28/04/2026
De ce ne frustrăm atât de ușor?
Există momente în care reacția noastră pare mai mare decât situația în sine.
Un autobuz pierdut.
Un comentariu critic.
O întârziere.
O zi în care lucrurile nu ies cm ne-am propus.
Și, totuși, în interior apare o tensiune intensă, uneori greu de gestionat.
„Nu mai suport.”
„Este groaznic.”
„Simt că înnebunesc.”
„Toate mi se întâmplă numai mie.”
Poate că, dincolo de situațiile concrete, felul în care vorbim cu noi înșine amplifică această trăire. Cuvintele pe care le folosim nu sunt neutre, ele construiesc realitatea emoțională în care trăim.
Atunci când catastrofizăm, când absolutizăm sau când generalizăm, toleranța noastră la frustrare scade, iar reacția devine din ce în ce mai intensă.
Frustrarea nu apare doar din ceea ce se întâmplă, ci și din modul în care interpretăm ceea ce se întâmplă.
Uneori, această sensibilitate la frustrare are rădăcini mai vechi.
Poate vine din mediul în care am crescut.
Dacă în copilărie am fost expuși la modele de reacție impulsivă, lipsă de răbdare sau tensiune constantă, este posibil să fi învățat că aceasta este forma „normală” de a răspunde.
Mai vine din tiparul gândurilor noastre.
Din acele convingeri interne care spun:
„trebuie să fie cm vreau eu”
„nu suport să aștept”
„nu ar trebui să mi se întâmple asta”
Sau poate vine din ritmul în care trăim.
Suntem obișnuiți cu rapiditate, cu răspunsuri imediate, cu satisfacere instantă a nevoilor.
Iar atunci când realitatea nu se aliniază acestui ritm, apare frustrarea. Poate că, în esență, frustrarea este locul în care dorința noastră întâlnește o realitate care nu poate fi controlată, iar ceea ce facem în acel moment contează.
Putem amplifica reacția sau putem învăța, treptat, să o conținem, prin înțelegere.
Prin a observa cm gândim, cm vorbim cu noi, ce așteptări avem de la lume.
Și așa, pas cu pas, putem construi o relație diferită cu frustrarea, în care nu mai suntem copleșiți de ea, ci o putem traversa.
Întrebări de autoreflecție:
Ce îmi spun în momentele în care mă simt frustrat(ă)?
Cât de des folosesc cuvinte precum „niciodată”, „întotdeauna”, „nu suport”?
Ce model am învățat despre răbdare în copilărie?
Ce așteptări nerealiste am de la mine sau de la ceilalți?
🌿 Psihoterapeut Mia Cîrjan
