Psiholog Carmen Dănescu - Cabinet Individual de Psihologie

17/10/2025

Cercul siguranței: program de educație parentală

15/10/2025

12/10/2025

𝗖𝗲𝗿𝗰𝘂𝗹 𝗦𝗶𝗴𝘂𝗿𝗮𝗻𝘁̦𝗲𝗶 - 𝗼 𝗵𝗮𝗿𝘁𝗮 𝗰𝗹𝗮𝗿𝗮̆ 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗻𝗲𝘃𝗼𝗶𝗹𝗲 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘁𝗮̆𝘂
​
Ca părinte, e firesc să te simți uneori dezorientat(ă) și să te întrebi: “𝘍𝘢𝘤 𝘣𝘪𝘯𝘦 𝘤𝘦𝘦𝘢 𝘤𝘦 𝘧𝘢𝘤? 𝘚𝘶𝘯𝘵 𝘶𝘯 𝘱𝘢̆𝘳𝘪𝘯𝘵𝘦 𝘴𝘶𝘧𝘪𝘤𝘪𝘦𝘯𝘵 𝘥𝘦 𝘣𝘶𝘯?”
𝗖𝗲𝗿𝗰𝘂𝗹 𝗦𝗶𝗴𝘂𝗿𝗮𝗻𝘁̦𝗲𝗶 (𝗖𝗢𝗦𝗣) este un 𝗽𝗿𝗼𝗴𝗿𝗮𝗺 𝗱𝗲 𝗽𝗮𝗿𝗲𝗻𝘁𝗶𝗻𝗴 reflexiv și practic, în 𝟴 𝗶̂𝗻𝘁𝗮̂𝗹𝗻𝗶𝗿𝗶 (100 min/săpt.), bazat pe mai mult de 𝟱𝟬 𝗱𝗲 𝗮𝗻𝗶 de cercetări despre atașament, care îți oferă 𝗼 𝗵𝗮𝗿𝘁𝗮̆ 𝘀𝗶𝗺𝗽𝗹𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗰𝗼𝗲𝗿𝗲𝗻𝘁𝗮̆ pentru a înțelege lumea emoțională a copilului tău.
​
Având Cercul drept reper, 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘀𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘁𝗮 poate prinde contur, în ritmul tău:
• de la “Nu știu ce vrea copilul de la mine” → la “Înțeleg nevoia din spatele comportamentului său”
• de la reacții automate → la pot alege răspunsuri potrivite nevoilor lui
• de la îndoială (“poate nu sunt un părinte bun”) → la încredere că sunt suficient de bun ca părinte și asta nu înseamnă să fiu perfect
• de la confuzie → la un reper simplu la care revii când te pierzi
• de la teama că tensiunile ne rup legătura → la “recunosc ce s-a întâmplat și repar relația“.
​
𝗖𝗮̂𝗻𝗱 𝗶̂𝗻𝗰𝗲𝗽𝗲𝗺:
📍 𝗧𝗶𝗺𝗶𝘀̦𝗼𝗮𝗿𝗮 (𝗳𝗶𝘇𝗶𝗰): marți 18:00 | 21 oct – 9 dec 2025
💻 𝗢𝗻𝗹𝗶𝗻𝗲 (𝗭𝗼𝗼𝗺): vineri 15:30 | 24 oct – 12 dec 2025
​
𝗖𝗼𝘀𝘁𝘂𝗿𝗶 (8 întâlniri x 100 min):
• 𝟵𝟲𝟬 𝗿𝗼𝗻 - plata în 𝟮 𝗿𝗮𝘁𝗲 𝗲𝗴𝗮𝗹𝗲: prima înainte de începerea cursului, a doua la Sesiunea 4
• 𝟴𝟬𝟬 𝗿𝗼𝗻 - 𝗽𝗹𝗮𝘁𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗴𝗿𝗮𝗹𝗮̆, înainte de începerea cursului
​
👉 𝗜̂𝗻𝘀𝗰𝗿𝗶𝗲𝗿𝗶:

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSc1Gf1x3mllu2_8vNgALvTuHWNA5O5qrACI7Gb8QmvpXdNTRQ/viewform

📞Erika 0770 228 230 | Carmen 0721 459 443
​Erika Jurescu - Psiholog & Psihoterapeut

A fi părinte este un privilegiu și o bucurie, dar şi un rol pe alocuri copleșitor, care ne consumă resursele și ne apasă uneori, cele mai vulnerabile butoane. În cadrul a 8 întâlniri săptămânale, prin vizionarea unor înregistrări video, prin discuții bazate pe exemple concrete și be...

04/07/2025

🧠 1. CE ESTE ADHD CU ADEVĂRAT?

🔹 ADHD = Attention Deficit Hyperactivity Disorder, dar numele este înșelător.

Nu este un deficit de atenție, ci o dereglare a reglării atenției și motivației.

Mai precis:

Nu poți activa, menține sau comuta atenția decât în anumite condiții.

Nu răspunzi la „ar trebui”, ci doar la „mă interesează profund” sau „arde”.

Sistemul de auto-motivare internă funcționează atipic: are nevoie de interes viu, noutate, urgență sau emoție puternică pentru a se activa.

⚙️ 2. CUM FUNCȚIONEAZĂ CREIERUL TĂU?

🔬 Dereglări în sistemele:

Dopaminergic (recompensă, motivație, anticipare)

Noradrenergic (vigilență, răspuns rapid la stimuli)

Activitate modificată în:

Cortexul prefrontal dorsolateral – organizare, planificare

Striatum – inițierea acțiunii

🧩 Implicații:

Atenția ta nu este liniară – ci fluctuantă, direcționată de interes viu.

Ai o capacitate enormă de hiperconcentrare (hyperfocus) când ești cuplat(ă) la ceva semnificativ.

Când nu există interes → sistemul intră în shutdown, disociere, procrastinare.

🌪️ 3. TIPURI DE ADHD (DSM-5)

1. Predominant neatent – visare, uitare, distragere.

2. Predominant hiperactiv-impulsiv – agitație, vorbire rapidă, nerăbdare.

3. Tip combinat – cel mai frecvent la adulți.

> La adulți, hiperactivitatea devine hiperactivitate mentală: gânduri multe, viteză, dificultăți de oprire.

🔍 4. SIMPTOME TIPICE (în viața reală)

Simptom Exemplu

📌 Uitare constantă Chei, întâlniri, mesaje
🔄 Comutare frecventă Proiecte neterminate, entuziasm urmat de abandon
⏱️ Probleme cu timpul Estimezi greșit, funcționezi doar sub presiune
😩 Suprasolicitare rapidă Te epuizează lucrurile mici dacă nu sunt interesante
🌪️ Impulsivitate emoțională Reacții rapide, sensibile la respingere sau frustrare
😶 Blocaje inexplicabile Stare de „nu pot porni”, deși știi ce ai de făcut

🎯 5. PUNCTE FORTE SPECIFICE ADHD

Gândire divergentă, creativitate explozivă.

Capacitate de hiperfocus în zonele de pasiune.

Intuiție, spontaneitate, empatie crescută.

Reacție rapidă la criză – funcționezi brici sub presiune.

Capacitate de conectare cu oamenii la nivel intens și viu.

> ADHD este, în esență, un creier orientat spre sens, nu spre rutină.

🧩 6. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Nu confunda ADHD cu:

Burnout -Apare după efort excesiv-nu e prezent toată viața
Anxietate- Blochează inițiativa, dar nu provoacă uitare sau impulsivitate
Depresie -Scade motivația generală, dar nu produce hiperactivitate
Tulburări de personalitate Fixare rigidă, nu fluctuație a funcționării

🛠️ 7. ABORDĂRI DE TRATAMENT

🔹 A. PSIHIATRIE

🔹 B. PSIHOTERAPIE

🎨 8. STRATEGII DE VIAȚĂ

Domeniu- Recomandare

Organizare- Agendă vizuală, calendar colorat, alarme
Timp -Cronometru vizibil
Procrastinare -Task mic, urmat de recompensă rapidă
Lucru- Mediu cu minime distrageri, pauze regulate, muzică ritmică
Relații- Comunicare clară, spațiu pentru reîncărcare senzorială
Stare de bine- Mișcare zilnică, alimentație regulată, somn adevat

---

💬 9. CE E BINE SĂ ȘTII DESPRE TINE

Nu ești „defect(ă)”. Ești altfel cablat(ă).

ADHD e o diferență neurologică, nu o lipsă de voință.

Ai un creier de cercetător, creator, inovator, nu de funcționar repetitiv.

Ai nevoie de proiecte vii, feedback rapid, libertate și ritm propriu.

04/07/2025

Franz Ruppert propune o clasificare detaliată și originală a traumelor psihice, structurată în jurul impactului asupra identității și dezvoltării psihice a individului. El nu clasifică traumele doar în funcție de evenimentul traumatic (ca DSM), ci în funcție de modul în care acestea afectează structura internă a sinelui.

CLASIFICAREA TRAUMELOR LA FRANZ RUPPERT

1 TRAUMA SIMBIOTICĂ

> Când: Din timpul sarcinii până în primii ani de viață.
> Cauze: Mama nu e disponibilă emoțional, e copleșită, traumatizată, respinge copilul sau îl sufocă.
> Efect: Copilul renunță la propria identitate pentru a se „contopi” cu mama și a supraviețui.

> „Pentru a fi acceptat, copilul nu-și mai aparține.”
— Franz Ruppert

2 TRAUMA PERCEPȚIEI DE SINE (TRAUMA DE IDENTITATE)

> Când: Oricând în dezvoltare, dar mai ales în copilărie.
> Cauze: Abuz, neglijență, invalidare constantă, disonanță între ceea ce simt și ce li se spune că simt.
> Efect: Persoana nu mai știe cine este. Se identifică cu așteptările sau proiecțiile celorlalți.

> „Nu știu cine sunt – dar mă străduiesc să fiu ceea ce se așteaptă de la mine.”

3 TRAUMA SEXUALĂ ȘI CORPORALĂ

> Când: Oricând, adesea în copilărie.
> Cauze: Abuz sexual, atingeri invazive, lipsa limitelor corporale în familie.
> Efect: Ruptură profundă între corp și identitate. Adesea urmată de disociere, rușine toxică, pierderea contactului cu propriile dorințe.

> „Corpul devine un spațiu nesigur, rușinos sau străin.”
4 TRAUMA DE VIOLENȚĂ

> Când: La orice vârstă.
>Cauze: Agresiune, bătaie, frică extremă, amenințare cu moartea, martor la violență.
> Efect: Sistemul psihic îngheață, iar corpul dezvoltă mecanisme puternice de supraviețuire (disociere, evitare, agresivitate defensivă).

> „Întreaga ființă intră în alertă și rămâne acolo pentru zeci de ani.”

5 TRAUMA DE ,,PERPETRARE"

> Când: Când persoana traumatizată, la rândul ei, face rău altuia (conștient sau inconștient).
> Cauze: Identificare cu agresorul, mecanisme de apărare extreme.
> Efect: Guilt complex, rușine profundă, auto-agresivitate, blocaj de empatie.

> „Când am fost rănit și nu am conștientizat, am devenit și eu agresor – față de alții sau față de mine.”

6 TRAUMA DE PIERDERE A CONTACTULUI CU REALITATEA (DISOCIEREA GRAVĂ)

> Când: După traume multiple și profunde.
> Cauze: Copilul trăiește o realitate psihică imposibil de procesat.
> Efect: Se produce o ruptură gravă de la realitatea interioară sau exterioară. Apar pseudo-identități, tulburări de personalitate sau psihoză.

> „Am construit o lume a mea ca să nu mor în lumea lor.”

7 TRAUMA TRANSGENERAȚIONALĂ

> Când: Moștenită inconștient de la părinți, bunici etc.
> Cauze: Părinții nu și-au procesat propriile traume. Copilul preia loial inconștient durerea și povara sistemului.
> Efect: Trăiri „fără cauză aparentă”, simptome inexplicabile, identificări toxice cu rude decedate sau excluse.

> „Duc o povară care nu e a mea, dar trăiește în mine ca și cm ar fi.”


Ruppert susține că aceste traume nu sunt izolate, ci se cumulează și se suprapun, formând o structură psihică scindată, în care:

Părțile traumatizate sunt îngropate în inconștient.

Părțile de supraviețuire preiau controlul și mențin funcționarea zilnică.

Sinele ,,sănătos" este adesea redus la tăcere sau inaccesibil.

04/07/2025

SINTEZĂ TEMATICĂ – TEORIA POLIVAGALĂ

1️⃣ CONCEPTUL-CHEIE: SIGURANȚA BIOLOGICĂ

Siguranța nu este cognitivă, ci fiziologică.

> „A te simți în siguranță este diferit de a ști că ești în siguranță.”
(Stephen Porges)

Sentimentul de siguranță este esențial pentru conectare, vindecare, performanță și sănătate – și se naște din starea sistemului nervos autonom.
Biologia (nu morala, voința sau logica) determină dacă un individ poate socializa, iubi, învăța, lucra sau se poate autoregla.

2️⃣ MODELUL POLIVAGAL: VAGUL DORSAL vs. VENTRAL

Nervul vag are două componente fundamentale:

Vagalul ventral – „nervul compasiunii” – facilitează conectarea, relaxarea, empatia, creativitatea și reziliența.

Vagalul dorsal – declanșează înghețul/disocierea când pericolul este perceput ca prea mare. Asociat cu: blocaj, colaps interior, deconectare, senzația de moarte psihologică.

> Activarea acestor stări nu este voluntară. Nu ești „defect” dacă te-ai închis, te-ai prăbușit sau ai fugit.

3️⃣ CONCEPTE FUNDAMENTALE

Neurocepție: evaluarea inconștientă a mediului ca fiind sigur sau amenințător.

Coreglare: reglarea emoțională prin relații. Suntem biologic construiți să ne liniștim prin „prezența reglatorului”.

Ierarhie autonomă: sistemul nervos are o secvență predictibilă de răspunsuri – ventral (conectare) → simpatic (luptă/fugă) → dorsal (îngheț/disociere).

4️⃣ DISTINCȚIA TPV – SE (Somatic Experiencing)

SE: instrumente clinice pentru trauma fizică și emoțională, orientate spre eliberarea energiei blocate.

TPV: cadru de înțelegere a sistemului nervos, comportamentelor și relațiilor umane prin lentila siguranței biologice.

Ambele au fost influențate de colaborarea dintre Stephen Porges și Peter Levine.

5️⃣ APLICAȚII CLINICE ȘI SOCIALE

Psihoterapie: TPV ajută la formularea unui cadru blând și realist de lucru – nu „ce ai”, ci „ce a pățit sistemul tău nervos”.

Educație: conectarea precede învățarea. Un copil fără siguranță nu poate învăța, oricâtă voință ar avea.

Medicină și îngrijire: comunicarea față-în-față, intonația și expresia facială sunt intervenții terapeutice în sine.

Organizații: designul spațiului, cultura locului de muncă și stilul de leadership pot activa sau inhiba starea de siguranță.

6️⃣ PUTEREA RELAȚIILOR – „ADĂPOSTUL CELUILALT”

> „Conexiunile sociale nu sunt o opțiune, sunt un imperativ biologic.”
(Viorel Pașca)
Relațiile sigure activează vagalul ventral și ne aduc în prezent, în viață, în contact.

Indicii de siguranță transmiși inconștient:

Vocea (intonarea calmă e mai importantă decât conținutul).

Privirea (contact vizual blând).

Zâmbetul autentic.

Poziția corpului (non-amenințătoare).

7️⃣ REFLECȚIE: „MINTEA URMEAZĂ STAREA” (Deb Dana)

Starea neurofiziologică determină narațiunea cognitivă.

Nu trebuie să ne grăbim să „reparăm mintea” – ci să ne așezăm în starea potrivită pentru ca mintea să se regleze și să găsească soluții.

ÎN CONCLUZIE

Teoria polivagală este o punte între neurobiologie și umanitate. Ne invită să simțim înainte să explicăm, să oferim siguranță înainte să cerem funcționare, și să conectăm înainte să ,,corectăm".

28/05/2025

20/04/2025

16/04/2025