27/07/2025
Viața mătăsoasă a unei rochii
***
Rochia verde din mătase, veche de 40 de ani...Rochia albă din tricot, amintind că lâna te îmbracă până în cea mai subtilă fibră sufletească, rochia largă ce te ascunde, în zile in care vrei să nu dezvălui nimic și să stai doar în tine.....rochia urmând linia corpului, ce te îmbrățișează cu încredere și te face să-ți amintești că ești tu, rochia de plajă, nerușinata și purtată până la capăt (și pare că de rușine, tot vrem să scăpăm), rochia- cămașă, sobră, ce te însoțește în zile ce cer decizii mai apăsate, rochia cu un câmp imens de maci sau cea desenând în degrade un cer unit cu marea, rochia cu mâneci largi, desfăcand orizonturi când gesticulezi, rochia fără mâneci, lăsând golful lui Almasi din ,,Pacientul englez", să îți arate toate emoțiile unei întâlniri, rochia vintage care imprimată pe retina generațiilor, aduce complimente și nostalgie pe chipuri... rochia din ultima colecție a magazinului preferat care aduce calm, miros de proaspăt și de ,,ce bine e azi"...rochia roasă pe la cusături de atâtea purtări, ce va fi brodată iscusit, de o croitoreasă cu migală, pentru a fi readusă la viață...rochii ce amintesc de unele întâlniri, de unele despărțiri sau rochii ce încă așteaptă o mare întâlnire sau ocazie...
Rochii, atât de multe rochii, fiecare închizându-și în ea povestea și deschizând spre lume povestea, în momentul în care o poartă femeia.
***
Mi s-a părut adesea o irosire, să dai o avere pe o rochie, una singură, albă și lungă, destul de incomodă, pe deasupra, pe care o porți într-o singură seară a vieții tale. Și mi-am zis că voi avea mai multe rochii, în culori și materiale diferite, pe care să le port în fel și chip.
Am auzit că rochia eliberează energia feminină, însă mult după ce mai multe rochii și- au făcut loc în viața mea. Da, în viață, nu în garderobă. Taina rochiei nu e în dressing, acolo unde unele sălășluiesc cuminți și uitate, uneori, ci în purtarea lor. Înainte de a-și face apariția rochia, camera o umple femeia, cu spiritul ei.
Haina nu face pe om, ci omul poartă haina.
Lucrurile nevăzute contează infinit mai mult decât cele văzute, numai că un veșmânt poate îmbrăca firesc, ca o mantie ușoară, o ființă ce se cunoaște pe sine. Acea lejeritate dacă nu vine din interior, nu cred că vine doar afirmând că nu dai doi bani pe haine și nu îți pasă de stil. Nu în modă e frumusețea, ce pare obositoare și furibunda, ci ceea ce contează e stilul și din păcate acesta se confundă cu moda. Stilul e unic și poate include preocuparea pentru haine sau lipsa de preocupare pentru haine. Cu condiția asumării ambelor ipostaze.
O haină purtată fără atitudine, e doar un material. Îmi plac hainele, așa încât nu pot spune vreodată "cârpe", despre ele. Niciodată nu e vorba însă despre branduri, materiale și lucruri scumpe, ci despre cm îți porți haina.
Am observat că există materiale mai de calitate, ce comunică mai firesc cu corpul, se așează cu potrivire și armonie, de obicei, cu cât sunt mai naturale ca fibre. Există rochii scumpe, nereușite sau nepotrivite precum și rochii ce nu costă mult dar se simte o armonie, în purtarea lor.
Îi respect pe cei pentru care hainele nu contează mult, între aceștia sunt oameni cu stil, cu o lejeritate și detașare autentice, în a fi, în a se exprima, în felurite alte moduri.
Însă sunt și oameni închiși în frica de a se arăta pe sine lumii, care nu pun preț pe haine, fiindcă încrederea în sine le este umbrită și se ascund și sub acest pretext de nepăsare.
Nu cred că trebuie purtată o rochie, dacă ăsta e un chin, un supliciu: "dacă se uită toată lumea la mine?" Trebuie văzut, care e frica din spate. La fel e cu tocurile. Greu de înțeles, pentru unele femei, tocurile sunt mai comode decât lipsa lor. Însă nu cred că rochiile și tocurile îți aduc feminitatea. Cel mult, te ajută să o exprimi, să îi dai lumini calde și blânde.
Shopping-ul nu îl pot vedea superficial, ci e precum găsitul boabei de mărgăritar, în movilița de nisip. Se poate întinde de la adictie, obsesie, deci ceva nesănătos, la un mod plăcut de a te regăsi pe tine.
Nu îți poate zice, chiar de fiecare dată o prietena, ce rochie ți se potrivește, e tot un ochi exterior și întâlnirea cu un fel de second skin purtat, se face tot în solitudine. Nu e a rochiei, ci a ta, acea valoare. Și cautatul acela, "pierdutul de timp" prin magazine, dacă nu e relaxant, nu are valoare. Chiar și o rochie își cere prețul ei, pentru a-ți putea tu exprima valoarea, deci nu e despre a vâna ceva "ieftin, ce se poartă, ce se zice".
Rochia poate fi o opțiune de a-ți spune povestea și numai o opțiune. Dar ce frumoasă e îndrăzneala de a-ți spune povestea!💜🧡
