04/10/2025
DACĂ BRUSC AI DEVENIT PENTRU CINEVA UN OM RĂU,
ATUNCI INSEAMNA CA AI FĂCUT PREA MULT BINE.
Sună paradoxal, dar e realitatea crudă a relațiilor dintre oameni.
Când oferi prea mult, când te dai pe tine până la ultima fărâmă de răbdare, de energie, de sprijin, inevitabil ajungi să fii perceput ca „prea prezent”, „prea disponibil”, „prea acolo”. Oamenii care primesc prea mult fără să fi învățat vreodată recunoștința, încep să transforme darul în povară, iar binele tău devine brusc o oglindă în care se văd mici, neputincioși, dependenți. Și atunci, ca să scape de propria lor rușine, te declară vinovat.
Nu te amăgi: nu e despre tine, e despre ei. Nu e despre cât ai dat, ci despre cât nu pot ei primi. Oamenii care nu știu să-și poarte singuri greutatea se simt jigniți când tu îi ajuți prea mult, pentru că le amintești de propriile lipsuri. Și cm orgoliul e mai puternic decât adevărul, în loc să spună „mulțumesc”, aleg să spună „tu ești problema”.
Adevărul este că binele făcut fără măsură nu doar că nu te va salva, dar îți va atrage și etichete. Vei fi folosit, apoi respins. Vei fi căutat, apoi blamat. Vei fi pus pe un piedestal, apoi dat jos cu pietre. Nu pentru că ai greșit, ci pentru că binele tău le-a depășit capacitatea de a înțelege, de a primi și de a onora.
De aceea, învață regula simplă: binele nu se face până la epuizare, ci până la echilibru. Ajută, dar nu te anula. Oferă, dar nu te sacrifica. Dăruiește, dar păstrează și pentru tine. Pentru că oamenii care nu pot duce lumina ta o vor transforma în întunericul lor și vor spune că tu ai aprins focul.
Așa că atunci când ești brusc etichetat „om rău”, zâmbește amar și amintește-ți: ai iubit!
(RAZVAN VASILE)
