SMET - Clinica de Psihologie Turic Monica

19/12/2025

Nu toată lumea are nevoie de un plan pentru 2026.
Uneori, e nevoie de claritate.

Finalul de an vine cu multe întrebări.
Ce lași în urmă.
Ce vrei să fie diferit.
Și, uneori, cu sentimentul că nu știi exact încotro.

Acest atelier creează un spațiu de oprire și introspecție,
în care se revelează un cuvânt-busolă pentru anul care urmează.

📅 22 decembrie📍 Timișoara
🎟 Locuri limitate

👉 Detaliile despre înscriere sunt în comentarii.

16/12/2025

Nu toată lumea are nevoie de un plan pentru 2026.
Uneori este nevoie de claritate.

Întâlnirea din 22 decembrie este gândită ca un timp de oprire și reflecție, pentru cei care simt nevoia de sens și direcție înainte de începutul unui nou an.

Nu este despre obiective sau rezoluții.
Este despre a crea spațiul potrivit pentru a asculta.

Un spațiu în care se revelează cuvântul-busolă al anului care urmează.

📅 22 decembrie · ⏰ 18:00–21:00
📍Timișoara 🎟 Locuri limitate

👉 Detalii despre înscriere găsești în comentarii.

14/12/2025

Nu un plan nou pentru 2026.
Ci mai multă claritate.
Un sens.
Un cuvânt-busolă.

📅 22 decembrie · ⏰ 18:00–21:00
📍 Timișoara
🎟 Locuri limitate

👉 Detalii în comentarii.

08/12/2025

Cuvântul pentru anul următor nu se alege cu mintea.
Se revelează din interior.

În acest atelier de 3 ore vom lucra cu vizualizare ghidată, simboluri personale și introspecție inspirată din psihologia jungiană, pentru ca fiecare participant să primească un cuvânt-simbol care îi va ghida întregul 2026.

📅 22 decembrie • ⏰ 18:00–21:00 •
📍 Timișoara
🎟 Locuri limitate •
💰 Pachet Premium 390 lei

🔗 Înscrieri:
https://forms.gle/rfsbw4JuJxHkUPzM7

(Completezi formularul → primești detaliile de plată → după confirmare ești adăugată în grupul de WhatsApp pentru detalii.)

Acesta este formularul oficial de înscriere pentru atelierul fizic susținut de Monica Turic, în Timișoara, pe 22 decembrie 2025, între 17:00–20:00. Pachet Premium — 390 lei Include: • card simbolic personalizat cu cuvântul tău pentru 2026 • ceai premium • lumânare mică • un cado...

08/12/2025

Cuvântul care îți va ghida anul 2026 nu se alege cu mintea.
Se revelează din interior.

Pe 22 decembrie te invit la un atelier experiențial de 3 ore, în care vom lucra cu vizualizare ghidată, simboluri personale și tehnici jungiene de introspecție, pentru a descoperi cuvântul-simbol care îți devine busolă pentru anul ce urmează.

✨ Ce vei primi:
• o viziune intuitivă a direcției tale în 2026
• trei simboluri emergente
• cuvântul tău esențial — revelat, nu ales logic
• un ritual de integrare
• card personalizat cu cuvântul tău
• ceai, lumânare, un cadou simbolic
• suport PDF „Cuvântul meu pentru 2026”

📅 22 decembrie 2025
⏰ 18:00–21:00
📍 Timișoara
🎟 Locuri limitate
💰 Pachet Premium: 390 lei

🔗 Înscrieri aici: https://forms.gle/rfsbw4JuJxHkUPzM7

Mecanism de înscriere:
Completezi formularul → primești pe email detaliile de plată → după confirmarea plății vei fi adăugată în grupul de WhatsApp cu toate detaliile logistice.

Dacă simți că 2026 te cheamă spre o nouă direcție, te aștept cu drag.
— Monica Turic

02/12/2025

🌗 De ce alegem, inconștient, partea negativă a vieții?

Trăim într-o lume duală. Fiecare situație are o parte luminoasă și una întunecată. Realitatea este aceeași pentru toți — dar felul în care o trăim depinde de punctul în care ne fixăm privirea.

Oamenii tind, natural, să vadă mai întâi partea negativă. De ce?
Pentru că mintea noastră este programată să detecteze pericolul, nu frumusețea. Este un mecanism ancestral de supraviețuire. Doar că astăzi, pericolul nu mai este un lup în pădure — ci grijile, stresul, comparațiile, dezamăgirile.

Și astfel apare iluzia:
„Viața mea este grea.”
„Nu se schimbă nimic.”
„Toate lucrurile rele mi se întâmplă mie.”

Dar realitatea nu este nici bună, nici rea. Este completă.
Jumătate lumină, jumătate umbră.
Jumătate oportunitate, jumătate provocare.

Iar noi devenim ceea ce alegem să privim.

Atunci când atenția se centrează doar pe negativ, trăim o viață închisă, tensionată, apăsată.
Când începem să observăm și partea luminoasă — nu să o inventăm, ci doar să o recunoaștem — se schimbă tonul interior. Se schimbă energia. Se schimbă direcția vieții.

🌓 Nu putem elimina dualitatea. Dar putem alege cu ce ne hrănim mintea și cu ce ne construim existența.
Acolo începe libertatea.
Și acolo începe vindecarea.

——

29/11/2025

Ce te ajută atunci când îți pierzi motivația?

De cele mai multe ori, nu disciplina „tare” ne salvează, ci blândețea.
Când pierzi motivația, nu înseamnă că ai eșuat. Înseamnă că ai obosit.
Și corpul, mintea, emoțiile cer o pauză.

1. Oprește-te.
Respiră. Uită-te la tine cu sinceritate. Ce parte din tine cere atenție? Oboseala? Durerea? Confuzia? Furia? Uneori, motivația nu lipsește — doar e acoperită.

2. Fă ceva mic. Extrem de mic.
Nu te apuca de munți. Alege un fir de praf. O acțiune de 2 minute: aranjezi un obiect, scrii o propoziție, ieși 3 minute la aer. Acțiunea mică reaprinde scânteia.

3. Amintește-ți de de ce-ul tău.
Nu de cel din manuale, ci de cel scris în cicatricile tale. Ce te-a pornit? Ce durere ai vrut să vindeci? Ce vis ai vrut să ții în viață? Motivația e emoție, nu rațiune.

4. Caută conexiune.
Un om. Un mesaj. O vorbă bună. Un reminder că nu duci singur tot Universul. Oamenii ne reglează, ne reîncărcăm în relații.

5. Permite-ți să reiei drumul altfel.
Motivația nu se întoarce mereu în aceeași formă. Uneori revine ca liniște, nu ca foc. Ca maturitate, nu ca adrenalină. Ca sens, nu ca viteză.

⸻

Motivația nu e un combustibil constant.
E un organism viu.
Crește, scade, revine.
Important e să nu te pierzi pe tine când ea se ascunde puțin.

——

19/11/2025

19/11/2025

🌍 Călătoriile – drumul spre tine însăți în perioada menopauzei

Iubesc să călătoresc.
Iubesc oamenii și poveștile lor. Îmi place să le ascult istoria, să le privesc ochii și să le înțeleg felul unic de a fi. Îmi place să descopăr locuri noi, să mă pierd în natură, să mă conectez cu energia unui oraș sau liniștea unui munte.

În ultimii ani, am călătorit des. Pe mai multe continente, prin culturi atât de diferite și totuși atât de asemănătoare în esență.
Am descoperit că, dincolo de peisaje și experiențe, fiecare călătorie e de fapt o oglindă a unei părți din mine.
Călătorind, am învățat să mă redescopăr.

Pentru multe femei, perioada menopauzei vine cu transformări profunde – fizice, emoționale, identitare.
Corpul se schimbă, ritmul interior se rescrie, prioritățile se reașază.
În tot acest proces, călătoriile devin o formă de terapie.

Atunci când schimbi locul, se schimbă și gândurile.
Când respiri aerul unei alte țări, se deschid alte perspective.
Când ieși din rutina zilnică, inima începe să bată din nou în ritmul bucuriei.

Am întâlnit femei care, ca și mine, au descoperit libertatea deplină abia după 45-50 de ani.
Femei care au început să călătorească singure, să își asculte corpul, să își dea voie să spună „acum e despre mine”.
Femei care au înțeles că menopauza nu e sfârșitul, ci începutul unei etape noi – o renaștere.

Călătoriile te ajută să îți reîmprospătezi mintea, să îți liniștești hormonii stresați de cotidian, să îți hrănești sufletul cu frumusețe.
În fiecare loc nou, descoperi câte o bucată de liniște, câte o lecție, câte o revelație despre tine.

Așa cm corpul se transformă în menopauză, tot așa și tu te transformi cu fiecare drum.
Călătoria devine un ritual al reconectării cu viața, cu feminitatea matură, cu autenticitatea.
Pentru mine, fiecare destinație a fost o invitație la prezență, la recunoștință și la iubire de sine.

✨ Călătorește.
Chiar și aproape de casă.
Plimbă-te, privește, ascultă.
Lasă lumea să te inspire și lasă-te condusă de curiozitate.
Pentru că menopauza nu înseamnă retragere – ci redescoperire.

💬
Tu ce ai descoperit despre tine în călătoriile din această etapă a vieții?
Ce loc ți-a schimbat felul în care te vezi ca femeie?

17/11/2025

În spatele fiecărui psihoterapeut stă un om.

Un om simplu. Cu frici. Cu întrebări. Cu dorința de a fi văzut, înțeles, iubit.
Un om care s-a așezat de multe ori pe propriul scaun interior și a simțit cm e să nu mai ai niciun răspuns.
Ne imaginăm adesea terapeutul ca pe un guru care știe tot, care a trăit iluminarea și care ține în mână toate soluțiile posibile.
Dar adevărul e că psihoterapeutul este, înainte de orice, un om care a învățat să rămână acolo, în tăcere, în fața durerii celuilalt, fără să fugă.

Pentru că uneori, psihoterapia nu este despre cuvinte.
Este despre tăcere.
Despre prezență. Despre acel spațiu invizibil dintre două respirații, în care ceva se topește, se naște, se transformă.

Am avut sesiuni în care am stat împreună cu clientul, în tăcere.
La început era doar curiozitate: „Ce se întâmplă acum?”
Apoi disconfort.
Apoi neliniște, furie, revoltă:
„Ce este asta?! De ce nu spui nimic?!”

Și exact acolo, în acel moment, se naște conștientizarea.
Pentru că tăcerea te dezbracă de mecanismele de apărare, de poveștile cu care te-ai obișnuit să te definești.
Tăcerea nu oferă explicații, dar îți arată adevărul.
În ea nu te mai poți ascunde.

Tăcerea este oglinda în care te vezi fără mască.
Este poarta prin care intri în tine, dincolo de rușine, dincolo de frică.
Este locul unde nu mai trebuie să fii „bun”, „pregătit”, „echilibrat”.
Ci doar om.

Acolo, în liniștea aceea grea și plină, se produce vindecarea.
Nu pentru că terapeutul spune ceva.
Ci pentru că amândoi aveți curajul să rămâneți prezenți în necunoscut.

Tăcerea nu este absență.
Este începutul prezenței reale.
Este momentul în care, în sfârșit, se aude vocea sufletului.