09/08/2024
Dragi colegi este un eveniment nefericit fara precedent… iar raspunsul nostru, al colegilor de breasla ar trebui sa fie fara precedent.
Incep prin a saluta raspunsurile societatilor de profil dar si raspunsul Colegiului Medicilor, insa in aceasta situatie grava raspunsul diplomatic nu este suficient! Din pacate, populatia nu intelege nimic din aceste comunicate, care nu sunt mediatizate in masura in care ar trebui.
Am inghitit multe in toti acesti ani, facandu-ne datoria cu demnitate in ciuda noroiului aruncat in noi. Ne sacrificam zilnic viata si familia, venim la munca indiferent daca este Paste, Craciun sau weekend, nu dormim nopti pentru a mentine garzile- acele ore care nu sunt considerate vechime in munca-fapt stipulat in lege, desi muncim pe branci. In caz de calamitate tot noi venim benevol de acasa sacrificandu-ne viata.
Si nu beneficiem de pensii speciale!!!
Niciodata nu am pus nimanui pumnul in gura pentru a ne cere drepturile deoarece este stipulat in lege ca sa se mentina liniile de garda… chiar daca intram in greva. Tocmai pentru ca populatia sa nu aiba de suferit.
Va rog sa va amintiti ce au facut profesorii anul trecut, ei au putut sa fie uniti, noi de ce nu putem???
Nu spun ca in timpul desfasurarii activitatii medicale nu putem gresi. Nu o facem intentionat. E omeneste. Ne intalnim cu situatii critice la orice ora din zi si din noapte, in care deciziile terapeutice trebuie luate urgent, fara a avea timp de cercetat literatura de specialitate. Daca finalul este fericit, toata lumea este fericita. Daca pierdem pacientul, pierdem si o parte din noi. Ne punem intrebari ani la rand…. Dar daca as fi procedat altfel, oare l-am fi salvat???
Ideal ar fi pentru toti o medicina defensiva in care sa dam doua pastile si toata lumea sa fie fericita. Dar pentru unele specialitati nu se poate. Orice om poate gresi in meseria pe care o face. Suntem constienti ca, din pacate, in meseria noastra, o greseala facuta si nerealizata la timp poate inseamna o viata pierduta in unele cazuri. Pentru noi teama de a nu gresi este un stres suplimentar care poate conduce la burn out, depresie si in unele cazuri chiar la suicid. Pentru greselile medicale s-a inventat malpraxis-ul in lumea civilizata. Este nedrept ca noi sa fim linsati in piata publica, fara prezumtia de nevinovatie, iar in orice alta meserie, orice greseala sa fie trecuta cu vederea fara niciun fel de repercursiune.
Chiar credeti ca este vreunul din noi atat de psihopat ca sa vina la munca sa omoare oameni???
Ne era mult mai usor sa facem orice altceva in viata. Putem si noi sa facem cursuri de 6 luni de manichiura sau hairstilist, sa lucram fara stres, sa fim respectati si sa castigam mai mult decat acum. Noi ne-am sacrificat pana in jurul varstei 30 ani ca sa obtinem dreptul de semnatura. Ne sacrificam in continuare, iar drept rasplata suntem linsati in piata publica.
Nu cred ca este coleg care sa nu fi cumparat vreodata un medicament daca era necesar pacientului si nu avea cine sa il cumpere.
Nu de putine ori ajungi acasa, tarziu d**a program si in loc sa stai linistit si sa te relaxezi, te apuci sa cauti in literatura de specialitate cazuri pentru a vedea ce solutii au avut alti colegi, din alte tari la situatii dificile identice.
Pentru ca omul nu are doar o singura boala. Si trebuie sa iei decizii terapeutice pe muchie de cutit tinand cont atat de protocoale cat si de datele din literatura de specialitate.
Situatia este extrem de grava! Am ajuns sa fim criminali pentru ca ne facem treaba cu demnitate intr-o societate fara cultura medicala.
Nu le cunosc personal pe persoanele implicate.
Nu avem toate datele medicale ale pacientului.
Ce stim cu totii este ca o simpla pneumonie fara complicatii nu te duce la terapie intensiva.
Privind din datele existente pacientul probabil era internat cu bronhopneumonie cu evolutie severa ( insuficenta respiratorie acuta cu necesar de suport ventilator si soc septic). Din aceasta cauza a ajuns in ATI. Admisia in sectiile de ATI se face in baza unor criterii clare de severitate. Sa nu comparam vizita in ATI cu una la Mall!! In aceste conditii, decesul a survenit din cauza patologiei existente, nu pentru ca s-a redus doza de noradrenalina!
Da, noradrenalina se foloseste cu prudenta si in doze mici si de catre putini colegi( anestezisti, urgentisti, si putini cardiologi). De cele mai multe ori calculam dozele folosindu-ne de calculator. Aceasta se administreaza cu ajutorul injectomatului.
Nu asa cm aud cu stupoare ca s-a suplimentat noradrenalina prin perfuzie obisnuita. As vrea sa o intreb pe distinsa doamna care face aceste afirmatii: Care era doza administrata??? Cum a calculat-o??? Eu in 20 ani de medicina nu stiu sa fi vazut/ citit undeva cm sa administrez noradrenalina intr-o perfuzie obisnuita.
Nu e o bucurie sa administrezi noradrenalina/ adrenalina. O faci de necesitate, cu precautie, respectand protocoale de administrare, preferabil pe termen cat mai scurt si in doza cea mai mica eficienta.
Noradrenalina nu este elixirul vietii… din contra are muuulte reactii adverse.
Nu poti creste la nesfarsit dozele de noradrenalina ca sa mentii tensiunea unui pacient cu soc septic refractar si disfunctie multipla de organ….
Stiti cu totii ca in spitale nu exista asa numitele saloane ale mortii, descrise la TV. Da, in sectiile de ATI, sunt pacienti care stau de mult timp, cu infectii supraadaugate, iar bietii colegi se chinuie zilnic sa mute pacientii, grupandu-i pe germeni pentru a reduce riscul de contaminare de la unul la celalat dar si pentru a evita infectarea celor noi admisi. Acest lucru se face pentru a curata saloane, pentru a ajuta si pentru a oferi o sansa la viata tuturor. Nu pentru ca asa vrem noi sa decidem cine are sansa la viata si cine nu.
Constat cu stupoare ca toata lumea se pricepe la medicina. In aceste conditii apreciem ca suspendarea activitatii medicale in orice institutie ar putea fi suplimentata cu brio la orice ora de personalul din mass-media si sistemul juridic. Va invitam cu drag 72 ore in locul nostru sa va descurcati pe orice sectie (ATI, chirurgie, UPU, cardiologie etc).
La sfarsitul celor 72 ore venim noi si facem impreuna bilantul mortilor….
Am ajuns sclavii societatii pentru ca indiferent ce se spune despre noi, am ignorat totul si ne-am facut in continuare meseria cu demnitate. Am tratat pacientii indiferent daca sunt asigurati sau nu. De multe ori facem politie pentru ca site-ul CNAS nu merge si nu poti verifica calitatea de asigurat. Iar daca trec cele 72 ore de urgenta, tot noi medicii dam cu subsemnatul pentru ca pacientul este neasigurat. Nu se mai cunoaste rolul medicului in societate. Nu mai exista respect. Mass-media a alergat intotdeauna pentru stiri senzationale si astfel s-a ajuns in acest punct de cotitura, as putea spune.
Este timpul ca societatea sa constientizeze rolul medicului. Acest lucru se poate intampla doar daca se sisteaza temporar orice activitate medicala in orice serviciu. Da stiu va fi un pret prea scump…. mii de vieti pierdute la nivel national. Da nimic nu se castiga fara un pret platit. Ce ne puteti face intr-un asemenea scenariu??? Ne arestati pe toti???
Societatea trebuie sa inteleaga ca omul nu este vesnic pe pamant. Si in ciuda tuturor eforturilor medicilor de a salva si a prelungi cat mai mult viata, omul moare. Este legea absoluta a firiii pe care nu o putem schimba. Sunt situatii clinice in care indiferent de actiune sfarsitul este inevitabil. In urma cu 20 ani pacientii in stadii terminale, fara solutii terapeutice preferau sa moara acasa in patul lor. Acum mor in sectiile de ATI, de multe ori d**a episoade repetate de resuscitare. Pentru ca da, in aceasta tara nu avem protocoale in care sa fie stipulat clar cand faci si cand nu faci resuscitare.
Este timpul pentru schimbarea legislatiei!
Este timpul pentru infiintarea centrelor de paleatie in care omul sa fie tratat, ingrijit si sa moara demn fara am mai fi supus repetatelor resuscitari, intubat etc..
Nu suntem mai presus de lege! Da, ne supunem legilor tarii, dar acestea trebuie adaptate la legislatia europeana existenta la acest moment in tarile civilizate! Iar daca exista culpa medicala, aceasta ar trebui apreciata de specialisti care lucreaza in domeniu, a caror parere ar trebui ceruta de catre sistemul juridic, ori de cate ori este necesar!
Credem cu tarie in munca in echipa si trebuie sa avem incredere unul in celalat pentru a reusi sa dam ani vietii! Ne dorim sa avem alaturi un ministru care sa cunoasca realitatea din spitale, sa ne asculte si sa ne sustina ori de cate ori este necesar!
Mesaj preluat și foarte bine punctat!
