04/11/2022
Prioritatea numărul 1 a creierului nostru nu este să caute fericirea, bunăstarea, așa cm ne-am putea imagina, ci să ne păstreze în siguranță. Ca să poată face asta, sistemul nostru nervos autonom se află într-o permanentă stare de vigilență, scanează mediul încontinuu, corpurile noastre, situațiile în care ne aflăm, încercînd să detecteze la timp semnalele de pericol (sau de siguranță) pentru a acționa corespunzător să ne apere. Această capacitate neconștientă de percepție a sistemului nervos autonom (SNA) poartă numele de neurocepție. Prin analiza pe care o efectuează, SNA generează tipul de răspuns adecvat situației percepute: fie activează sistemul nostru defensiv, strategiile de fugă sau luptă, fie pe cele de îngheț, atunci cînd fuga sau lupta nu pot fi de ajutor, amenințarea e copleșitoare, fie activează circuitele neuronale responsabile cu conectarea socială, atunci cînd mediul e perceput drept sigur și prietenos, neamenințător.
Starea de siguranță este cea în care se produc creșterea sănătoasă și regenerarea sistemului nostru nervos. Numai în medii pe care le percepem sigure, neamenințătoare, prietenoase ne permitem să dezactivăm strategiile defensive și să resimțim calm, bucurie, conectare, relaxare.
Astfel, semnalele care provin de la organele noastre interne, de la schimbările produse în fiziologia noastră, dar și cele care provin din mediul extern sînt elemente esențiale ale neurocepției.
Dacă am trăit de mici în medii dezechilibrate, nesigure, pline de amenințare, impredictibile, neurocepția noastră a fost afectată și a devenit dezadaptativă. Devenim mult mai vigilenți și mai predispuși să vedem peste tot pericole, sîntem tot timpul în stare de alertă. Dacă a trebuit să ne adaptăm foarte devreme acestor medii nesigure, învățam în mod defectuos să le interpretăm drept “normale”, familiare, cunoscute și să le căutăm inconștient; de asemenea, ajungem să nu ne simțim confortabil în mediile sigure, prietenoase, de conexiune, pentru că sîntem tot timpul alerți, căutînd semnalele că urmează să se întîmple ceva rău, așa cm eram obișnuiți.
Putem reconfigura neurocepția și funcționarea SNA prin înțelegerea tiparelor noastre, schemelor repetitive, a modului în care funcționăm, prin expunerea la medii echilibrate și conținătoare, la interacțiuni hrănitoare. Grupurile de terapie și dezvoltare personală pot deveni astfel de medii, dacă sînt conduse bine.
"Suntem obișnuiți să intrăm în râu din avalul acestuia prin emoții, comportamente sau poveste. Însă neurocepția are loc în cel mai îndepărtat punct, în amonte. Trebuie să străbați drumul înapoi către izvor și să lași în urmă povestea, comportamentul sau emoțiile pentru a identifica starea, astfel încât să îți poți orienta percepția asupra neurocepției. Abia atunci când călătorești în amonte pentru a oferi atenție neurocepției devii cu adevărat conștient de modul în care sistemul tău de supraveghere demarează secvența de evenimente care, în cele din urmă, te conduce către modul în care te simți, acționezi și gândești."
Deb Dana
