14/08/2025
În România, femeile aflate la menopauză reprezintă o categorie aproape invizibilă în discursul public și în politicile de sănătate.
Deși vorbim despre o etapă prin care trece fiecare femeie, realitatea este că suportul social, medical și psihologic dedicat acestei perioade este extrem de limitat.
1. Lipsa de informare și educație
În școli nu există educație despre tranzițiile hormonale ale vieții, iar în familie subiectul este adesea acoperit de tăcere sau glume depreciative.
Rezultatul? Femeile ajung în această etapă nepregătite, fără resurse de înțelegere și adaptare.
2. Perspective medicale incomplete
În sistemul medical, menopauza este tratată predominant ca o „problemă hormonală” ce necesită tratament medicamentos, fără a fi abordată și dimensiunea emoțională, socială și identitară a acestei tranziții.
Puține cadre medicale au formare interdisciplinară care să includă psihologia, nutriția și abordările holistice.
3. Marginalizare pe piața muncii
Femeile la menopauză se confruntă cu prejudecăți legate de productivitate, energie și adaptabilitate.
Lipsesc programe de suport în companii, iar discuția despre nevoile specifice (flexibilitate, adaptarea sarcinilor, suport emoțional) este aproape inexistentă.
4. Izolare socială
În lipsa comunităților de sprijin, multe femei trăiesc schimbările acestei etape singure, cu sentimentul că „ceva nu e în regulă cu ele”.
Această izolare accentuează anxietatea, depresia și scade calitatea vieții.
⸻
💡 Ce este de făcut?
Este nevoie de o schimbare profundă de mentalitate și de politică publică:
• Programe de educație și informare pentru toate vârstele.
• Formare specializată pentru profesioniști în sănătate.
• Crearea de comunități și spații sigure de dialog.
• Incluziunea menopauzei în politicile de wellbeing la locul de muncă.
Menopauza nu trebuie să fie o experiență de marginalizare, ci o etapă de redefinire și putere.
În România, a sosit momentul să vorbim deschis și să construim împreună această schimbare.
Eu încep acum.
Monica Turic - psiholog
