What are the opening hours?

Monday 09:00 - 20:00 Tuesday 09:00 - 20:00 Wednesday 09:00 - 20:00 Thursday 09:00 - 20:00 Friday 09:00 - 20:00

https://www.facebook.com/219052232860567/

Cabinet Individual de PSIHOLOGIE Popescu Monica Oana

Home
Romania
Timisoara
Cabinet Individual de PSIHOLOGIE Popescu Monica Oana

Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Cabinet Individual de PSIHOLOGIE Popescu Monica Oana, Psychologist, Timisoara.

Psiholog clinician autonom
Psihoterapeut sistemic autonom
Educator parental Competente în hipnoteraoie
Facultatea de psihologie Univ Babes Bolyai
𝓔𝓵𝓸𝓰𝓲𝓾 𝓼𝓮𝓷𝓼𝓲𝓫𝓲𝓵𝓲𝓽𝓪𝓽𝓲𝓲

13/12/2025

Dor

sunt tot în acel loc, în care mă știi
contopind câte patru anotimpuri pe cord deschis
murmurând un refren de Pink Floyd
în plutirea balansoarului

12/12/2025

Niște imperfecțiune umană, vă rog!
Plătesc cât face, aur!

03/12/2025

Azi, soră cu Speranța

26/11/2025

Cred că acum e timpul ăsta, în care oamenii, pentru puțină conexiune și interacțiune față în față, plătesc bani.

Întâlnirile live costă...Un curs, un grup, o conferință, o întâlnire organizată sub varii pretexte. Oare ce stă în spatele nevoii ca oamenii să se întâlnească, mijlocit de ceva, justificat de un motiv și la o dată precisă in calendar? Pentru unele evenimente dar despre care nu știm multe, se găsesc resurse de tot felul deși în majoritatea timpului și mai tot timpul, ,,n-avem timp". Când e însă bătut în cuie, nu prea îți mai pui întrebări ci pare că găsești sens, calitate și valoare, în întâlniri cu oameni, speakeri și subiecte vag cunoscute.

E era în care nevoit devii din ,,prieten virtual", ,,urmăritor virtual", fiindcă mai tot omul devine ,,creator de conținut" (asta e un alt fel de a spune că tu zici ceva, scrii ceva original, nu? Nu mai zici simplu, ci creezi).

Oare să fi ajuns aici, posibil, și fiindcă ajunsesem de la ,,puțin și bun", în relațiile interumane, la multiplul de 10, în patria prieteniei? Și 10 cred că e mult, pentru majoritatea, adică am ajuns la mult, cantitativ și mai fără păsare, așa, mai fără timp și energie și amprentă personală, oferite în mod real? Acum plătim un preț, ,,să ne vedem".

Să ne/ îi vedem cu/pe alții?

Să ne vedem pe noi înșine?

Posibil ca însingurarea sau frica de un grad rezonabil de insingurare, sănătoasă și benefica psihic, să ne facă să fugim înspre conexiuni în acest fel?
Însă, ca orice eră nouă, cu siguranță are scopul ei și îl voi înțelege în ceva timp.

19/11/2025

iubit atent

Mică, fragilă și aproape selenară
Plutesc pe brațele tale de smoală
Cuprinsă hipnotic, tăcut, fără vrere
Pe clapele albe, pe clapele negre.

Cu falange dantelat și ușor răsfirate
Descriu fără metronom rotații de inimă
Și văi de lieduri scurse în argint filigranat
În simfonie prefac imperfectul meu cântat.

Nocturna albastră ne-animă la unison
Uităm de portativul pașilor necesari
Te ciupesc să știu că nu doar visez
Mă cuprinzi să știi că nu mă-ndepărtez.

Mă farmeci s- alunec suav și adânc
În sonata iubirii și-n alb dar și-n negru
Te farmec să mă urzești să rămân
Cu degete stele, nimic să nu mai spun.

Pe clapele albe și negre mă-ntorc
Tu elegant, etern, atemporal și atent
Mă-nvalui parfumului de lemn vechi
Respir din alt veac și din inimi perechi.

Pianul meu iubit, regăsitul meu pian
Sunetul tău, prelungirea inimii mele negre
Ecoul tău, prelungirea trupului tău masiv
Cu brațe de smoală ființei mele, stativ.

15/11/2025

Sub privirea ta

Sub privirea ta smeadă
Mi s-a suspendat împăcată bolta orelor,
Pe frontispiciul anotimpului ăsta târziu.
În privirea ta aruncată neașteptat
Pe strada sufletului meu,
M-am regăsit întreagă, fără un cuvânt.

Din privirea ta țesută cu bunătate,
Am înțeles cine sunt, cu adevărat
Fără întoarceri și salturi în gol.
De privirea ta piezișă și plină, cât o viață de plină,
Am rămas pironită în ceva ce seamănă a bucurie
Și am înțeles, definitiv, să nu mai fug.

13/11/2025

Îmi place și eșecul!

Toamna e, pasămite, anotimpul meu...o ador, prin toți porii ființei.

Iar toamna asta, am să aflu, îmi e o altfel de toamnă, în care coborârea în subsol, în cheia minoră, îmi descoperă comori.

Iubesc ploile și frunzele picurând pe asfaltul citadin mici lacuri de nuferi stacojii, movulii, ademenindu-ma să le fixez cu privirea, de teama să nu alunec pe sticla neașteptată, cu straiele zilei cu tot.
Și nu că nu m-aș lăsa alunecată de-a totului, o Alice in Wonderland de middleage...

Toamna asta nu a fost așa cm mi-o plăsmuiam eu în gând, din complicitatea noastră tainică și cu parfum de scorțișoară.
A fost și este întoarsă pe dos, întortocheata, cu vești neplăcute, dezamăgiri și multe acte compensatorii, strecurate insidios, precum oțelul frigului de noiembrie, în scurtimea zilelor și nerăbdarea nopților.

Și dacă tot îmi e dat să mă apropii de eșec, mi-am zis, hai să îl plac și să văd ce zice!
Și zic timid acea vorbă ,,iubesc...eșecul?!". Demult, nici prin gând nu îmi trecea să o pătrund prin simțire, că altfel, suna bine ea așa... Dar una e când sună și alta e să treci prin experiență, în mod conștient.

Și m-am apropiat în toamna asta de lucruri, persoane sau situații care nu îmi plac la nebunie, în raportul nostru, pasămite ,,nu rezonez total" și nu mă augmentez pe culmile extazului.
Am stat, deci cu cernit, zdrentuit, vioara a 2-a, mâna a 2-a, subsol și bârlog, ,,nu e bine", ,,nu ești asa de bună cm te credeai tu", refacere, prefacere, revenire, nu știu...

Dar oare de când și de ce, totul trebuia să fie rezonanță, potrivire, îndrăgostire?
De ce nu văd mai des lumina și în minor, diferență, diferit, inegal, inechitate?

Și-apoi mă gândeam....pfff....ce grea e maturizarea asta și cât mai durează? 1 an, 3, 5? Cred că mult mai mult.

Pare că e abrupt și fără legătură dar are. Mi-am făcut o mică schimbare în ,,sinele fizic", pe care unii oameni au remarcat-o și alți oameni, pe care îi văd frecvent, nu.
Voiam să treacă neobservată dar nu despre asta e vorba și la altceva mă gandeam. Dacă nu vedem o schimbare vizibila, banala, cm putem vedea o schimbare semnificativă, la alt om?
Și ce e cu nepăsarea asta?

Fiind deja în brațe cu neplăcutul, diferitul și acceptând asta, am zis, în loc de ,,nu observă....". "Nuuuu Observă! Ce bineeee! Să se observe în schimb pe sine și e așa de bine!" Și nepăsarea asta are rostul ei, există și e bună și ea.
De ce cerem atenție, ascultare mereu când nici noi nu o oferim, de fapt, oricât ne-am iluziona că ba daaa, o facem?
A oferi atenția este ceva prețios însă o cerem altora, când nici măcar propriile șireturi emoționale, nu avem abilitatea de a ni le lega.
Am mai observat că aviditatea de a primi atenția ne duce în situația în care fie primim ceva palpabil în schimb, fie trebuie musai sa dam mulți bani la celebrul x sau scumpul curs y, asta garantandu-ne că aparținem grupului, comunității, breslei, etc. Însă când vine vorba de a investi atenție, energie, ascultarea altora, timp, mici sacrificii, trezit sâmbăta dar nu pentru un guru ci pentru ,,muritori de rând", astea sunt grele. Și mă miram, în general, de ce costurile mari pentru a rămâne în preajma cuiva ,,de rezonanță" se simțeau ca plumbul. Acum mi se pare un act de egoism, să cer rezonanță când nu știu sau poate nu pot sa o ofer. Sau nu azi sau nu oricum, oricâtă.
Oamenii nu sunt obligați să ne vadă!
Și de fapt, nu sunt obligați să nimic.

Și sună și e mai bine, deja!

Ah, toamnă....frumoasă și întoarsă pe dos, cântată și în cheie minoră și fără să știu atâtea....

05/11/2025

Intarsii sufletești

Clepsidra anilor trăiți în afara mea
Își scurge ultima fărâmă nisipoasă
Pregătind cărarea întoarcerii acasă
În matca străvezie din sinea mea.

Ani noi își deslușesc conturul
În filigrane prețioase de cleștar
Pe buze sorb un fel de dulce-amar
Că a trăi- n afară mi-a fost mercurul.

În ani cu rătăciri în umbra altora budoar
Tânjind după un iz durabil de uman
M-am sfărâmat sub primele maree
Când ,,autenticul" acela îmi suna bizar.

În ani împrumutați ochilor mei nevii
M-am uitat înspre grădini fermecate
Câmpii donquijotiene iluzorii, înghețate
Dincolo de tărâmul vanității-mi sparte.

În ani de intarsii de suflet și înnegurări
Mi-am oțelit orgoliul pe altarul unei nebunii
Plătind imensul preț acelei egoiste infatuări
De a clama din exterior izbăvitoare îndurări.

Cu noi și preschimbate intarsii de suflet
Mă-ntorc în pragul casei plină de-nțelesuri
Cu dor cobor în cochilia străvezie-a inimii
Pătrund destinul de a fi un om prin odă...

,,Pe mine mie redă-mă"

20/09/2025

Ai greși

De te-ai

Opri

💚

18/09/2025

Dragul meu Scrolling

Tentacule prelungi și mișcătoare
Mă cuprind într-un torent uluitor
Încă un filmuleț din Oceanul Vieții
Încă un Pod Cast întins peste toate cele
Sau o zicere fără de zicere.

Vertij, brațe pe sus și dezorientate
Alunec iar, vizitator vinovat al vieții altora
Într-o discuție despre discuție
Și în câte un story tras de- un fir de păr.

Încă o contorsionare a cuvintelor
Ce nu s-au plăsmuit, citit, mestecat, macerat, ci se zic și numa' se tot zic
Postate, nu făcute, vrute și nevrute.

Se tot lovesc de zidul plângerii/preamăririi
Și zboară precum obiectele inutile
Azvârlite fără cap și coadă,
prin lumea de carton, de gaz sau de iluzii.

Scrolling în fuga de vid
Scrolling în fuga de sine
Scrolling drag, eu mă întorc la mine.

Speeer!

14/09/2025

Mă atinge

Mă atinge
toamna asta cafenie
În palmă
Pe coapsă
Și pe o stea

Și stăruie
să îmi tot cânte-n strună
Despre a dori
A cuprinde
Și a dura

Mă atinge
toamna asta ușoară
Ca inima
Și respirația
Și bocancii mei de catifea

Și nu se lasă
Până nu îmi smulge ăst refern,
(la rându-mi de la vară- mprumutat)
,,Povestea noastră e cu
va urma"

Și nici că rămân
Neatinsă de atingerea sa
Ci mă transform ușor
Sub toamna cafenie
În ce om mai vedea

Te atinge toamna
asta cafenie
În a dori
cuprinde
și dura?

11/09/2025

Sunt bine cu mine

Tu vezi- ți și de tine

Aviz unor modalități ale unor oameni, de a se conecta cu tine, fie dintr-un loc al lor al durerii sau al neputinței, fără să te cunoască demult său fără să te cunoască în viața reală, din dorința de a-ți sări într-un ajutor nesolicitat și nedorit. Poate doar nepotrivit pe moment dar care pică precum un scaiete pe umărul cămășii, în timp ce te pregătești să zici un speech despre adecvare.

E o senzație în corp, un iz supărător care nu îți mai dă pace, în astfel de interacțiuni, de "ceva ar trebui să nu fie în regulă cu mine?", "oare am probleme despre care nu știu că le am?" "de ce orice cuvânt e întors pe dos și rastalmacit?"

Apoi mă uit în mine și în starea și eforturile pe care le fac și apoi în ușurința mea și zic nu.

Cam așa se simte, atunci când îți forțează cineva, primirea unui sfat/ text/ produs și poate chiar forțarea unei așazise prietenii.
Prietenia, ce chestie rară și prețioasă....🥹

Address

Timisoara

Opening Hours

Monday	09:00 - 20:00
Tuesday	09:00 - 20:00
Wednesday	09:00 - 20:00
Thursday	09:00 - 20:00
Friday	09:00 - 20:00

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet Individual de PSIHOLOGIE Popescu Monica Oana posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet Individual de PSIHOLOGIE Popescu Monica Oana:

Want your practice to be the top-listed Clinic in Timisoara?