Mame care cresc

23/06/2025

Și totuși, maternitatea este de multe ori o cursă cu emoții și gânduri de tot felul.

Unde și cm ne găsim seninătatea? Nu am un răspuns universal, dar ceva știm sigur: fiecare mamă trebuie să caute activ acea sursă care funcționează pentru ea.

https://www.facebook.com/reel/657101640676398

10/06/2025

Nu e curios că mintea noastră gândește cu mult înainte ca noi să înțelegem limbajul?

Creierul începe să se dezvolte intens încă din perioada intrauterină și continuă să o facă rapid după naștere. Chiar și fetușii din burtică, bebelușii sau copiii foarte mici, care nu pot vorbi sau care cunosc un set foarte restrâns de cuvinte, sunt capabili să proceseze multe experiențe senzoriale, emoționale sau relaționale.

Astfel, prin experiențele trăite, mintea noastră își formează seturi de credințe despre propria persoană și despre lumea din jur, credințe pe care la un nivel conștient suntem departe de a le putea înțelege.

De exemplu, un bebeluș care nu primește atenție iubitoare atunci când plânge (din orice motiv), poate dezvolta credințe de tipul: 🟡 nu sunt bun de nimic (pentru că nu plâng destul de ”corect” încât să primesc atenție de la mama)
🟡 oamenii nu sunt de încredere, nu te poți baza pe nimeni în viață
🟡 nu are rost să te chinui pentru că oricum nu poți rezolva nimic
și multe altele.

Aceste credințe centrale rămân cu noi de-a lungul anilor și influențează modul în care percepem și tratăm toate experiențele vieții. Tot ele sunt de multe ori cauza profundă sau ascunsă pentru multe tulburări de anxietate, depresie și alte ”rude”: lene, procrastinare, frici iraționale, stimă de sine dereglată și multe altele.

Tocmai pentru că aceste credințe de bază (pe care toți le avem, dar ele pot fi mai mult sau mai puțin realiste, funcționale sau flexibile) s-au format înainte ca noi să avem un limbaj suficient dezvoltat, o parte importantă din munca de la începutul terapie constă în a le identifica: a reuși ”să vedem nevăzutul” și să punem în cuvinte credințele care ne guvernează viața și pe care nici măcar nu le conștientizăm.

Tu cât de conștient ești de credințele tale de bază? Câte emoții plăcute sau dureroase curg din ele? Și cât de mult te ajută sau te împiedică ele să trăiești viața pe care ți-o dorești?

Call now to connect with business.

06/06/2025

Furia e doar mesagerul, nu este ea inamicul.

O analogie bună este durerea de dinți. Da, toți am vrea să ne scăpăm de ea atunci când apare, dar nu durerea este problema în sine, ci caria dentară. Putem să ne anesteziem să nu mai simțim durerea, dar acest lucru nu va opri caria din evoluție.

La fel este și cu furia.

Orice metodă sănătoasă de gestionare a furiei trebuie să pornească de la premisa că furia este un fel de durere, este ceva ce ne avertizează că ni se întâmplă ceva rău în interior. De obicei, răul pe care îl semnalează furia are legătură cu deprivarea unor nevoi fundamentale, cu conflicte interioare sau cu experiențe de abuz emoțional.

Există pe piață și multe metode pop-psychology de ”gestionare” a furiei care atacă furia în sine. Acestea au la bază premisa că furia în sine este ceva negativ ce trebuie eliminat. Chiar dacă la început este posibil să ne facă să ne simțim mai bine (funcționează ca un fel de anestezie, ne disociază de ceea ce era dureros în noi), pe termen mediu și lung sunt dăunătoare, pentru că ne deconectează de la realitatea vieții, iar problemele de fond se pot agrava.

Terapia reală a furiei este mai neplăcută decât metodele pop-psychology bazate pe negare și disociere, pentru că terapia reală implică să ne conectăm cu furia pentru a putea afla exact ce se ascunde dedesubt.

Dacă metodele pop-psychology se bazează pe reducerea la tăcere a mesagerului incomod, psihoterapia presupune să stăm de vorbă cu mesagerul și să ascultăm tot ce are de spus pentru a ne putea conduce spre inamicul real.

Terapia reală a furiei se bazează pe o confruntare deschisă și lucidă a problemelor.

Call now to connect with business.

08/05/2025

Furia care nu poate fi reglată și gestionată reprezintă unul din principalii nori care întunecă experiența maternității pentru mamele de copii mici, dar și pentru copii.

Simți că viața ta de mamă și relația cu copilul ar fi mai frumoasă și mai ușoară dacă ți-ar fi mai ușor să gestionezi furia?

Ca psihologi, avem instrumente (teste) care măsoară furia parentală și indică situațiile critice care o declanșează. Cunoscând intensitatea furiei și o listă concretă de situații tipice care declanșează furia, avem un punct de acces înspre cauzele și mecanismele psihice care intensifică și mențin furia.

Iar vestea și mai bună este că avem intervenții psihoterapeutice cu succes dovedit în ameliorarea furiei intense.

Vrei să știi cm stai cu furia și cm o poți gestiona mai bine? Programează o discuție!

07/05/2025

Părinții de astăzi sunt conștienți de rolul pe care îl au în dezvoltarea sănătoasă a copiilor lor.

Deja zeci de mii de studii de cercetare ne dovedesc faptul că sănătatea emoțională a părintelui și capacitatea sa de a lega o bună relație părinte-copil sunt vitale pentru sănătatea și dezvoltarea copilului.

Atunci când resimți dificultăți emoționale în rolul tău de mamă sau când apar obstacole în relația cu copilul tău, poți cere sprijin specializat, care să te ajute să fii bine și să (re)faci conexiunea.

Iar eu îmi asum responsabilitatea de a-ți oferi servicii de cea mai bună calitate.

06/05/2025

Duminică a fost ziua mamei, dar cine a mai avut disponibilitate de citit/scris postări și despre acest subiect atunci? :)

Totuși, nu aș vrea să las să treacă evenimentul fără niciun pic de atenție. Așa că astăzi, două zile mai târziu, vă urez tuturor mamelor ”La mulți ani!”, vă felicit pentru curaj, efort și dăruirea de sine și vă doresc să depășiți cu bine toate probele grele ale maternității și să găsiți împliniri cât mai profunde în acest frumos domeniu al vieții!

Iar cadoul meu pentru voi este o reducere la pachetul de evaluare a stilului de parenting și alte abilități parentale, care te va ajuta să înțelegi mai bine felul în care funcționezi ca mamă și să îți dea o direcție de rezolvare pentru ceea ce acum pare copleșitor.

Iată ce vei afla despre tine:
👉 stilul tău de parenting (autoritarian, perfecționist, democratic, permisiv, neimplicat)
👉 stilul tău de atașament (securizant, tendințe anxioase și/sau de evitare)
👉 capacitatea ta de reglare emoțională
👉 capcitatea și stilul tău de a face față emoțiilor copilului tău (nivelul de distres resimțit, tendința spre pedeapsă, reacții centrate pe emoții/problemă, minimizare, )
👉 stilul tău de coping în situațiile dificile (confruntare, distanțare, evitare, autocontrol, responsabilizare, căutare de sprijin, reevaluare pozitivă sau rezolvare de probleme)
👉 și alte trăsături tipice situației tale (prin analiza testului proiectiv)

Pachetul include:
👉 4 ședințe cu mine (fizic sau online)
👉 completarea în afara ședințelor a unor probe psihologice psihometrice și proiective
👉 primirea unui raport explicat, care să te ajute să te orientezi mai bine în viața de părinte, să îți clarifice sursa unor suferințe sau frustrări

Evaluarea se face într-un cadru blând, de acceptare și non-judicativ, în care singurul scop este ca tu să te înțelegi mai bine pe tine și să descoperi căi prin care poți deveni un părinte mai bun pentru tine și copilul tău.

Fac această evaluare în calitate de psiholog și psihoterapeut acreditat de către Colegiul Psihologilor din România.

Scrie-mi un mesaj privat sau scrie-mi/sună-mă la 0727830953 și beneficiezi de reducere (400 lei în loc de 700).

Oferta este valabilă doar astăzi, 6 mai.

Iar dacă îți dorești ca și alte mămici să afle despre acest pachet și despre ofertă, te rog lasă un like/comment/share.

Să aveți o zi frumoasă, o săptămână bună și multă bucurie alături de micuții voștri! La mulți ani, mămici!

29/04/2025

Formulat altfel, acest mit ar putea suna așa: dacă plânge des, înseamnă că nu sunt o mamă suficient de bună pentru copilul meu sau nu îi ofer un mediu psihologic suficient de bun.

Acesta este un mit fals care trezește în mame multe sentimente de frică, inadecvare sau vinovăție atunci când își aud copiii plângând. Unele mame nici nu conștientizează cât de dureros resimt plânsul copiilor, ci doar răspund cu comportamente automate care să oprească plânsul cât mai repede.

Pe măsură ce experimentează viața, copiii trăiesc tot felul de senzații și emoții neplăcute: nu a putut primi ceva ce dorea, activitatea preferată a trebuit să se încheie, alt copil nu a vrut să împartă o jucărie, nu i-a reușit ceva ce a încercat etc. Iar modalitatea cea mai specifică de a le exprima este prin plâns.

Pentru a dezvolta mecanisme sănătoase de adaptare la viață, copiii au nevoie să își trăiască experiențele de neplăcere și frustrare specifice vârstei lor. Iar pe măsură ce trec prin aceste experiențe, copiii noștri simt emoții neplăcute, pe care le procesează adesea prin plâns.

Toți copiii au nevoie să plângă. Iar un copil mic plânge de regulă în fiecare zi. Și este important ca părintele să poată întâmpina plânsul cu acceptare, căldură și iubire. Astfel creează un mediu securizat în care copilul să își proceseze emoțiile și să le metabolizeze cm trebuie.

28/04/2025

Care credeți că este cel mai comun trigger care ne determină să le spunem copiilor sau să facem lucruri pe care apoi le regretăm?

Ați ghicit: plânsul și tantrumurile.

Statisticile arată că cele mai multe cazuri de abuzuri mari sau mici, fizice sau psihologice, asupra copiilor se petrec atunci când copiii au o criză de plâns sau tantrum.

Pentru mulți părinți, episoadele de plâns și/sau tantrum ale copiilor lor sunt extrem de incomode, chiar dureroase, iar uneori sunt descrise ca ”mă simt oribil”, ”îmi ies din minți”, ”se trezește dragonul”, ”îmi doresc să nu mai exist”. Distresul ridicat îl determină pe părinte să piardă empatia și răbdarea și să acționeze automat și impulsiv în orice fel ar putea face plânsul copilului să înceteze cât mai repede.

Partea bună este că avem soluții care să ne ajute ca părinți să navigăm mult mai lejer prin aceste momente dificile, să ne reducă suferința și să ne ajute să reacționăm în moduri sănătoase pentru noi, pentru copiii noștri și pentru relația de atașament.

Dacă îți dorești și tu să fii o mamă care gestionează mai ușor și mai sănătos momentele de plâns și tantrum ale micuțului tău, te așteptăm în grupul de suport. Vei avea acces la informații și la exerciții practice care să facă aceste momente mai ușoare pentru tine.

Înscrie-te acum prin mesaj privat sau la telefon/whatsapp 0727830953. Începem pe 6 mai!

27/04/2025

Îți aduci aminte acele zile în care parcă nimic nu merge bine? Parcă tot ce încerci să faci iese prost, nimic nu se leagă, nimic nu se potrivește și parcă nimeni nu te înțelege? Apoi, spre finalul zilei, după ce te-ai străduit să navighezi cu bine printre toate ghinioanele, se întâmplă ceva minor, poate îți lovești ușor degetul de mobilă sau verși punga cu chipsuri pe jos și atunci răbufnești, și toată tensiunea acumulată de-a lungul zilei se descarcă atunci în hohote de plâns liniștitor (chiar vă rog să lăsați un comment dacă vă regăsiți în descriere :)). Cum te-ai simți dacă în acele momente cineva ți-ar spune că nu merită să plângi pentru atâta lucru?

La fel li se întâmplă și copiilor noștri. Și ei au astfel de zile în care acumulează tensiune, pe care apoi o descarcă pornind de la un pretext aparent minor. Acest fenomen prin care o mică picătură care umple paharul declanșează plânsul de descărcare se numește fenomenul ”broken cookie”, iar la copii se întâmplă frecvent, mult mai des decât în cazul adulților. Uneori copiii, când simt disconfortul tensiunii emoționale acumulate, își caută singuri pretexte de plâns, prin faptul că întind limitele.

Cum recunoaștem că e vorba despre broken cookie sau altceva? Părerea mea este că nu contează, pentru că nu avem nevoie să știm.

Ce contează să știm este că plânsul este o nevoie psihologică esențială în dezvoltarea unui copil și, ori de câte ori vedem copilul plângând cu lacrimi, este important să îi respectăm nevoia de a plânge și de a-l întâmpina cu dragoste și acceptare.

Simți nevoia de un pic de sprijin pentru a naviga prin momentele grele de plâns și tantrum ale micuțului tău? Vino cu noi în grup! detalii ⬇️

24/04/2025

În momentul în care devenim părinți, stilul nostru parental este deja de mult format.

Încă de când suntem mici copii, prin interacțiunile pe care le avem cu cei care ne cresc, treptat se formează deja în inconștientul nostru părintele care vom fi cândva.

Iar din acea zonă de psihic, din ”părintele inconștient”, format deja de mult în copilăria noastră, ies acum multe reacții automate în relație cu copiii noștri. Unele tandre și iubitoare, unele protectoare în caz de pericol, dar și multe, uneori foarte multe, nesănătoase.

De cele mai multe ori, procesul de a ne forma pe noi înșine ca părinți buni implică și a ne dezvăța de deprinderile inconștiente din trecut, care adesea se pun în calea transformării noastre ca niște pietre grele și ascuțite, de care ne tot ciocnim.

Primul pas este să te cunoști și să te înțelegi.

Pentru aceasta, am creat un program de evaluare și lucru special pentru părinți, prin care vei afla:
🌸 care este stilul tău parental (autoritar, perfecționist, democratic, permisiv sau neimplicat)
🌸 stilul tău de atașament (securizant, anxios, evitant, dezorganizat)
🌸 care sunt dificultățile de autoreglare emoțională cu care te confrunți
🌸 care sunt modelele de a face față emoțiilor negative ale copiilor tăi
🌸 stilul tău de coping în situații dificile și de stres

Pachetul include:

🌸 o primă ședință de cunoaștere de aprox. 55 de minute
🌸 după prima ședință îți voi da o serie de chestionare pe care să le completezi acasă și un test proiectiv opțional;
🌸 în urma completării chestionarelor voi pregăti un raport detaliat al rezultatelor
🌸 3 ședințe de lucru, în care îți voi prezenta raportul și îți voi arăta în ce fel informațiile de acolo te pot ghida în viața de părinte

Pentru mai multe detalii mă găsiți prin mesaj privat sau whatsapp/telefon 0727.830.953
Pantelimon Iulia-Diana,
Psiholog clinician și psihoterapeut analitic acreditat de Colegiul Psihologilor din România și Societatea Română de Analiză Jungiană

23/04/2025

Dintre toate stilurile de parenting, cel mai dăunător este stilul neimplicat sau neglijent.

Sigur că, de regulă, niciun părinte nu este în mod intenționat neglijent, însă adesea, tocmai acest lucru se întâmplă în spatele multor justificări: avem mult de lucru, avem multe pe cap, vremurile sunt grele, se descurcă foarte bine singur, poate îi e mai bine fără mine etc. Și copilul crește nevăzut și neauzit, descurcându-se singur pe lângă niște adulți care au în permanență altceva mai important de făcut.

Stilul de parenting neimplicat, cunoscut și ca stil neglijent, se caracterizează printr-o lipsă de implicare din partea părinților în viața copiilor lor. Părinții neimplicați sunt adesea absenți fizic sau emoțional, având puțină sau deloc interacțiune cu copiii lor.

Obiectiv: copilul independent

Caracteristici principale:
Lipsa de căldură și afecțiune: Părinții neimplicați sunt distanți și neafectuoși, arătând puțin interes pentru nevoile emoționale ale copiilor lor.
Lipsa de reguli și limite: Părinții neimplicați nu stabilesc reguli și nu insistă ca acestea să fie respectate.
Lipsa de comunicare: Comunicarea este minimă sau inexistentă, iar părinții nu sunt implicați în viața copiilor lor.
Lipsa de așteptări: Părinții neimplicați au așteptări scăzute de la copiii lor, atât în ceea ce privește performanța academică, cât și comportamentul.
Neglijarea nevoilor de bază: În cazuri extreme, părinții neimplicați pot neglija chiar și nevoile de bază ale copiilor lor, cm ar fi hrana, igiena și siguranța.

Beneficii:
În anumite situații izolate, copii crescuți în acest stil pot dezvolta un nivel ridicat de independență și autosuficiență.

Dezavantaje:
Copiii pot dezvolta probleme emoționale și comportamentale grave, cm ar fi anxietatea, depresia și stima de sine scăzută.
Copiii pot avea dificultăți în a forma relații sănătoase.
Copiii pot avea performanțe academice scăzute.
Copiii pot dezvolta comportamente antisociale.
copii pot avea probleme de autocontrol si de gestionare a emoțiilor.
copii pot dezvolta probleme de atașament.
copii pot avea probleme in a se integra in societate.
Este important de reținut că stilul de parenting neimplicat este considerat cel mai dăunător pentru dezvoltarea copiilor, deoarece aceștia nu primesc sprijinul, îndrumarea și afecțiunea de care au nevoie pentru a se dezvolta sănătos.