Psihoterapeut Venter Draghița

24/10/2025

Ce este psihoterapia de cuplu?

Psihoterapia de cuplu este un spațiu în care doi oameni învață din nou cm să se audă, să se înțeleagă și să se regăsească.

Nu este despre vină sau reproș( tu ești cel vinovat, tu trebuia să faci..), ci despre a înțelege ce se întâmplă între noi ( de ce am reacționat așa.... de fapt aceasta a fost frica mea) și cm putem construi o relație mai conștientă, mai apropiată, mai vie.

☘️ Când este momentul să venim în terapie de cuplu?

Nu doar atunci când lucrurile merg “rău”.
Ci și atunci când simțim că:

👉vorbim, dar nu ne mai auzim cu adevărat

👉ne certăm des și rămânem blocați în aceleași tipare

👉apropierea a devenit mai rară, iar distanța tot mai mare

👉iubirea există, dar parcă nu mai știm cm să o exprimăm...

☘️ Ce se întâmplă acolo?

❤️În terapie, învățăm să ascultăm fără să ne apărăm, să punem pauză reacțiilor și să auzim și emoțiile celuilalt.

❤️Descoperim limbajul de iubire al fiecăruia – felul în care dăm și primim afecțiune.

❤️Învățăm să vorbim despre nevoi, dureri și dorințe într-un mod care aduce apropiere, nu distanță.

Ps: Poza( făcută într-un colț de rai al țării noastre) mi-a reflectat mesajul:
"Hai sa nu ne culcam supărați și să ne auzim și dincolo de cuvinte... căci timpul este prea prețios și se scurge mult prea repede ❤️
"


📞0760 947 963

15/10/2025

"We are not our genes, we are our dreams"

Am citit despre un moment dintr-o conferință a lui Alberto Villoldo care m-a impresionat și am simțit sa împărtășesc cu voi. 🤗

El a spus:

„Când m-am născut, mama mea era prea tânără ca să știe ce face, iar tata… prea ocupat cu sticla de whisky.”

O sală întreagă a rămas fără cuvinte.
Dar apoi Alberto a zâmbit și a adăugat:

„We are not our genes, we are our dreams.”

"Nu suntem trecutul nostru, suntem visurile noastre"

Cuvintele lui sunt o amintire că nu suntem condamnați de trecut.

Trecutul ne influențează, dar nu ne definește.
El este doar punctul de plecare, nu destinația.

Tu ce visuri ai ?

Te invit sa te gândești la ele și să zâmbești, știind că în fiecare zi ești mai aproape de a ajunge acolo!
Chiar daca, poate unele vise acum par imposibile, continuă să ai încredere în tine 🤗

Draghita 🌹

14/10/2025

Când corpul încearcă să ne protejeze☘️

Louise Hay spunea:

„Fiecare kilogram în plus reprezintă o nevoie de protecție.
Când te simți în siguranță în tine, corpul tău nu mai are nevoie să te apere.”

Deasemenea, psihosomatica ne arată că trupul și mintea nu sunt două lumi separate.

Fiecare emoție pe care o trăim, dar nu o exprimăm, rămâne undeva în corp.

Tristețea se simte în piept. Teama în stomac. Rușinea în umeri. Vinovăția în spate.

Când nu ne permitem să simțim, corpul simte pentru noi.
Când nu spunem „mi-e frică”, corpul strigă prin tensiune, prin durere, prin greutate.

Corpul nu ne pedepsește. Ne protejează.
Face ce știe el mai bine: ne ține în siguranță.❤️

Dar, în timp, putem învăța altfel.

Putem învăța să ne oferim noi înșine acea siguranță, acea iubire, acea blândețe.
Să ascultăm copilul interior și să-i spunem: „Ești în siguranță acum.”

Când mintea se liniștește, și corpul o urmează.
Greutatea incepe să dispară atunci când se dizolvă în conștiință,când rușinea se transformă în acceptare și critica în iubire.❤️

Nu este vorba despre diete.

Este despre vindecare. Despre a te privi cu înțelegere.. cu compasiune ❤️

Despre a-ți aminti că trupul tău nu este dușmanul tău ....este doar povestea unei nevoi de siguranță care acum poate fi îmbrățișată, nu ascunsă. 💛

10/10/2025

🧠Ziua Mondială a Sănătății Mintale

Sănătatea mintală nu este doar absența anxietății, a depresiei sau a durerii.
Este o stare de echilibru interior, care se construiește pas cu pas, în tăcere.

Este puterea de a rămâne cu tine în momentele grele,fără să te judeci, fără să te ascunzi..💐

Este despre grijă. Despre spațiile mici de liniște pe care ți le oferi.

Despre prietenii cărora le spui „azi nu pot” fără vinovăție.

Despre gândurile pe care le privești cu blândețe, fără să le lași să te înghită.

Grija pentru mintea ta este o formă de iubire.
Și este una dintre cele mai importante!!
Pentru că de acolo pleacă totul — cm simți, cm iubești, cm trăiești.

🧠 Azi, de Ziua Mondială a Sănătății Mintale, adu-ți aminte: nu ești singur.❤️

Și nu trebuie să fii mereu „bine”.
E suficient să fii sincer cu tine.

08/10/2025

O să fiu fericită când…”

Am rostit asta ani la rând.
Când o să am jobul ăla.
Când o să mă simt în siguranță.
Când o să vină omul potrivit.
Când o să scap de frici, de rușine, de golul din mine...

Am trăit mult timp cu sufletul suspendat între un „nu mai pot” și un „poate mâine”.

Deconectată de emoții, funcționând pe pilot automat, crezând că fericirea este undeva mai departe — într-o versiune mai „bună” a mea sau poate intr-o realizare mai mare ...

Dar adevărul este că viața se întâmplă acum.
Nu după ce ne vindecăm complet. Nu după ce „merităm”....

Fericirea nu este o destinație, este un moment de prezență....este în respirația de acum, în lumina dimineții, în liniștea dintr-o pauză.❤️

Am învățat (și încă învăț) că nu trebuie să aștept nimic ca să fiu bine.
Pot să fiu recunoscătoare, imperfectă, vie — astăzi 🙏

06/10/2025

06/10/2025

06/10/2025

Vindecarea nu înseamnă să te prefaci că nu te-a durut.
Înseamnă că ai ales să nu mai lași acea durere să-ți scrie povestea.

Acum vocea din mintea ta ești tu: blândă, bună, puternică.

Cea care îți amintește mereu că ești întreagă, demnă de iubire și că ești încă în procesul frumos de a deveni. 🌿✨

Nu este despre a uita, ci despre a-ți revendica puterea.
Despre a transforma rănile în lecții, durerea în înțelepciune și tăcerea în curaj.

Tu nu ești ce ți s-a întâmplat. Tu ești ceea ce alegi să devii. 💚

Draghita 🌹

30/09/2025

În fiecare dintre noi există un copil.

Indiferent de câți ani trec, de câtă responsabilitate ne asumăm sau de cât de puternici încercăm să ne arătăm în lume, acel copil nu dispare niciodată cu adevărat.
Este partea din noi care râde necontrolat, visează fără limite și găsește bucurie în cele mai mici și mai simple lucruri.❤️

Dar acel copil nu este disponibil pentru toată lumea. Se arată doar în fața oamenilor cu care ne simțim cel mai confortabil, cei care ne fac să ne simțim în siguranță, iubiți și acceptați exact așa cm suntem.

În jurul lor, nu trebuie să ne prefacem. Nu trebuie să purtăm măști. Nu trebuie să impresionăm pe nimeni. Putem fi pur și simplu.

Gândește-te... când te trezești jucăuș, prost sau vulnerabil cu cineva, asta nu este slăbiciune, ci încredere. Înseamnă că sufletul tău îl recunoaște pe al lor ca un loc de siguranță. Este rar și este prețios.

Așa că prețuiește acești oameni din viața ta. Ei sunt cei care îți amintesc că, sub toată seriozitatea maturității, există încă o inimă care tânjește după bucurie, râs și conexiune.

Și uneori, lăsând acel copil interior să respire este exact ceea ce ne vindecă în moduri în care nimic altceva nu poate.❤️❤️❤️

26/09/2025

Copiii nu sunt prietenii tăi.

Și nu este o afirmație dură — este adevărul.

Copiii tăi nu au nevoie să fii „cel mai bun prieten” al lor. Nu au nevoie să fii cel care aprobă orice fac, care râde la fiecare greșeală sau care îi lasă să treacă prin viață fără corectare.

Au nevoie să fii părinte.

Un părinte care stabilește limite, chiar și atunci când nu este popular.
Un părinte care îi face responsabili, chiar și atunci când e incomod.
Un părinte care spune „nu” atunci când răspunsul ușor ar fi „da”.

Pentru că iată adevărul: prietenii sunt egali. Prietenii nu poartă responsabilitatea de a forma caracterul, de a insufla valori sau de a preda lecții de viață care pot determina viitorul. Dar părinții? Părinții poartă această greutate sacră.

Iar copiii — chiar și când dau ochii peste cap( si lungesc acel" ce-i"???sau " ce vrei iar?"🙈) , chiar și când trântesc ușa, chiar și când plâng pentru că le-ai spus „nu acum” — tânjesc după acea structură. Tânjesc după cineva care îi iubește suficient de mult încât să îi corecteze. Cineva care îi iubește suficient de mult încât să îi ghideze.

Într-o zi, când vor fi mari, când se vor uita înapoi cu ochi mai limpezi, vor înțelege. Vor realiza că „nu”-ul tău a fost iubire. Că regulile tale au fost protecție. Că disciplina ta a fost îndrumare.

Și atunci te vor numi nu doar „mamă” sau „tată”, ci cel mai adevărat prieten pe care l-au avut vreodată.

🙏🤗

25/09/2025

Respiră. Ești În Siguranță – Sau Poți Fi ❤️

De multe ori, fără să ne dăm seama, trăim pe pilot automat în stres și încordare.

Corpul este în alertă, mintea caută mereu „ce ar putea merge rău”, iar sufletul nu se mai odihnește.

Aceasta se întâmplă pentru că, undeva adânc în noi, nevoia de siguranță nu a fost pe deplin împlinită.

👶 De mici copii, am căutat siguranță în brațele părinților, în stabilitatea casei, în reacțiile celor din jur. Dacă nu am găsit acolo suficientă protecție și predictibilitate, am învățat să rămânem în modul de supraviețuire.

🔺 În piramida lui Maslow( un model care așează nevoile umane în etape) siguranța este a doua treaptă, imediat după nevoile fiziologice. Fără ea, nu putem construi mai departe către iubire, apartenență, încredere și sens.

Dar adevărul este că siguranța nu înseamnă doar pereți și resurse materiale.

Siguranța înseamnă și:

- să știu că pot să îmi simt emoțiile fără să fiu respins;

- să am un corp care nu trăiește constant în alertă;

-să pot spune „nu” fără frică;

-să îmi dau voie să mă relaxez, chiar și pentru câteva clipe.

🌱 Atunci când învățăm să ne oferim siguranță interioară – prin limite, prin ritualuri blânde, prin conectare cu oameni în care avem încredere – corpul începe să iasă din supraviețuire și să intre în viață.

Respiră,ești în siguranță ❤️

18/07/2025

Nu-mi amintesc aproape nimic din copilărie!

Oare îți sună cunoscut?

Poate doar frânturi. Zgomote. Mirosuri. O poză veche pe care n-aș ști să o pun într-un context. Și o întrebare : de ce?

Cum spune Gabor Maté — ori n-a fost nimic memorabil… ori a fost prea mult.
Iar, de cele mai multe ori, este varianta a doua.

Pentru un copil, „prea mult” poate fi multe lucruri: certuri constante, absență emoțională, frică, respingere, violență fizică sau tăceri reci care dor.
Și când e prea mult pentru sistemul nervos al unui copil, creierul face ce știe mai bine: se protejează.

Intră în disociere ,se „rupe” de realitate, ca să nu simtă durerea." Se deconectează de corpul care simte puternic emoțiile copleșitoare....

Partea creierului care percepe pericolul – amigdala – devine hiperactivă, ținând corpul într-o stare continuă de alertă.
În același timp, hipocampusul, care ar trebui să creeze amintiri, e inundat de cortizol, hormonul stresului, și nu mai funcționează normal.

Așa se face că… nu se mai formează amintiri. Sau se formează distorsionat, în ceață.

Asta nu e uitare obișnuită. E uitare de supraviețuire.
Creierul a ascuns tot ce era prea dureros ca să fie simțit.

Dar ce s-a întâmplat în copilărie nu rămâne acolo.
Pentru că mecanismul învățat atunci — să pleci din tine când doare — se activează și acum:

🔹 În relații, când te simți respins
🔹 La muncă, când ești copleșit
🔹 În momente de stres, când te simți blocat, confuz sau „pe pilot automat”

Poți să zâmbești, să fii „funcțional”, dar înăuntru să te simți gol. Deconectat. De parcă n-ai trăit cu adevărat nici atunci, nici acum.

Și totuși, vestea bună e asta:

Dacă mintea a putut învăța să plece, poate învăța și să se întoarcă.
Încet, cu răbdare, cu sprijin, poți învăța să stai din nou în corpul tău, în viața ta, în prezent.

💛 Disocierea te-a protejat. Dar acum nu mai ai nevoie să trăiești doar ca să supraviețuiești.
Poți începe să simți. Să fii. Să-ți aduci aminte.