10/06/2025
Sânziene
---- Galium verum ---
Numite şi Drăgaica, Sânzienele sunt flori galbene aurii cu miros plăcut ce cresc prin fâneţe, prin livezi sau pe margini de pădure. Sunt între cele mai iubite flori de către popor, de aceea numele lor a fost dat celei mai vechi şi importante sărbători româneşti, Sânzienelor (numită şi Nedeia sau Drăgaica), ce se ţin la 24 Iunie. În această perioadă majoritatea ierburilor sunt în plină floare, aceasta fiind ziua în care femeile, îmbrăcate de sărbătoare, se duc să culeagă ierburile de vară necesare peste tot anul pentru diverse leacuri. În această zi ele nu lucrează, de teamă să nu se "pocească", adică să nu li se "strâmbe gura".
Numele acestor flori, ca şi al zilei lor, este de fapt cel al unor zâne, Sânzienele, ce pot fi uneori văzute jucând
asemenea Ielelor în Noaptea de Sânziene. Sub numele de Drăgaice, folclorul românesc mai desemna unele făpturi fantastice frumoase, însă nemilostive, ce trăiau pe ogoare, prin lunci şi păduri. Noaptea de Sânziene este noaptea de 24 Iunie, noapte reputată astăzi pretutindeni ca având virtuţi magice. La mijlocul acestei nopţi este rânduit un răstimp de linişte, când stau în cumpănă toate stihiile, este un moment de contact între lumea noastră şi
"lumea cealaltă". Pentru o clipă, "cât ai deschide şi ai închide o carte", se deschid pentru câţiva, Porţile Cerului.
Folclorul tuturor poporelor, mai cu seamă al celor nordice, marchează prin sărbători speciale această noapte de
mistere. La români ea marchează "o datină de străveche provenienţă, al cărui nume dac s-a pierdut, însă s-a păstrat cel
daco-roman de Sânziene (Sancta Diana). Sărbătoarea această este de origine pre-celtică şi pre-dacică. Numele originar (moştenit de la daci) credem că este cel de Nedeia (săbătoare prototipală şi pentru Moşi). Ea a fost transmisă popoarelor nordice prin intermediul druizilor, iar românilor de către sacerdoţiul geto-dac.
La români se crede că în această noapte încing h**e Sânzienele şi că acum trebuiesc culese ierburile de leac pentru a fi eficiente. Tot acum, folosind practici divinatorii, tinerii îşi află viitorul, iar animalele, oriunde s-ar afla, se strâng şi stau la sfat. Cine le pândeşte le poate asculta, şi poate afla astfel multe taine sau anumite comori.
În această noapte, între ceasurile 10 şi 12, apare floarea de Ferigă, albă şi strălucitoare ca o stea, şi care aduce
celui ce o are cel mai mare noroc. Sunt puţini cei care pot să o vadă şi să o culeagă din pricina duhurilor nevăzute,
care cm răsare, o şi culege. Trebuie luată dintr-o pădure îndepărtată de orice aşezare omenească, unde nu se aude
cântecul de cocoş.
Unele popoare pentru păstrarea sănătăţii se scaldă în zorii zilei de 24 Iunie, la noi,de Sânziene, pe muntele Semenic, în apropierea vârfului Nedeia. Ca să fie feriţi de dureri de şale în cursul anului, oamenii se încing în ziua Sânzienelor cu o tulpină de Cicoare sau cu
Pelin.
{ Legat de Noaptea Sânzienelor vrem să redăm o recentă întâmplare. Există în Transilvania o renumită pădure B. pentru fenomenele stranii ce se petrec în ea. Au fost executate sute de imagini foto cu fenomene din sfera para fizicului, ciudate apariţii luminoase. Aceste fenomene se produc relativ des. orice incursiune nocturnă aici fiind o aventură. Totuşi, un moment anume, aşa cm este Noaptea de Sânziene, promite o varietate mai mare de fenomene. Pe acest considerent, în noaptea de 23 spre 24 Iunie 1993, o echipă formată din şase reporteri de la două ziare au descins în pădurea B. Vom spicui anumite momente din relatarea incursiunii lor. cronologic (respectând ora reală a meridianului, şi nu ora convenţională "de vară", cm au procedat reporterii). Deci: Ora 22. Se intră la pas în pădurea B. Reporterii păşesc încet, urmăriţi de farurile unei maşini care îi urmează. Liniştea profundă li se pare "suspectă". Ora 22M. Dintr-o dată se face foarte cald. Aerul devine fierbinte... Ca la un semn pădurea prinde viaţă. Se aud orăcăituri ciudate. Broaşte mici. roşii, sar pe drum. Ora 23. Cu toate că este senin, cerul începe să se aprindă.
Fulgere rotunde fac din noapte zi. Ora 23,30. Cerul este aproape alb. Fulgerelor mari. rotunde, le răspund scântei ce ţâşnesc din ramurile copacilor. Pare că întreg cerul s-a unit cu pământul. Un reportofon porneşte singur, aşa cm mai devreme pornise o cameră video. înspre ora 24 reporterii ajung la un lac. Redăm relatarea unuia dintre reporteri:
"Deasupra lacului ceaţa ia forme înfricoşătoare, schimbându-se dintr-o secundă în alta. Privim înmărmuriţi cm contururi de femei apar şi dispar de o parte şi de cealaltă a lacului. Dintre copaci se aud gemete. Apoi. într-o fracţiune de secundă, se aude o bubuitură cumplită şi totul revine la normal. începe să plouă mărunt. Pe lac nu se mai vede nimic. Ceasul arată l05 (în realitate 24 - n. a.) şi până în oraş facem 40 de minute. Ajuns acasă îmi privesc din nou ceasul... După 40 de minute de drum. ceasul meu indică
ora 3 şi 40 de minute." }
Dintre zânele Sânziene, una este mai bine cunoscută din basme, prototip al celorlalte, lâna Sânziana, sora Soarelui, iubită de el, de care însă fuge, de frica incestului. Este o zeitate astrală ce locuieşte în Mănăstirea Albă din Ostrovul Mării (trimitere probabilă la templul lui Apollon din Insula Albă -Leuke). Ea a fost identificată cu zeiţa
traco-dacică Bendis (zeiţă a Lunii, a pădurilor şi a farmecelor; bustul său de bronz cu sânii proeminenţi, găsit la Piatra Roşie, o sugerează şi ca zeiţă a dragostei), al cărei cult, sub ocupaţia romană a dacilor, ar fi fost asimilat de cel al Dianei. Astfel, după Mircea Eliade, Sancta Diana de la Sarmizegetusa a devenit Sânziana, iar forma latină dianatici (cei posedaţi de Diana) a dat în limba română zănatici.
în ziua de Sânziene, toate fetele tinere virgine din satele învecinate, îmbrăcate în haine noi de sărbătoare,având capetele acoperite cu marame albe şi încununate cu cununile de (lori de Sânziene, se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Dragaică sau Sânziana. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună împletită din spice şi cu mul-ic basmale colorate şi îi pun în mâini cheile de la hambare. Sânziana aleasă,
împreună cu alaiul ci de fete virgine, joacă h**e pe câmp (ca şi la intrarea în sate), apoi "se întoarce de la câmp spre
casă cu mâinile întinse şi cu basmalele fluturând în vânt, de parcă ar zbura, şi cutreieră toate satele din care s-a
adunat lume s-o petreacă... Fetele din Moldova doresc din toată inima să aibă parte de această cinstire sătească,
deşi în cântecele lor spun mereu, după datină, că fata care a întruchipat Drăgaica nu se poate mărita decât abia
după trei ani.
în unele sate (din Bistriţa-Năsăud) fetele şi feciorii ce voiau să se căsătorească se strângeau seara, în ajunul
zilei Sânzienelor. Băieţii făceau ruguri, aprindeau facle şi le învârteau în sensul mişcării soarelui la apus,
strigând:
"Du-te Soare, vino Lună
Sânzienele îmbuna, Să le
crească floarea floare,
Galbenă mirositoare,
Fetele să o adune
Să le prindă in cunune.
Să le pună la pălărie
Struţuri pentru cununie.
Boabele să le răstească,
Pănă-n toamnă să nuntească.'
Fetele fug pe deal sau la munte, culeg şi împletesc cununi, se întorc cu ele în fugă în sat şi le aruncă pe casă.
Dacă cununile se agaţă de hornuri, fetele se vor mărita chiar în anul acela. A doua zi dimineaţa cetele de feciori
străbat satele cu buchete de Sânziene la pălărie, strigând în cor:
"Hai faimoaselor, ce staţi,
Zâne vreţi sâ rămâneţi,
Că venim după peţitl
Până nu v-aţi răzgândit./'.
În cursul Noapţii de Sânziene sunt lăsate atârnate de streaşină flori de scaieţi tunse de puf şi, după cât creşte puful până dimineaţa, se stabileşte cantitatea de noroc (pe anul ce începe de la acest solstiţiu până la celălalt) a celor ce le-au pus; iar florile de Sânziene (Galium venim) se fac mănunchiuri proaspete cu care se împodobesc ferestrele, porţile, streşinile caselor, pentru a-i apăra pe oameni de duhurile rele.
Rouă de pe Sânziene, culeasă în ziua de Sânziene, se întrebuinţează în bolile ochilor, iar planta întreagă se
pune în scăldătorile copiilor debili pentru a-i întrema. Zeama Sânzienelor lor a fost folosită împotriva frigurilor.
Plămădită în rachiu, planta vindeca hernia, iar datorită proprietăţii sale de a închega laptele se mai numeşte şi
închegătoare.
Leacuri și Remedii Magice din Carpați / Cornel-Dan Niculae
