25/11/2025
Ai absorbit suficient trendul cu "traumele din copilarie"?
Ți s-a făcut silă de el? sau încă nu te-ai săturat?
De a poza in victimă și a cere sa-ți fie mângâiat orgoliul?
De a plăti pe alții să te învelească în minciuni confortabile și să se îmbogățească pe urma ta, lăsându-te la fel de slab și neadaptat pentru viața reală?
Atât de mult (și de nociv) accent s-a pus pe "traume" în ultimii ani - și atâția naivi au pus boticul și au mers după trend ca șoriceii după fluierașul fermecat - de parcă toți ar fi crescut în lagăre de exterminare... nu în familii normale, cu bune și cu rele, ca orice ființă umană, ambele având rolul de A NE ÎNVĂȚA ceva, de a ne modela ca adulți responsabili și maturi, nu mâțe răsfățate care miaună disperate când văd prima oara zăpada...
(Pe când un trend de a ne respecta părinții? De recunoștință că ne-au dat naștere și ne-au crescut, așa cm au putut ei? Nu sună destul de "trendy"? Nu se pot face bani mulți din el?)
Adevărul e că psihologii (majoritatea, nu toți) sunt cei care au promovat agresiv (de vreo 15-20 ani încoace) noțiunea de a te iubi pe tine însuți/însăți până dai pe dinafară - un principiu nociv, diametral opus principiilor spirituale adevărate, care menține omul in bula sa egoistă, îl transformă eventual într-un narcisist (umflat/ă cu p***a de like-uri și inimioare pe social media), izolat de ceilalți, izolat de iubirea adevărată și de șansa la eliberare din ciclul suferințelor...
Marii învățători spirituali ai omenirii - Christos, Buddha, Krishna, Rama, toți sfinții și toți înțelepții adevărați - cu toții au grăit despre iubire-compasiune, despre altruism, despre înțelepciune și modestie/smerenie ca și moduri de a ne regăsi natura noastră adevărată, de "spirite având o experiență umană" (dacă vrei o frază din social media pe care sa o recunoști). Despre a ieși din bula egoistă - căci fiind izolat/separat de Întreg (crezându-te doar o picătură de apă, uitând că ești una cu Marele Ocean) vei fi mereu mic, slab, limitat, și vei suferi mai devreme sau mai târziu.
Cu toții căutăm Fericirea. Însă Fericirea e Natura Spiritului - e Firea Divină. Nu a ego-ului. Exact închistarea noastră în ego (și umflarea lui cu p***a, "dezvoltarea personală") e cea care ne face nefericiți, slabi, supuși suferinței.
Inima e conexiunea noastră cu Divinul.
Ea e făcută sa reverse iubire. Universală.
Ca să poată astfel primi Iubirea revărsată de Sus asupra ei.
Se apropie Crăciunul. Despre ce altceva e Crăciunul dacă nu despre Iubirea Desăvârșită născută într-un Trup plăpând de copilaș?
