What are the opening hours?

Monday 10:00 - 20:00 Tuesday 10:00 - 20:00 Wednesday 10:00 - 20:00 Thursday 10:00 - 20:00 Friday 10:00 - 17:00

Psihoterapeut Oana Tudor

Home
Romania
Timisoara
Psihoterapeut Oana Tudor

Psihoterapeut(ă), treaptă Autonom [Psihoterapie Centrată pe Persoană]
Abordare umanistă, inclu*ivă 🏳‍🌈
Psiholog(ă) clinician(ă) [sub supervizare]

Ședințe de psihoterapie în orașul Timișoara și online; Formare în psihoterapie centrată pe persoană
Psihoterapeut prin intermediul prin intermediul asociației ACCEPT - organizaţie neguvernamentală de drepturile omului din România care apără şi promovează drepturile LGBT la nivel național. Recunoscătoare să fac parte din călătoriile oamenilor către ceea ce își doresc și vor să fie. Îmi place natura, fiindcă e benefică și autentică, îmi plac spațiile cu acceptare și cred în puterea empatiei și a comunității.

12/11/2025

Când 'ce a fost", 'cum a fost', "de ce a fost" nu mai ajută.
Pe cât de important și necesar pare să fie să ne uităm în urmă la ce a fost, cm a fost, de ce a fost asa si nu altfel, mă gândesc la cm asta poate ajunge să fie si potențial dăunător, blocând acțiunea.
În general și intr-un proces de psihoterapie (nondirectivă) momentul în care se face trecerea aceasta de la trecut la prezent tinde să vină spontan, ca rezultat al procesului interior de integrare si înțelegere către o tranzitie spre acțiune și asumare prezentă.
Ce a fost, cm și de ce devin mai mult 'hai să văd ce pot să fac acum și în viitor'.
Poate că a fost și vina mea, poate și a altora, poate și hazardul. Asta începe să conteze mai puțin și să primeze responsabilitatea și energia din prezent, atât de firav și care curge și el, atât de repede.
E ca un mers fin pe sârmă între trecut, prezent, viitor.
Un balans nou între cunoștiinte și înțelegere, încredere și noul necunoscut.
Și tot așa, de la capăt, ca o ciclicitate necesară și de restructurare.

03/11/2025

Tu cunoști persoana respectivă, nu?
Zic nu știu. Ce sper cel mai mult e că ea se cunoaște cât de bine poate pe sine, că de fapt asta e cel mai important. Nu știu cât putem cunoaște concret pe cineva. Pentru că asta este depedent de ceea ce persoana va alege să arate. Sau poate că putem cunoaște, în acel moment iar după fix acel moment, ce se știa să se actualizeze și să nu mai fie la fel. Dacă nu ne simțim în siguranță sau văzuți cu adevărat, sunt mici șanse să ne aratăm așa cm suntem cu adevărat. Și e bine că poate fi și așa, căci se pare că aceste mecanisme protective sunt fix pentru asta, să ne apere. Protejează psihicul de ceva potențial periculos.
Scopul nu este să forțăm lucrurile doar ca să obținem noi ceva, chiar și "vindecarea".
Cred că ființa umană este într-un continuu proces de devenire. Și capcana lui "așa sunt eu", în rigidă pseudo acceptare și insinuare a unei imposibilitați de schimbare cred că e ceva înțeles adesea în mod eronat.
Și clasicul 'doar când accept ceva, pot să schimb', după părerea mea, face referire la aceeași fluiditate și proces continuu de schimbare și devenire.

"A person is a fluid process, not a fixed and static entity; a flowing river of change, not a block of solid material; a continually changing constellation of potentialities, not a fixed quantity of traits".
(Carl Rogers, On Becoming a Person)

Având în vedere că cea mai mare parte a funcționării noastre este într-un sistem care funcționează independent și autonom, e de dezbătut cât control (conștient) avem efectiv asupra ființei noastre. Dar știm că acolo unde este nevoie, unde e incongruență, organismul semnalează și procesul de reorganizare psihică optimă poate avea loc, cu ajutorul unor relații bune, intenționale. Și din cele care sunt mai puțin așa, sunt multe de învățat și integrat.
(căci nu știu câți avem efectiv acele relații bune, că ele iau ani, vieți întregi și multă multă intenție și implicare ca să se construiască)

28/10/2025

"The moment one knows how, one begins to die a little. Living is a form of not being sure, of not knowing what next or how. And the artist before all others never entirely knows. He guesses, and he may be wrong. But then how does one know whom to befriend or, for that matter, to marry? One can't go through life on hands and knees. One leaps in the dark. For this reason creative technique reduces itself basically to a recognition and a befriending of one's self. "Who am I?" the artist asks, and he devotes his entire career to answering.

There is one clue: what moves him is his. What amuses or frightens or pleases him becomes by virture of his emotional participation a part of his personality and history; conversely what neither moves nor involves him, what brings him no joy, can be reckoned as spurious. An artist begins to go wrong exactly at the point where he begins to pretend. But it is difficult sometimes to accept the truth. He has to learn who he in fact is, not who he would like to be, nor even who it would be expedient or profitable to be."
(And promenade home by Agnes De Mille,1958)

16/10/2025

Degeaba e frumos afară, dacă tu nu te uiți. Așa și cu orice lucru important din viață. Ca expresia aceea, ce u*i crește.
Atenția e o resursă atât de valoroasă pentru ființa umană. Sunt prea multe lucruri de făcut și care ne cer atenția pe lumea asta. Dar cine spune că toate trebuie cuprinse? Poate este mai degrabă despre măiestria selectării celor care contează pentru fiecare.
La fel ca toamna asta, și existența umană e trecătoare. Ce poți să faci e ce poți să faci, cu tot ce ți s-a dat sau ai adunat până acum.

10/10/2025

Dacă stai prea mult cu emoțiile, nu e bine. Dacă nu stai deloc iar nu e bine. Dacă ești 100% autentic nu e bine că acolo poate ies lucrurile și în formă brută și nu e ok. Dar dacă nu ești deloc autentic iar nu e bine că ești fals, ascunzi ceva. Dacă iei prea multe pastile nu e bine dar tot e bine să iei că sigur pentru ceva ai nevoie. Dacă-ți spui părerea e bine dar doar dacă ea nu contravine spuselor maselor sau regulilor sociale sau familiale. E bine să urmărești regulile&legile dar să nu ți le însușești ca valori morale. Dacă pleci din anumite relații care nu-ți fac bine, ești evitant dar nu este bine nici să rămâi pentru că-ți fac rău. E bine să ai grijă de tine și să te prioritizezi dar nu prea mult că după uiți că faci parte dintr-o societate care are nevoie de implicarea ta. E bine să stai în natură dar nu prea mult că după te sălbăticești. E bine să contribui dar nu prea mult că după ai cultul personalității. E bine să ai răbdare, în general și cu orice proces prin care treci dar trebuie să ai răbdare repede, pentru că nu e timp. E bine să-ți găsești propriul drum și mod de a fi în viața asta care îți e potrivit dar trebuie să asculți de alții. Trebuie să-ți trăiești emoțiile dar doar în anumite contexte care sunt potrivite. Trebuie să te iei doar după date științifice dar să ții totuși cont de experiența ta interioră, care s-ar putea să fie complet diferită. Este bine să spunem ce simțim și ce nevoi avem dar doar dacă ele sunt validate de alții. Este bine să ne înțelegem încadrându-ne experiența în seturi teoretice de caracteristici dar să nu ne limităm definiția personală la asta. 🥴😵
Vă urez și vouă ce-mi urez și mie de ziua asta a sănătății mintale, să reușim să navigăm haosul ăsta din lume, în mod optim și să avem flexibilitatea și reziliența care să ne ajute să încadrăm toate informațiile și cerințele exterioare și interioare.

09/10/2025

"Noi n-aveam timp să fim triști / deprimați."
Poate sună cunoscut?
(deși erau atâtea motive...)
Mă gândesc cum, odată, afundatul în muncă era obligatoriu și odată cu asta, poate contactul cu ceea ce experimentam pe interior nu era posibil. Așa că poate, nevorbind, nesimțind, putea să pară că suntem bine. Dar oare eram?
(îmi dau seama că asta se referă doar la anumite perioade din timp și experiențe sociale culturale din care fac și eu parte, cred că asta este încă valabil în multe părți din lumea (exterioară și interioră) și acum)

Dar mai ales în trecut, în regimul totalitar, la generațiile anterioare sau în medii unde munca era considerată unica prioritate și "metodă" de supraviețuire emoțională.

Când programul este plin și presiunea este mare, mintea nu are pauze necesare pentru a procesa emoțiile dificile. Ocupația intensă poate să acționeze ca o barieră între persoană și ceea ce experimentează pe interior. Dacă nu vorbeai despre ce simți și nu simțeai cu adevărat (sau nu-ți dădeai voie să simți), fațada exterioară putea părea intactă. Pentru societate sau pentru familie, erai/ești un om funcțional, un "stâlp," ceea ce era echivalent cu a fi "bine."

Dar acum știm că emoțiile neexprimate nu dispar ca prin magie și fără nicio urmă; ele tot se trăiesc și se pot manifesta mai târziu sub tot felul de forme, de epuizare, anxietate, probleme somatice sau o prăbușire emoțională care vine mai târziu.

Trăim acum într-o perioadă în care se pune mai mult accent pe sănătatea mintală și pe necesitatea de a procesa și exprima emoțiile. Ne dăm seama din ce în ce mai mult că a avea "timp să fii trist" nu e un lux (sau nu ar trebui să fie) ci o necesitate pentru o sănătate psihică echilibrată.
Așa cm nu orice emoție intensă funcțională este patologie.

19/09/2025

O poveste de viață ca un ciorchine de struguri, care este alcătuit din bobițe diverse, fiecare cu o nuanță, culoare și textură proprie, la fel și o conversație este formată dintr-un amestec de idei, sentimente și perspective.
Pentru a putea înțelege pe de-a-ntregul, e nevoie de focus pe fiecare dintre ele și curiozitate pentru a le înțelege fiecare nuanță, context, semnificație.

Dar asta poate aduce și schimbări în noi.

"If I let myself really understand another person, I might be changed by that understanding. And we all fear change. So as I say, it is not an easy thing to permit oneself to understand an individual."/

„Dacă mi-aș permite să înțeleg cu adevărat o altă persoană, s-ar putea să mă schimbe această înțelegere. Și cu toții ne temem de schimbare. Așadar, așa cm spun, nu este ușor să-ți permiți să înțelegi un individ.”

Carl Rogers

11/09/2025

Printre toate rețetele generale pentru orice, poate e util de zăbovit asupra faptului că: fiecare are o poveste unică, ce merită înțeleasă, valorizată și apreciată.

08/09/2025

Psihoterapia mai poate fi și drumul pe care ajung să:

'Accept ceea ce este, nu (doar) ceea ce ar putea să fie. Deși pot recunoaște ceva ce e ca un potențial, îmi ancorez resursele în procesul prezent, uitându-mă la realitatea de aici și acum, cu acceptare. Și de ce nu, încredere că ceea ce poate și vreau să fie, voi împlini.'

22/08/2025

Dacă evenimentele ce s-au întâmplat nu le mai putem schimba, maturizarea emoțională poate fi o alegere. Deși factori precum vârsta și experiența de viață contribuie la dezvoltarea sa, ei nu o garantează. Maturitatea emoțională se cultivă prin efort intenționat și practică.

Ce cred că presupune:

- să fim dispuși (referire la masculin pentru că mă refer la noi ca Oameni) să privim în interior și să ne înțelegem propriile emoții, gânduri și comportamente, precum și contextul global de viață. Acest tip de introspecție este o alegere conștientă. De aceea poate și psihoterapia se poate trăi ca ceva inconfortabil pentru că este un proces în care noi să ne descoperim pe noi, cu blândețe și empatie, nu în care să perpetuăm cicluri de roluri relaționale în care noi de fapt nu ajungem niciodată acolo, în interiorul nostru.

- o călătorie continuă de creștere: cred că e un proces de învățare și adaptare pe tot parcursul vieții. Putem alege să învățăm din greșelile noastre, să reflectăm asupra reacțiilor pe care le avem și să lucrăm activ pentru a ne înțelege și adapta congruent răspunsurile emoționale - cât și deciziile de viață.

- implică asumarea responsabilității: să facem loc pentru asumarea lucrurilor pe care le facem, mai mult decât a atribui vina în exterior. Acest act de responsabilitate este o alegere fundamentală care duce la creștere personală.

- presupune practicarea empatiei. Ohh, câte lucruri știm despre empatie. Și cât de acord suntem că este extrem de importantă. Dar cât de empatici suntem cu adevărat?
Alegerea de a înțelege și valida sentimentele celorlalți, chiar și atunci când nu suntem de acord cu ei, este o componentă cheie a maturității emoționale.

Deși am folosit și maturitate și maturizare, cred că ultimul descrie de fapt ce îmi doresc să transmit. Maturizarea ca proces. Și ca în orice altceva, ajută să începem cu pași mici. De multe ori ajungem deznădăjduiți pentru că pașii ce pare că îi avem de făcut sunt prea mari și par imposibili. Dar nu trebuie să fie așa. Orice pas mic e o cărămidă la proces.
Chiar dacă am mers la sală "doar" de 3 ori/2 ori/1 dată- rezultatul este că am făcut mai mult sport. 🙂

Vineri cu maturizare emoțională, pas cu pas. 🌱
(într-o lume care merge mult prea repede, fără direcție, de multe ori.)

07/08/2025

Pentru toate momentele în care experimentăm ceva, de orice fel, poate ajută ideea aceasta, în conformitate și cu multe studii și teorii din psihologie.

🌱

24/07/2025

Carl Rogers a subliniat importanța vulnerabilității, în special în contextul psihoterapiei, ca element cheie pentru creșterea personală. El credea că a fi vulnerabil permite persoanelor să fie mai autentice și să se conecteze mai profund cu ceilalți, promovând un sentiment de acceptare de sine și facilitând o schimbare pozitivă.

Rogers considera vulnerabilitatea, manifestată și printr-o stare de incongruență, ca fiind necesară pentru schimbarea terapeutică. Asta înseamnă că atunci când o persoană recunoaște o discrepanță între imaginea de sine și experiențele sale reale, acest lucru poate crea un sentiment de disconfort sau anxietate care o motivează să caute schimbarea.

Prin acceptarea vulnerabilității, indivizii pot renunța la apărările psihice și se pot prezenta mai autentic. El a spus faimoasa frază: „Ceea ce sunt este suficient de bun dacă aș fi așa în mod deschis”.

Asta evidențiază și ideea că acceptarea de sine și vulnerabilitatea sunt foarte conectate.

Address

Piața Alexandru Mocioni, Nr. 6
Timisoara

Opening Hours

Monday	10:00 - 20:00
Tuesday	10:00 - 20:00
Wednesday	10:00 - 20:00
Thursday	10:00 - 20:00
Friday	10:00 - 17:00

Website

https://oanatudor.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Oana Tudor posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Oana Tudor:

Shortcuts

Want your practice to be the top-listed Clinic in Timisoara?