Cabinet Individual De Psihologie Rodica Giuică

07/12/2025

23/11/2025

Cum îi vorbim copilului despre emoții?

Copiii nu se nasc cu abilitatea de a-și recunoaște și exprima emoțiile. Ei au nevoie de ghidaj, de un adult disponibil și de un spațiu sigur în care să învețe treptat ce simt și cm pot gestiona aceste trăiri.

1. Pune un nume emoției
Cu cât copilul aude mai des un limbaj emoțional clar, cu atât își va forma un vocabular intern.
Exemplu: „Văd că ești trist pentru că nu ai mai apucat să te joci.”

2. Normalizează emoțiile
Toate emoțiile sunt firești. Acceptarea lor reduce tensiunea și nevoia de a le ascunde.
Exemplu: „Și adulții se simt uneori furioși sau temători.”

3. Arată cm pot fi gestionate emoțiile
Copiii învață din comportamentele pe care le observă la adulți.
Exemplu: „Atunci când sunt supărat, îmi iau câteva momente să respir și apoi vorbesc despre asta.”

4. Creează un spațiu sigur pentru exprimare
Evitați să minimalizați trăirea copilului. Validați-i emoția și arătați disponibilitate.
Exemplu: „Îmi dau seama că situația a fost dificilă pentru tine. Spune-mi ce ai simțit.”

5. Folosiți jocul și poveștile pentru explorare
Jocul, desenul și poveștile sunt mijloace naturale prin care copiii procesează ceea ce trăiesc. Acestea îi ajută să exprime emoții fără presiune.

De ce este important acest proces?
Copiii care cresc într-un mediu unde emoțiile sunt recunoscute, numite și gestionate sănătos dezvoltă o bună auto-reglare, încredere în sine și capacitatea de a relaționa armonios cu ceilalți.

16/11/2025

5 minute pentru reglarea emoțională

🕒 1 minut — Respirație lentă și profundă pentru a reduce tensiunea fiziologică.
🕒 1 minut — Observă un element din mediul tău pentru care poți simți recunoștință.
🕒 1 minut — Relaxează în mod conștient umerii și musculatura feței.
🕒 1 minut — Adresează-ți întrebarea: „De ce am nevoie în acest moment?”
🕒 1 minut — Notează un gând constructiv care îți poate susține starea de bine.

Acest exercițiu scurt poate facilita revenirea la echilibru și claritate.
Practicat constant, devine un instrument util pentru autoreglare emoțională.

02/11/2025

Tulburările alimentare - înțelegere, impact și intervenție

Tulburările alimentare reprezintă afecțiuni complexe, care afectează atât sănătatea fizică, cât și pe cea psihologică. Printre cele mai cunoscute se numără anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație compulsivă, dar există și forme mai puțin vizibile, care pot trece neobservate mult timp.

Cauze și factori de risc

Tulburările alimentare nu sunt cauzate de un singur factor. Ele apar din interacțiunea mai multor factori biologici, psihologici și socio-culturali, iar înțelegerea acestora este esențială pentru prevenție și tratament:

Factori psihologici:

Anxietate persistentă și dificultăți în gestionarea stresului

Perfecționism și standarde interne extrem de ridicate

Probleme legate de imaginea corporală și stimă de sine scăzută

Experiențe traumatice, inclusiv abuz fizic, emoțional sau sexual

Factori biologici:

Predispoziții genetice care cresc vulnerabilitatea la tulburări alimentare

Dezechilibre în neurotransmițători precum serotonina sau dopamina, care afectează reglarea apetitului și starea de dispoziție

Dezechilibre hormonale care pot influența senzația de foame și metabolismul

Factori socio-culturali:

Presiunea socială legată de imaginea corporală și idealurile estetice promovate în media

Critici sau comentarii constante despre greutate sau aspect fizic

Expunerea prelungită la rețele sociale care promovează comparația și standardele nerealiste.

Impactul asupra sănătății

Tulburările alimentare afectează corpul și mintea:

Pe plan fizic: malnutriție, dezechilibre electrolitice, tulburări hormonale, probleme cardiovasculare și digestive.

Pe plan psihic: anxietate, depresie, izolare socială și afectarea funcționării cotidiene.

Intervenție și tratament

Abordarea eficientă este multidisciplinară, implicând psihoterapie, sprijin nutrițional și, când este necesar, intervenție medicală:

Psihoterapia ajută persoana să identifice și să înțeleagă cauzele emoționale care stau la baza tulburării, să dezvolte strategii sănătoase de gestionare a emoțiilor și să construiască o relație echilibrată cu mâncarea și propriul corp.

Sprijinul nutrițional susține reechilibrarea alimentației, prevenind dezechilibrele fiziologice și promovând obiceiuri alimentare sănătoase.

Intervenția medicală monitorizează sănătatea generală și tratează eventualele complicații fizice.

Sprijin și prevenție

Recunoașterea timpurie a semnelor și intervenția profesionistă cresc semnificativ șansele de recuperare. Este esențial să oferim un spațiu sigur și fără judecată, în care persoanele afectate să poată discuta deschis despre experiențele lor și să primească sprijin specializat.

Dacă tu sau cineva drag vă confruntați cu dificultăți legate de alimentație, căutați sprijin profesionist. Recuperarea este posibilă, iar intervenția corectă face diferența.

24/10/2025

Despre limite - acel spațiu unde începi tu

În fiecare zi, ne întâlnim cu nevoile, dorințele și așteptările celor din jur. Uneori, atât de mult încât ne pierdem din vedere propriul adevăr. A spune „da” mereu poate părea empatie, responsabilitate, iubire…dar, uneori, este doar frica de a nu pierde pe cineva.
Limitele personale nu sunt ziduri, nu sunt despre a ține oamenii afară. Sunt despre a rămâne în contact cu noi înșine, chiar și atunci când ceilalți ne vor altfel.
O limită sănătoasă spune:
„Tu ești important. Și eu sunt important."
Când nu știm să spunem „nu”, corpul o va face în locul nostru: prin oboseală, neliniște, iritare, epuizare.
Când ne ignorăm propriile nevoi, relațiile devin un loc în care doar dăruim, fără să rămână nimic pentru noi.
Învățăm limitele târziu, pentru că, adesea, copilăria ne-a învățat să fim pe plac, să nu supărăm, să nu cerem prea mult.
Dar adultul din noi are dreptul să reînvețe că apropierea autentică este posibilă doar când ne
respectăm atât pe noi, cât și pe ceilalți.

A pune o limită nu înseamnă că nu iubim, înseamnă că iubirea poate curge fără să ne rănească.
A spune „nu” nu înseamnă respingere, înseamnă responsabilitate față de propria viață.

Uneori, terapia începe chiar aici: în acest moment de curaj în care alegi:
să te auzi,
să te vezi,
să te iei în serios.

Dacă ai nevoie de un spațiu în care să înveți să recunoști ce simți, ce vrei, ce îți este prea greu și ce meriți,te aștept cu blândețe și respect.

Pentru că și tu…CONTEZI.

Cabinet individual de psihologie Rodica Giuică
📞 0727 953 020

19/10/2025

Nu tot ce doare trebuie reparat

Trăim într-o lume care ne învață că durerea trebuie înlăturată cât mai repede, că dacă ceva ne apasă, trebuie imediat „rezolvat”, că emoțiile grele sunt semn de slăbiciune și trebuie ascunse.Dar uneori, durerea nu cere soluții, cere ascultare.

Durerea este o formă de comunicare a sufletului. Nu e un dușman, ci un mesager care aduce la suprafață ceea ce a fost mult timp ignorat. În spatele unui disconfort emoțional se ascund nevoi neîmplinite, limite încălcate, dorințe neexprimate, părți din noi care au învățat să tacă.

Vindecarea nu înseamnă să ștergi aceste trăiri, ci să le recunoști,să stai o vreme lângă ele, fără grabă și fără judecată.
Să le asculți până când înțelegi ce vor să îți spună.

Terapia este locul unde poți face asta în siguranță.Un spațiu în care nu trebuie să repari nimic, ci doar să descoperi,să înveți să fii aproape de tine, cu blândețe și curaj.

Dacă simți că a venit timpul să te înțelegi, nu doar să te repari, terapia poate fi primul pas.

Cabinet individual de psihologie Rodica Giuică
📞 0727 953 020

12/10/2025

Psihoterapia nu e doar pentru probleme

Mulți oameni ajung în cabinet când durerea devine greu de dus.Dar psihoterapia nu este doar despre suferință, este și despre a te descoperi, a te înțelege mai bine, a-ți clarifica dorințele și a-ți construi o viață mai autentică.

A merge la terapie nu înseamnă că „ceva nu e în regulă cu tine”,
înseamnă că îți pasă de tine și alegi să te cunoști în profunzime,pentru că, uneori, cel mai frumos drum pe care îl poți face este călătoria către tine însuți.

21/09/2025

Ce-ar fi dacă, de mâine, copiii ar putea divorța de părinți?
La prima vedere pare o absurditate, dar dacă privești cu atenție, asta se întâmplă deja. Nu prin acte notariale, ci prin gesturi tăcute:
– uși trântite;
– ochi care nu mai caută contact;
– adolescenți care fug în anturaje unde se simt, pentru prima dată, văzuți.
Ca terapeut, aud adesea părinți spunând: „Am rămas împreună pentru copil.”Dar am auzit și copii mărturisind cu o sinceritate sfâșietoare: „Aș fi vrut să plece, pentru că eu am plecat demult.”
Imaginează-ți o lume în care un copil ar putea spune legal: „Nu mai vreau să stau cu tine. Nu pentru că nu te iubesc, ci pentru că lângă tine nu mă simt iubit.”
Șocant? Da, dar adevărul este că un copil poate divorța emoțional de un părinte cu mult timp înainte să devină adult. Și atunci oglinda pe care o ține în față nu minte. A fi părinte nu este un drept pe viață, ci o relație vie, care se câștigă și se pierde zi de zi.
Ce s-ar schimba dacă am trăi cu aceasta ?
1. Părintele nu s-ar mai putea ascunde în spatele replicii „eu știu ce e mai bine”. Ar fi obligat să asculte, să întrebe, să se reconecteze.
2. Copilul ar fi, pentru prima dată, subiect cu voce proprie,nu„obiect de custodie”.
3. Societatea ar înțelege că nu există părinți garantați, ci doar părinți care rămân prin iubire, nu prin statut.
Și atunci, întrebarea devine personală: Dacă copilul tău ar putea alege, te-ar alege?
Nu avem nevoie de legi noi.
Avem nevoie de o cultură nouă a relațiilor de familie, de părinți care trăiesc conștienți că pot fi respinși și care aleg, zi de zi, să fie iubiți, nu doar tolerați.

18/09/2025

Cele mai frecvente împotmoliri care au loc în psihoterapie:

1. Dezgropi la nesfârșit trecutul.
Fără să legi trecutul de prezent sau fără să-l procesezi activ, devine un cerc vicios.

2. Rămâi doar la conștientizări.
Înțelegerea fără acțiune e ca o hartă pe care nu o folosești niciodată să ajungi unde ti-ai propus.

3. Aștepți să se schimbe ceilalți.
Eviți responsabilitatea propriei transformări, lăsând puterea și controlul în mâinile altora.

4. Cauți soluția rapidă.
Vindecarea e un proces care cere timp și răbdare. Nu există scurtături.

5. Te critici pentru că nu te vindeci mai repede.
A te judeca pentru suferință doar o adâncește.

6. Transformi terapia într-o poveste frumoasă pentru terapeut.
Eviți vulnerabilitatea și autenticitatea neschimband nimic de dragul aparentelor.

7. Folosești terapia doar pentru descărcare emoțională.
Fără acțiune, descărcarea devine o repetiție fără progres.

8. Crezi că terapeutul are bagheta magică.
Terapeutul ghidează, este partener de drum, dar nu e Dumnezeu.

9. Idealizezi terapeutul sau doresti să-l impresionezi.
Asta poate duce la ascunderea unor aspecte importante și la blocaje relaționale.

10. Abandonezi terapia la primele semne de disconfort.
Disconfortul e semn bun, nu motiv să fugi.

20/08/2025

Schimbarea nu este un drum ușor, dar este un drum posibil.
Nu înseamnă să devii altcineva, ci să îți oferi șansa de a trăi mai aproape de cine ești cu adevărat.

În terapie, fiecare pas mic contează și te aduce mai aproape de echilibrul interior.

19/08/2025

Când gândurile devin prea multe și simți că mintea nu se mai oprește, ia-ți 2 minute pentru tine. Exercițiul simplu de respirație te ajută să-ți calmezi corpul și să trimiți creierului mesajul: „Ești în siguranță”.
Inspiră 4 secunde → Ține aerul 4 secunde → Expiră 4 secunde → Repetă de 4 ori.
În doar 2 minute, ritmul cardiac scade, tensiunea se diminuează și apare liniștea interioară.
Încearcă și tu acum!