04/07/2025
🔍 În psihoterapie, uneori începem cu o întrebare simplă:
„𝗖𝗶𝗻𝗲 𝗲𝘀̦𝘁𝗶 𝘁𝘂, 𝗰𝘂 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮̆𝗿𝗮𝘁, 𝗱𝗶𝗻𝗰𝗼𝗹𝗼 𝗱𝗲 𝗰𝗲 𝘀-𝗮 𝘃𝗶𝘀𝗮𝘁 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝘁𝗶𝗻𝗲?”
Pentru că, fără să ne dăm seama, 𝗺𝘂𝗹𝘁̦𝗶 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗻𝗼𝗶 𝘁𝗿𝗮̆𝗶𝗺 𝗱𝘂𝗽𝗮̆ 𝘃𝗶𝘀𝘂𝗹 𝗮𝗹𝘁𝗰𝘂𝗶𝘃𝗮.
Visul părinților despre „copilul ideal”.
Visul societății despre „femeia puternică” sau „bărbatul de succes”.
Visul partenerului despre cine ar trebui să fim pentru el.
Și poate cel mai puternic: 𝘃𝗶𝘀𝘂𝗹 𝗻𝗼𝘀𝘁𝗿𝘂 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗻𝗼𝗶 𝗶̂𝗻𝘀̦𝗶𝗻𝗲, construit din frânturi de loialitate, rușine, nevoi neîmplinite și așteptări.
👓De fapt, privim viața prin niște 𝗼𝗰𝗵𝗲𝗹𝗮𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝘃𝗶𝘀𝗮𝗿𝗲. Prin ei, nu mai vedem realitatea așa cm este. Vedem doar 𝗽𝗿𝗼𝗶𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗮 𝗻𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗮̆ 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗼𝗮𝗺𝗲𝗻𝗶, 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗹𝘂𝗺𝗲, 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝘀𝗶𝗻𝗲.
În terapie, începem să ne uităm mai cu atenție la acești ochelari.
Cine i-a pus acolo? Mama? Tata? Un frate, o soră? Poate un fost partener?
𝗖𝗲 𝗶𝗺𝗮𝗴𝗶𝗻𝗲 𝘀̦𝗶 𝗰𝗲 𝘃𝗶𝘀𝗲 𝗮𝘂 𝗳𝗮̆𝘂𝗿𝗶𝘁 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝘁𝗶𝗻𝗲?
𝗖𝗲 𝗿𝗼𝗹𝘂𝗿𝗶 𝘁̦𝗶-𝗮𝘂 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗮𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂𝗶𝘁𝗲 𝗶𝗻𝗰𝗼𝗻𝘀̦𝘁𝗶𝗲𝗻𝘁?
𝗘𝘀̦𝘁𝗶 𝗶̂𝗻𝗰𝗮̆ 𝗹𝗼𝗶𝗮𝗹/𝗮̆ 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗼𝗿 𝗿𝗼𝗹𝘂𝗿𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗿𝘂𝗶𝘁𝗲 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝘁𝗶𝗻𝗲 𝗱𝗲 𝗽𝗮̆𝗿𝗶𝗻𝘁̦𝗶𝗶 𝘁𝗮̆𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗱𝗲 𝗮𝗹𝘁̦𝗶𝗶?
Poate că ai fost „𝘤𝘦𝘢 𝘤𝘶𝘮𝘪𝘯𝘵𝘦” care nu tulbură apele, nu deranjează, nu cere prea mult.
Sau „𝘤𝘦𝘭 𝘥𝘦 𝘪̂𝘯𝘤𝘳𝘦𝘥𝘦𝘳𝘦” care ține totul în spate, matur prea devreme, pe care ceilalți se pot sprijini mereu.
Sau „𝘤𝘦𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘭𝘦 𝘳𝘦𝘻𝘰𝘭𝘷𝘢̆ 𝘱𝘦 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦” care se sacrifică, preia și repară tot ce e disfuncțional în jur.
Și poate, 𝗶̂𝗻 𝘃𝗶𝘀𝘂𝗹 𝗰𝗲𝗹𝗼𝗿𝗹𝗮𝗹𝘁̦𝗶, 𝗮𝗶 𝗶̂𝗻𝘃𝗮̆𝘁̦𝗮𝘁 𝘀𝗮̆ 𝘁𝗲 𝗽𝗶𝗲𝗿𝘇𝗶 𝗽𝗲 𝘁𝗶𝗻𝗲.
👓𝗗𝗮𝗿 𝗰𝗲 𝘀-𝗮𝗿 𝗶̂𝗻𝘁𝗮̂𝗺𝗽𝗹𝗮 𝗱𝗮𝗰𝗮̆ 𝘁̦𝗶-𝗮𝗶 𝗱𝗮 𝗷𝗼𝘀 𝗮𝗰𝗲𝘀̦𝘁𝗶 𝗼𝗰𝗵𝗲𝗹𝗮𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝘃𝗶𝘀𝗮𝗿𝗲?
Nu dintr-o dată.
Ci puțin câte puțin, ca și atunci când ți se reduc lent dioptriile …și începi să vezi mai bine.
La început poate te dor ochii sau nu știi sigur ce vezi.
Dar treptat, lucrurile devin mai clare. Nu perfecte, dar mai reale.
Începi să vezi cu mai multă limpezime și claritate…atât în ce te privește pe tine, cât și în felul în care îi vezi pe ceilalți.
𝗡𝘂 𝗻𝗲 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗺 𝗼𝗰𝘂𝗽𝗮 𝗱𝗲 𝗼𝗰𝗵𝗲𝗹𝗮𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝘃𝗶𝘀𝗮𝗿𝗲 𝗮𝗶 𝗰𝗲𝗹𝗼𝗿𝗹𝗮𝗹𝘁̦𝗶, 𝗱𝗮𝗿 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗺 𝘀̦𝗶 𝘀𝘂𝗻𝘁𝗲𝗺 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗼𝗻𝘀𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 𝗼𝗰𝘂𝗽𝗮̆𝗺 𝗱𝗲 𝗮𝗶 𝗻𝗼𝘀̦𝘁𝗿𝗶 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗶.
