30/10/2025
Ce ne face să ascultăm ordine, chiar și atunci când par greșite?
Un simplu halat alb, o voce calmă și o idee: „așa trebuie”.
Experimentul Milgram a arătat cât de ușor cedăm în fața autorității – și cât de greu e să spunem „nu”, chiar când conștiința ne spune altceva.
Bibliografie:
1. Milgram, S. (1963). Behavioral study of obedience. Journal of Abnormal and Social Psychology, 67(4), 371–378. https://doi.org/10.1037/h0040525
→ Studiul original care a demonstrat cât de departe pot merge oamenii în a urma ordinele unei autorități.
2. Milgram, S. (1974). Obedience to authority: An experimental view. New York: Harper & Row.
→ Cartea de referință care analizează mecanismele psihologice din spatele obedienței și justificării morale.
3. Burger, J. M. (2009). Replicating Milgram: Would people still obey today? American Psychologist, 64(1), 1–11. https://doi.org/10.1037/a0010932
→ Replicare modernă a experimentului Milgram, cu rezultate similare, dar adaptate standardelor etice actuale.
4. Haslam, S. A., & Reicher, S. D. (2012). Contesting the “nature” of conformity: What Milgram and Zimbardo’s studies really show. PLoS Biology, 10(11), e1001426. https://doi.org/10.1371/journal.pbio.1001426
→ Analiză critică ce propune interpretarea comportamentului de obedient ca act de identificare cu autoritatea, nu simplă conformare.
5. Blass, T. (1999). The Milgram paradigm after 35 years: Some things we now know about obedience to authority. Journal of Applied Social Psychology, 29(5), 955–978. https://doi.org/10.1111/j.1559-1816.1999.tb00134.x
→ Revizuire amplă a datelor și concluziilor acumulate după decenii de replicări și critici ale experimentului.
6. Reicher, S. D., Haslam, S. A., & Smith, J. R. (2012). Working toward the experimenter: Reconceptualizing obedience within the Milgram paradigm as identification-based followership. Perspectives on Psychological Science, 7(4), 315–324. https://doi.org/10.1177/1745691612448482
→ Perspectivă modernă: oamenii nu doar se supun, ci se identifică cu scopul autorității.
