30/01/2015
Problema laptelui
Nu este nimic rău în a bea lapte de la nastere, de când deschidem pentru prima oară ochii şi până la vârsta de doi ani. Cu o singura condiţie, ca laptele să fie lapte matern, adică proaspăt, neprelucrat şi natural. În situaţia ideală, viitoarea mamă ar trebui să adopte o dietă compusa din alimente crude, bogate în substanţe nutritive şi cu valoare energetică ridicată, înaintea perioadei de sarcină şi pe toată durata acesteia.
Cu toate acestea, în civilizaţia modernă se manifestă tendinţa de a nu mai alăpta sugarii. Mulţi dintre copii sunt trecuţi pe lapte de vacă sau pe formule artificiale, care sunt de aproape douăzeci de ori mai concentrate decât laptele de vacă. Laptele de vacă este bogat în proteine, minerale şi grăsimi, o condiţie necesară pentru ca viţeii să crească în greutate într-un an între 136 şi 226 de kilograme. Este inutil să spunem că bebeluşii nu cresc în acelaşi ritm. Laptele de vacă are un conţinut de proteine de cel puţin patru ori mai mare şi o concentraţie de minerale de peste şase ori mai mare decât laptele uman. Un lapte atât de concentrat este foarte greu de digerat de nou născuţi. Cantitatea de enzime produse de organismul uman pentru digerarea produselor lactate este mult mai mică decât cea produsă de organismul vacii. În lipsa enzimelor necesare şi a cantităţii corespunzătoare, nou-născuţii umani vor avea probleme digestive şi
secreţii excesive de mucus la nivelul cavităţilor sinusurilor, plămânilor, creierului şi urechilor. Numeroase forme de alergie sunt rezultatul congestionării excesive care îşi are originea în consumul de lapte de vacă. Adulţii nu pot digera deloc laptele, astfel încât vor dezvolta probleme inflamatorii pe măsură ce vor înainta în vârstă.
Laptele de vacă este foarte sărac în acizi graşi esenţiali, care sunt vitali
pentru organismul uman în procesul de producere a colesterolului, steroizilor, ţesuturilor nervos şi cerebral şi altele. Laptele crud de vacă este mai adecvat pentru creşterea şi dezvoltarea scheletului osos /musculaturii, în timp ce laptele uman stimulează dezvoltarea sistemelor cerebral şi nervos. Aceasta este una dintre deosebirile principale dintre frugivore şi erbivore.
Cam între trei şi patru ani, majoritatea copiilor pierd enzimele care digeră laptele, în special lactaza, care descompune lactoza–zahărul principal prezent în lapte. Explicaţia este aceea că, din punct de vedere biologic, copilul trebuie să nu mai bea lapte după această vârstă. Deoarece organismul uman nu dispune de enzimele necesare descompunerii laptelui, se intensifică producerea de mucus. Din acest moment, laptele devine un produs extrem de iritant pentru mucoasa tractului gastrointestinal, ceea ce va provoca formarea unei cantităţi şi mai mari de mucus. În amestec cu amidonul, acest mucus poate genera formarea unor plăci mucoide consistente, care se va fixa pe pereţii intestinali.
Îl mai ţineţi minte pe John Wayne?
În raportul de deces, medicii au menţionat că actorul a murit având o cantitate de aproape 22 kg de materii fecale în intestine. Asemenea aglomerări provoacă inflamaţii grave, formarea de pungi (diverticuli) şi degradarea peretelui intestinal. Această situaţie conduce la reţinerea materiilor fecale, la ulceraţii, leziuni şi forme de cancer. Cu câţiva ani în urmă, fostul şef al Departamentului pentru Sănătate Publică al Statelor Unite, chirurgul C. Everett Koop, lansa următoarea afirmaţie:
„Produsele lactate nu sunt bune pentru oameni.”
Ei bine, acum mai şi preparăm (pasteurizăm) laptele de vacă. Sub acţiunea căldurii, structura chimică a laptelui se modifică, iar dintr-un produs care generează alcalinitate, laptele ajunge să provoace aciditate. În chimie, dacă vrem să modificăm un compus chimic, îl tratăm termic. Intervenţia căldurii sau gătitul hranei distruge toate vitaminele solubile în apă, cu precădere vitamina C şi complexul B. Saturează grăsimile şi stabileşte legături între anumite proteine şi minerale, şi leagă minerale de alte minerale. Ce se întâmplă cu un viţel dacă va fi hrănit cu lapte pasteurizat în loc de lapte matern crud şi proaspăt? Moare.
CONGESTIILE FAC SĂ SCADĂ ASIMILAREA
Răcelile, gripa, oreionul, ca şi orice inflamaţie limfatică sau respiratorie, pot fi atribuite congestionărilor provocate de consumul de produse lactate. Produsele lactate stimulează producerea excesivă de mucozităţi şi duc la constipaţie. Dacă aveţi o răceală sau o afecţiune respiratorie, de unde credeţi că provin mucozităţile incolore, sau de culoare galbenă, verde, maronie sau neagră?
Care credeţi că este originea tumorilor? Sau umflarea ganglionilor limfatici, în special a amigdalelor?
Glandele tiroidă şi paratiroidă sunt localizate în gât. Şi ele se inflamează din cauza mucozităţilor formate de produsele lactate, creând hiper-sau, mai ales, hipoactivitatea acestor ţesuturi. Glanda tiroidă/paratiroidă este responsabilă de utilizarea corectă a calciului de către organism. Când aceste glande funcţionează deficitar din cauza aglomerăriide mucus, toxine şi a inflamaţiilor pe care le produc produsele lactate, descreşte şi capacitatea de utilizare a calciului–care este rezultatul contrar motivului pentru care consumaţi produse lactate. Când apare o carenţă de calciu la nivel celular, se poate instala o serie de tulburări printre care se numără depresii, epuizare osoasă şi tisulară, slăbire a sistemelor nervos şi muscular şi a ţesutului conjunctiv. Toate aceste tulburări sunt efecte secundare ale acumulării excesive de mucus în ţesuturi din cauza consumului de produse lactate.
Calciul este o substanţă minerală care se găseşte din abundenţă în natură. Cea mai mare concentraţie de calciu utilizabil se găseşte în seminţele de susan şi în plante marine, cm este varecul. Utilizarea corectă a calciului se produce în prezenţa magneziului. Calciul şi magneziul din fructe, dar mai ales din legume, sunt compatibile. Legumele cu frunze de culoare verde închis abundă în calciu, magneziu şi flavonoide, combinaţie absolut necesară pentru utilizarea corectă a fiecăruia dintre elemente. Laptele de vacă are mai mult calciu decât magneziu. Acest aspect se adaugă la lipsa utilizării calciului din lapte. Se estimează că organismul asimilează sub 20% din calciul prezent în lapte. Asimilăm mai mult calciu preluat din sucurile de fructe, decât din lapte. Prin pasteurizarea laptelui, mineralele sunt ionizate, modificându-şi efectul din alcalin în acid. Acest fapt favorizează apariţia calculozei, epuizare musculară, inflamaţia tractului gastrointestinal şi alte afecţiuni. Adevărul acestei afirmaţii este susţinut de faptul că persoanele care beau lapte în cantităţi mari şi consumă doze suplimentare de calciu provenind din alte surse ajung totuşi să sufere de osteoporoză. Trebuie să ne concentrăm asupra utilizării calciului de către organism şi nu a suplimentării calciului .Soluţia nu este suplimentarea dozelor de calciu, ci asimilarea corectă a calciului.
Glandele tiroidă/paratiroidă şi suprarenale sunt direct responsabile de utilizarea calciului de către organism. Am constatat că dacă aceste glande sunt sănătoase, organismul este mai rezistent faţă de afecţiunile legate de asimilarea de calciu. Dacă veţi curăţa şi regenera aceste glande, va creşte semnificativ şi capacitatea de utilizare a calciului.
Cu multumiri: Robert Morse (Sa traim sanatos fara toxine)
