Psiholog Carmen Dănescu - Cabinet Individual de Psihologie

04/07/2025

🧠 1. CE ESTE ADHD CU ADEVĂRAT?

🔹 ADHD = Attention Deficit Hyperactivity Disorder, dar numele este înșelător.

Nu este un deficit de atenție, ci o dereglare a reglării atenției și motivației.

Mai precis:

Nu poți activa, menține sau comuta atenția decât în anumite condiții.

Nu răspunzi la „ar trebui”, ci doar la „mă interesează profund” sau „arde”.

Sistemul de auto-motivare internă funcționează atipic: are nevoie de interes viu, noutate, urgență sau emoție puternică pentru a se activa.

⚙️ 2. CUM FUNCȚIONEAZĂ CREIERUL TĂU?

🔬 Dereglări în sistemele:

Dopaminergic (recompensă, motivație, anticipare)

Noradrenergic (vigilență, răspuns rapid la stimuli)

Activitate modificată în:

Cortexul prefrontal dorsolateral – organizare, planificare

Striatum – inițierea acțiunii

🧩 Implicații:

Atenția ta nu este liniară – ci fluctuantă, direcționată de interes viu.

Ai o capacitate enormă de hiperconcentrare (hyperfocus) când ești cuplat(ă) la ceva semnificativ.

Când nu există interes → sistemul intră în shutdown, disociere, procrastinare.

🌪️ 3. TIPURI DE ADHD (DSM-5)

1. Predominant neatent – visare, uitare, distragere.

2. Predominant hiperactiv-impulsiv – agitație, vorbire rapidă, nerăbdare.

3. Tip combinat – cel mai frecvent la adulți.

> La adulți, hiperactivitatea devine hiperactivitate mentală: gânduri multe, viteză, dificultăți de oprire.

🔍 4. SIMPTOME TIPICE (în viața reală)

Simptom Exemplu

📌 Uitare constantă Chei, întâlniri, mesaje
🔄 Comutare frecventă Proiecte neterminate, entuziasm urmat de abandon
⏱️ Probleme cu timpul Estimezi greșit, funcționezi doar sub presiune
😩 Suprasolicitare rapidă Te epuizează lucrurile mici dacă nu sunt interesante
🌪️ Impulsivitate emoțională Reacții rapide, sensibile la respingere sau frustrare
😶 Blocaje inexplicabile Stare de „nu pot porni”, deși știi ce ai de făcut

🎯 5. PUNCTE FORTE SPECIFICE ADHD

Gândire divergentă, creativitate explozivă.

Capacitate de hiperfocus în zonele de pasiune.

Intuiție, spontaneitate, empatie crescută.

Reacție rapidă la criză – funcționezi brici sub presiune.

Capacitate de conectare cu oamenii la nivel intens și viu.

> ADHD este, în esență, un creier orientat spre sens, nu spre rutină.

🧩 6. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Nu confunda ADHD cu:

Burnout -Apare după efort excesiv-nu e prezent toată viața
Anxietate- Blochează inițiativa, dar nu provoacă uitare sau impulsivitate
Depresie -Scade motivația generală, dar nu produce hiperactivitate
Tulburări de personalitate Fixare rigidă, nu fluctuație a funcționării

🛠️ 7. ABORDĂRI DE TRATAMENT

🔹 A. PSIHIATRIE

🔹 B. PSIHOTERAPIE

🎨 8. STRATEGII DE VIAȚĂ

Domeniu- Recomandare

Organizare- Agendă vizuală, calendar colorat, alarme
Timp -Cronometru vizibil
Procrastinare -Task mic, urmat de recompensă rapidă
Lucru- Mediu cu minime distrageri, pauze regulate, muzică ritmică
Relații- Comunicare clară, spațiu pentru reîncărcare senzorială
Stare de bine- Mișcare zilnică, alimentație regulată, somn adevat

---

💬 9. CE E BINE SĂ ȘTII DESPRE TINE

Nu ești „defect(ă)”. Ești altfel cablat(ă).

ADHD e o diferență neurologică, nu o lipsă de voință.

Ai un creier de cercetător, creator, inovator, nu de funcționar repetitiv.

Ai nevoie de proiecte vii, feedback rapid, libertate și ritm propriu.

04/07/2025

Franz Ruppert propune o clasificare detaliată și originală a traumelor psihice, structurată în jurul impactului asupra identității și dezvoltării psihice a individului. El nu clasifică traumele doar în funcție de evenimentul traumatic (ca DSM), ci în funcție de modul în care acestea afectează structura internă a sinelui.

CLASIFICAREA TRAUMELOR LA FRANZ RUPPERT

1 TRAUMA SIMBIOTICĂ

> Când: Din timpul sarcinii până în primii ani de viață.
> Cauze: Mama nu e disponibilă emoțional, e copleșită, traumatizată, respinge copilul sau îl sufocă.
> Efect: Copilul renunță la propria identitate pentru a se „contopi” cu mama și a supraviețui.

> „Pentru a fi acceptat, copilul nu-și mai aparține.”
— Franz Ruppert

2 TRAUMA PERCEPȚIEI DE SINE (TRAUMA DE IDENTITATE)

> Când: Oricând în dezvoltare, dar mai ales în copilărie.
> Cauze: Abuz, neglijență, invalidare constantă, disonanță între ceea ce simt și ce li se spune că simt.
> Efect: Persoana nu mai știe cine este. Se identifică cu așteptările sau proiecțiile celorlalți.

> „Nu știu cine sunt – dar mă străduiesc să fiu ceea ce se așteaptă de la mine.”

3 TRAUMA SEXUALĂ ȘI CORPORALĂ

> Când: Oricând, adesea în copilărie.
> Cauze: Abuz sexual, atingeri invazive, lipsa limitelor corporale în familie.
> Efect: Ruptură profundă între corp și identitate. Adesea urmată de disociere, rușine toxică, pierderea contactului cu propriile dorințe.

> „Corpul devine un spațiu nesigur, rușinos sau străin.”
4 TRAUMA DE VIOLENȚĂ

> Când: La orice vârstă.
>Cauze: Agresiune, bătaie, frică extremă, amenințare cu moartea, martor la violență.
> Efect: Sistemul psihic îngheață, iar corpul dezvoltă mecanisme puternice de supraviețuire (disociere, evitare, agresivitate defensivă).

> „Întreaga ființă intră în alertă și rămâne acolo pentru zeci de ani.”

5 TRAUMA DE ,,PERPETRARE"

> Când: Când persoana traumatizată, la rândul ei, face rău altuia (conștient sau inconștient).
> Cauze: Identificare cu agresorul, mecanisme de apărare extreme.
> Efect: Guilt complex, rușine profundă, auto-agresivitate, blocaj de empatie.

> „Când am fost rănit și nu am conștientizat, am devenit și eu agresor – față de alții sau față de mine.”

6 TRAUMA DE PIERDERE A CONTACTULUI CU REALITATEA (DISOCIEREA GRAVĂ)

> Când: După traume multiple și profunde.
> Cauze: Copilul trăiește o realitate psihică imposibil de procesat.
> Efect: Se produce o ruptură gravă de la realitatea interioară sau exterioară. Apar pseudo-identități, tulburări de personalitate sau psihoză.

> „Am construit o lume a mea ca să nu mor în lumea lor.”

7 TRAUMA TRANSGENERAȚIONALĂ

> Când: Moștenită inconștient de la părinți, bunici etc.
> Cauze: Părinții nu și-au procesat propriile traume. Copilul preia loial inconștient durerea și povara sistemului.
> Efect: Trăiri „fără cauză aparentă”, simptome inexplicabile, identificări toxice cu rude decedate sau excluse.

> „Duc o povară care nu e a mea, dar trăiește în mine ca și cm ar fi.”


Ruppert susține că aceste traume nu sunt izolate, ci se cumulează și se suprapun, formând o structură psihică scindată, în care:

Părțile traumatizate sunt îngropate în inconștient.

Părțile de supraviețuire preiau controlul și mențin funcționarea zilnică.

Sinele ,,sănătos" este adesea redus la tăcere sau inaccesibil.

04/07/2025

SINTEZĂ TEMATICĂ – TEORIA POLIVAGALĂ

1️⃣ CONCEPTUL-CHEIE: SIGURANȚA BIOLOGICĂ

Siguranța nu este cognitivă, ci fiziologică.

> „A te simți în siguranță este diferit de a ști că ești în siguranță.”
(Stephen Porges)

Sentimentul de siguranță este esențial pentru conectare, vindecare, performanță și sănătate – și se naște din starea sistemului nervos autonom.
Biologia (nu morala, voința sau logica) determină dacă un individ poate socializa, iubi, învăța, lucra sau se poate autoregla.

2️⃣ MODELUL POLIVAGAL: VAGUL DORSAL vs. VENTRAL

Nervul vag are două componente fundamentale:

Vagalul ventral – „nervul compasiunii” – facilitează conectarea, relaxarea, empatia, creativitatea și reziliența.

Vagalul dorsal – declanșează înghețul/disocierea când pericolul este perceput ca prea mare. Asociat cu: blocaj, colaps interior, deconectare, senzația de moarte psihologică.

> Activarea acestor stări nu este voluntară. Nu ești „defect” dacă te-ai închis, te-ai prăbușit sau ai fugit.

3️⃣ CONCEPTE FUNDAMENTALE

Neurocepție: evaluarea inconștientă a mediului ca fiind sigur sau amenințător.

Coreglare: reglarea emoțională prin relații. Suntem biologic construiți să ne liniștim prin „prezența reglatorului”.

Ierarhie autonomă: sistemul nervos are o secvență predictibilă de răspunsuri – ventral (conectare) → simpatic (luptă/fugă) → dorsal (îngheț/disociere).

4️⃣ DISTINCȚIA TPV – SE (Somatic Experiencing)

SE: instrumente clinice pentru trauma fizică și emoțională, orientate spre eliberarea energiei blocate.

TPV: cadru de înțelegere a sistemului nervos, comportamentelor și relațiilor umane prin lentila siguranței biologice.

Ambele au fost influențate de colaborarea dintre Stephen Porges și Peter Levine.

5️⃣ APLICAȚII CLINICE ȘI SOCIALE

Psihoterapie: TPV ajută la formularea unui cadru blând și realist de lucru – nu „ce ai”, ci „ce a pățit sistemul tău nervos”.

Educație: conectarea precede învățarea. Un copil fără siguranță nu poate învăța, oricâtă voință ar avea.

Medicină și îngrijire: comunicarea față-în-față, intonația și expresia facială sunt intervenții terapeutice în sine.

Organizații: designul spațiului, cultura locului de muncă și stilul de leadership pot activa sau inhiba starea de siguranță.

6️⃣ PUTEREA RELAȚIILOR – „ADĂPOSTUL CELUILALT”

> „Conexiunile sociale nu sunt o opțiune, sunt un imperativ biologic.”
(Viorel Pașca)
Relațiile sigure activează vagalul ventral și ne aduc în prezent, în viață, în contact.

Indicii de siguranță transmiși inconștient:

Vocea (intonarea calmă e mai importantă decât conținutul).

Privirea (contact vizual blând).

Zâmbetul autentic.

Poziția corpului (non-amenințătoare).

7️⃣ REFLECȚIE: „MINTEA URMEAZĂ STAREA” (Deb Dana)

Starea neurofiziologică determină narațiunea cognitivă.

Nu trebuie să ne grăbim să „reparăm mintea” – ci să ne așezăm în starea potrivită pentru ca mintea să se regleze și să găsească soluții.

ÎN CONCLUZIE

Teoria polivagală este o punte între neurobiologie și umanitate. Ne invită să simțim înainte să explicăm, să oferim siguranță înainte să cerem funcționare, și să conectăm înainte să ,,corectăm".

28/05/2025

20/04/2025

16/04/2025

22/03/2025

Dintre catecelele despre emotii am gasit o varianta atractiva a celui despre “încredere” si tare imi place textul, linia melodica si interpretarea… cred ca poate deveni usor de fredonat de catre copii (si adulti 😉)

Ariana - Încredere & Text : Eduard CarcotaMix & Master : Eduard CarcotaVideo Film : https://www.arinio.ro/Fo...

03/03/2025

După ce, la modulul weekend-ului trecut, ne-am concentrat pe conceptul de “atenţie” şi am desfăşurat activități practice cu ajutorul cărora am trait atenţia, direcţionată fie spre interior, fie spre exterior, urmează să explorăm Lumea Emoţiilor. Când? Sâmbătă 14.03.2025

Până atunci haideţi să ne mai antrenăm atenţia într-un mod mai plăcut, jucăuş, dinamic.

De ce să acordăm atenţie la antrenarea Atenţiei?
Într-o lume în care suntem constant bombardați cu informații și stimuli digitali, atenția devine o resursă prețioasă, mai ales pentru adolescenți. Capacitatea de a menține atenția și de a rămâne concentrați asupra unei sarcini este esențială pentru învățare, relații sănătoase și luarea unor decizii eficiente. Din fericire, dezvoltarea acestei abilități poate fi stimulată prin jocuri interactive care transformă exersarea atenției într-o activitate plăcută și captivantă.
Jocul celor 5 simțuri – Adolescenții sunt încurajați să observe, pe rând, 5 lucruri pe care le văd, 4 pe care le aud, 3 pe care le simt, 2 pe care le miros și 1 pe care îl gustă. Acest joc crește conștientizarea senzorială și antrenează atenția asupra prezentului.
Puzzle-uri colaborative – Construirea unui puzzle în echipă necesită concentrare, atenție la detalii și coordonare. Fiecare participant trebuie să își mențină atenția asupra formei, culorilor și poziției pieselor, dezvoltând astfel o atenție susținută.
Sau dintre jocurile clasice sunt de recomandat Dobble, Jenga, Catan sau cele care presupun şi stabilirea unei strategii.
Cultivarea atenției nu trebuie să fie un proces rigid sau plictisitor. Prin jocuri interactive, adolescenții își pot îmbunătăți capacitatea de concentrare într-un mod plăcut și dinamic. În plus, aceste activități pot contribui nu doar la dezvoltarea atenției, ci și a spiritul de echipă, a capacităţii de autoreglarea emoțională și de a se ancora în momentul prezent. Integrarea acestor jocuri în viața de zi cu zi poate contribui semnificativ la dezvoltarea unei atenții susținute, esențială pentru succesul personal și academic al adolescenților.