MOVA TIS - Terapie de integrare senzoriala

25/08/2025

🔹 În discuțiile despre eficiența intervențiilor senzoriale apare des confuzia între „activități senzoriale ocazionale” și intervențiile structurate, aplicate de specialiști, cu obiective funcționale clare și monitorizare riguroasă. Literatura arată că atunci când aceste condiții sunt respectate, beneficiile devin vizibile.

📌 Exemple din cercetări relevante:

Pfeiffer et al. (2011, RCT): copiii cu autism au înregistrat progrese semnificative în atingerea obiectivelor individuale și în autoreglare prin intervenții senzoriale structurate.

Case-Smith & Arbesman (2008, review): terapiile senzoriale pot sprijini atenția, interacțiunea socială și abilitățile funcționale, cu efecte dependente de calitatea implementării.

Barton et al. (2014, review): au arătat că rezultatele sunt pozitive când metodologia este riguroasă, dar variabile atunci când tehnicile sunt aplicate fragmentar.

Çorakcı Yazıcıoğlu & Bumin (2025, RCT): 16 ședințe de terapie ocupațională cu integrare senzorială combinate cu un program acasă au dus la creșteri semnificative în performanța ocupațională și atingerea obiectivelor, comparativ cu programul de acasă singur.

Meta-analiză coreeană (2024): intervențiile senzoriale s-au dovedit eficiente în abilități sociale, adaptive, motorii fine/grosiere și procesare senzorială la copii cu autism, ADHD sau tulburări de dezvoltare.

Revizuire sistematică (Springer, 2024): la copii cu paralizie cerebrală, intervențiile senzoriale au avut efecte pozitive asupra mobilității, controlului postural și calității vieții.

Suarez (2021, review): subliniază rolul intervențiilor centrate pe procesarea senzorială în sprijinirea participării copilului și reducerea stresului familial.

📌 Ce reiese din toate aceste date:
Afirmațiile generale de tipul „nu funcționează” nu surprind realitatea complexă. Intervențiile senzoriale nestructurate și ocazionale au rezultate limitate, însă atunci când sunt aplicate profesionist – cu obiective clare, dozaj suficient) – studiile arată efecte pozitive asupra autonomiei, socializării, autoreglării și participării copilului

22/08/2025

‼️

ABA și NDBI – cm s-au întâlnit două lumi pentru a răspunde nevoilor reale ale copiilor Leave a Comment / ABA, Dezvoltarea copilului Mulți părinți și chiar specialiști întreabă: ABA sau NDBI? Care este mai bun?Răspunsul este mai nuanțat. De fapt, NDBI (Naturalistic Developmental Beha...

21/08/2025

✨ De ce este importantă discriminarea tactilă în viața de zi cu zi? ✨

Discriminarea tactilă este abilitatea de a recunoaște și diferenția obiectele doar prin atingere. Această capacitate se formează încă din copilărie și are un rol esențial în independența și siguranța noastră.

👉 În viața de zi cu zi, ea ne ajută să:

găsim cheile în geantă fără să ne uităm 👛🔑

recunoaștem o monedă doar după formă și textură 💰

încheiem nasturii sau fermoarul la haine 👕

simțim dacă apa e prea caldă sau prea rece 🚰

manipulăm obiecte delicate, cm ar fi o foaie de hârtie sau un pahar subțire ✨

Atunci când discriminarea tactilă este afectată, activitățile cotidiene pot deveni frustrante și consumatoare de timp. În terapie senzorială, exercițiile tactile sprijină dezvoltarea acestei abilități, pentru ca persoana să se simtă mai sigură, mai autonomă și mai conectată cu propriul corp.

💡 Întrebare pentru tine: Când ți-ai dat ultima dată seama că te bazezi pe simțul tactil fără să-ți dai seama?

19/08/2025

❤️

Hai să stabilim ceva de la început: forțarea copilului să îndeplinească cerințe cu orice preț nu este niciodată o soluție. Din contră, asta aduce după sine probleme mai mari, mai adânci și mai greu de reparat.

De multe ori, după ce prezentăm părinților strategiile noastre, auzim întrebări precum:
„Cum adică să îl las să învârtă obiecte? Cum adică, dacă refuză, să îl las în pace? Cum să îl iau în brațe și să mă reconectez cu el după ce țipă, aruncă sau lovește? Și ce pedeapsă îi dau dacă îmi zgârie pereții și cade tencuiala?”

Răspunsul nostru este simplu: funcționează ce faceți acum?
Dacă nu, atunci de ce să continuați pe aceeași cale?

Când lucrăm cu copii neurodivergenți, primul pas este să ne uităm la starea lor emoțională și relațională.

Cum e relația lor cu ceilalți?

Caută sprijin și reconectare atunci când au nevoie?

Se simt în siguranță să vină spre adult pentru confort?

Dacă le tăiem accesul la lucrurile preferate, ce mesaj le transmitem? De ce nu ar fi în regulă să se bucure de ceva ce îi liniștește? Cum ar putea un copil să învețe autoreglarea, dacă este pedepsit de fiecare dată când se dereglează?

Și, foarte important: ce ar trebui să facă un copil la vârsta lui? Trecem printr-o perioadă de dezechilibru sau ne aflăm într-un moment de stabilitate în dezvoltare?

---

Un băiețel de 5–6 ani, la fiecare supărare, provoca intenționat, arunca obiecte, țipa sau lovea(ăsta era modul lui de reglare). După ce am evaluat vârsta lui emoțională, am schimbat abordarea: părinții au învățat să îi fie alături cu calm, să îl ia în brațe dacă el accepta acest lucru și să îl liniștească prin apropiere(pentru că asta era vârsta sa emoțională). După ce corpul și emoțiile i se relaxau, puteau discuta împreună despre ce simțise. Părintele îi transmitea empatie: „Știi, te înțeleg perfect. Și eu la vârsta ta am trecut prin asta.”Apoi băiatul incepea să povestească despre MAREA SUPĂRARE.

O lună mai târziu, copilul deja venea singur spre adulți atunci când era frustrat și reușea să se liniștească mai ușor. Ba chiar a început să ofere sprijin celor care erau triști sau aveau o zi grea. Nu mai arunca obiecte la emoții intense, nu mai căuta răzbunare sau amplificarea stărilor pentru a ajunge să se certe intenționat, apoi să ajungă la descărcare inadecvat.

---

O fetiță care adora să învârtă obiecte s-a blocat când a văzut că mă uit la ea. Am liniștit-o spunându-i că e în regulă și am învârtit obiecte împreună. Zâmbetul și relaxarea corpului ei au fost copleșitoare. Însă, în același timp, m-a cuprins o tristețe: de ce ai opri un copil să facă ceea ce îi aduce cea mai mare bucurie, fără ca acest lucru să îi facă rău?

Dacă cineva mi-ar interzice ceea ce iubesc, probabil aș simți panică, revoltă și refuz de colaborare. La fel reacționează și acești copii. Apoi, paradoxal, sunt etichetați ca fiind „dificili” sau „neascultători” și cel mai des auzim că li s-a aplicat o formă de "extincție", deși de cele mai multe ori era o pedeapsă...

---

Vrem copii „complianti”, ușor de controlat, dar vulnerabili la bullying?
Sau vrem copii care cresc în terapie învățând să fie prezenți, implicați, autentici și fericiți în relațiile cu ceilalți?

Dacă scopul este cel din urmă, atunci da:

le respectăm interesele,

le validăm emoțiile,

ne bucurăm atunci când ne spun „nu” sau când ne arată că îi plictisim.

Pentru că astfel ei învață ceva mult mai valoros decât „supunerea”: își apără drepturile, se cunosc pe ei înșiși și pot construi relații sănătoase.

14/08/2025

👩‍⚕️ Când reflexul optokinetic – mecanismul care ne ajută să urmărim mișcarea – este slab sau obosește rapid, creierul copilului poate deveni ușor copleșit de stimuli vizuali. Exercițiile simple de mai jos pot ajuta la întărirea acestui reflex și la îmbunătățirea reglării senzoriale.

Cum îl poți ajuta acasă:

👀 Pentru ochi și reflexul optokinetic
• Urmărește o minge sau o panglică colorată care se mișcă lent.
• Privește benzi alb-negru care se deplasează (optokinetic drum).
• Urmărește un obiect ce se apropie de nas și se îndepărtează.

⚖️ Coordonare și echilibru
• Fă urmărire vizuală stând pe o pernă instabilă.
• Mergi pe o linie trasată urmărind o jucărie în mișcare.

🌊 Calmare și reglare senzorială
• Legănare ușoară într-un hamac sau pe un scaun balansoar.
• Îmbrățișări ferme sau înfășurarea într-o pătură moale.

Nu e moft, nu e “drama” — e nevoie de sprijin pentru ca sistemul nervos să se simtă în siguranță. ❤️