumea ce-l înconjoară...Ea conduce spre întregire. Și a fi întregi înseamnă a recunoaște că nu suntem separați. De fapt suntem uniți. Și care este motivul care unește totul? Motivul și cauza care unește totul este IUBIREA”
Irmgard Maria Starke©-fondatoarea metodei Phronetik®

02/06/2022

30/05/2022

Copilul este un organ de simț. Și ca atare copilului nu îi poate fi ascuns adevărul. Atunci când îl minți îl negi pe el ca fiind adevărat, îl negi ca ființă și copilul dispare. Nu poți jigni un copil, el trăiește jignirea, umilința ca o rană fizică invizibilă ce nu poate fi deci pansată și astfel pierde legătura cu corpul său. Nu poți să rănești fizic un copil, căci speriat de intenția ta, el deja a plecat dinăuntrul lui. Nu poți părăsi un copil, căci atunci când tu ai decis asta, el deja traversa un tărâm pustiit. Nu poți lua tărâmul de vis al unui copil, întrucât el cunoaște prea bine acele meleaguri magice din care a venit și se conectează permanent cu ele. Îi iei doar contactul cu lumea în care trăiesc oamenii și mai ales adulții. Și astfel, adultului de mâine și copilului care a fost le va fi tot mai greu să se întâlnească și să se țină în brațe.
Așa ne naștem noi Oamenii Mari, cu capete gigantice de roboți, cu algoritmi sofisticați de funcționare, deștepți și utili. Deconectați, fără organe de simț. Cu inima bătând mută în pieptul amorțit, cu sângele curgând vâscos prin vene ce par a nu mai pulsa. Ne pierdem adevărul și ne păstrăm dreptatea..

#

26/05/2022

Îmi place cm se simte recunoștința. Permisiunea de a o exprima, însă e ceva destul de nou mie. Acum când îmi permit să o arăt, îmi impregnează trupul zile întregi după ce o întâlnesc.
Recent m-am întâlnit cu grupul minunat de ArtTerapeuți din care fac parte. Grup de femei frumoase, ce țesem frânturi de viață în forme de diferite feluri, conținute de cercul pe care îl alcătuim din trupurile noastre.
Fiecare dintre noi ne suntem oglinzi. Fiecare dintre noi spune o parte de poveste. În cerc, în oricare oglindă te uiți, te găsești pe tine. Suntem atât de diferite și toate una. Împreună și separate.
Atât de aproape de natură, printre flori și copaci, la ultima întâlnire, parca am trecut printr-un portal ajungând să ne atingem propria natură. Am simțit că m-am întors la origini, la ceea ce sunt eu, cea pură, așa cm am venit.
Recunoscătoare grupului, simt o conexiune tot mai puternică cu formatoarele noastre. Profit de prilejul acestei postări să exprim recunoștința pe care le-o port. Peste grup ele sunt precum bătrânii înțelepți ai comunităților de altă dată. Vindecarea care vine dinspre ele e diferită. Nu sunt două la fel. Blândețea lor nu seamănă, una cu alta. Prezența lor te atinge într-un mod diferit.
Pentru mine oglindirea lor a fost vindecătoare.
Întâi am învățat despre tăcere nemișcată. Am ales inconștient această lecție la început, pentru a putea recunoaște tăcerea din mine, ca o calitate bogată în viață, în sănătate. Luptasem mult cu această tăcere, o urâsem în mine, încercasem să o alung. Îi deranjase pe alții și mi se reproșase în așa fel încât nu mai știam să trăiesc cu ea. Tăcerea și nemișcarea erau răni ce trebuiau vindecate. Tăcerea și nemișcarea erau de asemenea un mod al meu de a fi, un mod natural cu care venisem dotată. Am avut nevoie să o întâlnesc pe ea, pentru a accepta liniștea și a nu-i mai respinge darul: prezența.
Apoi am primit-o pe cealaltă: vivace, alertă, uneori nestăvilită. Mi-a oglindit pasiunea, viața, entuziasmul. În ea am găsit gălăgia bună. Gălăgia pe care o faci când viața vibrează în tine. Când ești cuprins de un imens dor de infinit. Primind însoțirea ei am putut să primesc gălăgia, tumultul și forfota vieții din corpul meu, din spiritul meu. Nu gălăgia dureroasă, născută din răni. Ci acel tip de gălăgie născută din izbândă, care cunoaște viața. Am reușit să nu le mai confund pe cele două și am putut astfel să simt ce este acceptarea de sine, fără restricții, fără bariere. Darul a fost : plinătate.
Când am întâlnit-o pe ea, cea de-a treia, într-un impuls necontrolat, fără să apuc să gândesc, fără să știu nimic despre ea, total neașteptat, mi-am împreunat mâinile ca pentru rugăciune și am făcut o plecăciune adâncă ce m-a surprins pe mine, dar pe ea nu. Mi-a răspuns cu o naturalețe absolut răvășitoare cu o plecăciune identică. Am simțit în toată ființa mea atingerea ei, fără ca măcar să fim la o distanță suficient de mică cât să ne atingem. Am simțit conectarea, precum un ecou. Ceva ce trimiți și vine spre tine, uitând cine a fost primul. Darul primit a fost smerenie.

Astăzi este despre recunoștință, față de femeile de la care și împreună cu care învăț despre vindecare. Trimit un mulțumesc în Univers și mă rog ca Universul să fie blând cu ele 🙏🙏🙏

#

12/05/2022

Nici o informație ce ajunge la noi nu e doar o informație, ci fiecare ne impregnează cu o impresie.

Impresia nu este același lucru cu simțul sau senzația. Și nici cu emoția sau sentimentul. Impresia este locul de întâlnire dintre acestea: cumva mai sofisticată decât senzația și mai primară decât emoția.

E amprenta lăsată de stimul asupra ființei și în același timp, perfect simultan, este răspunsul ființei la această amprentă. E precum o undă ce cuprinde corpul și răspunsul corpului la undă. E înăuntru și afară în același timp.

Impresia este cunoaștere concentrată. Deși foarte intensă, pentru a fi recunoscută și cuprinsă este necesară o anumită deschidere, o anumită stare. Aceasta stare se numește contemplare.